VIDEO// Povestea unei tinere din Moldova traficată la doar 17 ani, obligată să se prostitueze, lăsată să moară la marginea unei șosele din Dubai

Sursa Foto: Sănătate INFO/Elena Covalenco

Violeta Colesnic//Foto: Elena Covalenco

14 iunie, 2024, 12:02

Vizualizări: 1442

Aurica (n.r. nume schimbat) avea 17 ani când a fost racolată de o proxenetă, dusă în Dubai și încuiată acolo cu încă 20 de fete. Bătută de paznici, ținută flămândă, obligată să deservească clienții non-stop, trecută printr-un viol în grup, avorturi, aruncată pe șosea să moară și condamnată la un an de pușcărie într-o țară arabă.

Și asta înainte să împlinească 19 ani. Ce a urmat este, așa cum spune chiar ea, un scenariu de film. A fost răscumpărată de la traficanți de două ori de către clienții care s-au îndrăgostit de ea și regretă că a fost nevoită să treacă prin atâtea experiențe traumatizante, doar pentru că era prea copil atunci când vecinul ei i-a făcut o ofertă de muncă. Prea bună pentru a fi refuzată.

Prima dată când vecinul ei, taximetrist, i-a vorbit despre Dubai, Aurica avea doar 16 ani. Bărbatul i-a spus atunci că ar putea să plece într-un oraș frumos, unde să câștige bine, menționând că tot ce trebuie să facă este să danseze într-un club. În timpul discuțiilor, taximetristul îi tot repeta că ea va câștiga bani mulți și că va putea să-și scoată familia din sărăcie.

Aurica: Noi niciodată nu am avut suficientă mâncare. Trăiam foarte greu. Eram săraci, săraci. Împreună cu sora mea mai mare și cei doi frați mai mici, trăiam într-o sărăcie cruntă. Mama împărțea fiecăruia dintre noi câte o mică bucată de pâine, adăuga niște ulei într-o fiertură de legume și noi înmuiam bucățile de pâine în acea apă uleioasă. Era o viață foarte grea. Evident că îmi doream să avem mai mulți bani pentru mâncare și să le ofer măcar ceva mai bun fraților mei. Promisiunile vecinului păreau atât de atractive… Poate că, fiind doar un copil la acea vreme, nu am luat în serios vorbele lui, dar peste un an de zile, când am aflat că mama era bolnavă, am realizat că singura soluție pentru a ne salva familia era să plec. La urma urmei, dansul într-un club de noapte nu părea o greutate atât de mare în comparație cu traiul în sărăcie, cum era la noi.

„Destinația - Dubai”

Aurica l-a întrebat pe vecin detalii despre oferta de muncă despre care îi vorbise cu un an în urmă, așa că el a urcat-o chiar atunci în mașină și a dus-o la întâlnirea cu cea care avea să îi ofere un „contract de muncă”.

Aurica: Ceea ce mi-a povestit acea femeie era prea frumos și prea atrăgător, și prea promițător pentru viitorul meu, în cazul în care aș fi acceptat oferta ei. Mi-a vorbit despre sumele mari de bani pe care le-aș câștiga, despre cum familia mea ar scăpa de sărăcie, și despre faptul că toate fetele care au acceptat propunerea ei trăiesc ca niște prințese. Mi-a povestit cum arată clubul și că fetele care vor să câștige și mai mulți bani prestează și relații sexuale pe bani. Dar că asta o fac doar la dorință și că nimeni nu le obligă. Mi-au spus că bărbații care le plătesc sunt bărbați normali, bogați, galanți. Din cuvintele lor, erau bărbați de poveste, iar fetele care se prostituau făceau munți de bani. Eu aveam 17 ani. Le-am spus că nu vreau așa ceva și că sunt de-acord doar să dansez. Eram înaltă, slabă, blondă, ochii albaștri. Mi-a spus că sunt foarte frumoasă și că nu voi regreta alegerea. Evident că am acceptat.

Sanatateinfo.md: Cineva dintre cunoscuții tăi știa că pleci în Dubai?

Aurica: Nimeni nu știa despre intenția mea de a pleca, nici sora mea, nici prietenele, nici măcar mama.

Sanatateinfo.md: Dar nu-ți era frică?

Aurica: În acel moment, cu siguranță, nu-mi era frică de nimic. Prioritatea mea era să câștig bani. Eram minoră, aveam 17 ani și nu aveam voie să părăsesc țara fără însoțitor, dar ei mi-au făcut pașaport într-o singură zi. În aceeași zi am și plecat. Eram trei fete însoțite de o femeie. Toate înalte, frumoase, tinere.

Ajunse în Dubai, Aurica și cele două fete au fost escortate către un apartament cu șase camere, în care se aflau deja peste 20 de fete. În momentul în care ușa s-a închis în spatele lor, fetele au început să bănuiască unde au ajuns.

Aurica: Prima mea reacție, când am fost adusă în apartament și închisă cu celelalte fete, a fost de șoc. Cu totul altceva mi se spusese, altceva mi se promisese că voi face. Venisem aici să dansez, nu să... Fetele de acolo mi-au explicat unde am ajuns, că nu există nicio cale de întoarcere și că nu voi ieși de aici așa ușor. „Nici nu are sens să te zbați”, mi-au spus ele. Am refuzat categoric să fac ceea ce mi se spune că TREBUIE să fac. Le-am comunicat că nu voi face asta, că nu mă voi prostitua, nu voi face sex pe bani și nimic altceva din ce nu vreau să fac și că nimic și nimeni nu mă va obliga s-o fac.

Odată intrate acolo, fetelor li s-au luat pașapoartele și nu li se mai permitea să iasă afară. Ferestrele aveau sticla tonată în culoare neagră, și fetele nu mai înțelegeau când e zi și când e noapte. Erau păzite de câțiva gardieni care, atunci când încălcau vreo regulă, le și băteau.

Aurica: Când le-am spus că refuz să mă prostituez, gardienii care ne păzeau m-au apucat de păr și m-au tras cu forța într-o cameră unde m-au bătut. Mi-au spus că este mai bine să colaborez și să fac ce mi se spune, altfel voi fi dusă în deșert, omorâtă, îngropată și nimeni nu mă va găsi niciodată.

Cine este „bossiha”?

Aurica: Clienții veneau non-stop. Trebuia să stăm într-o cameră mare, asemănătoare unui salon. Toate eram îmbrăcate în lenjerie erotică, având pe noi un halat transparent din dantelă și chiloți. Clienții ne examinau pe fiecare și își alegeau una dintre noi. Mă simțeam ca și cum aș fi fost o marfă expusă în vitrina unui magazin. Clientul alegea ceea ce îi plăcea, plătea și se folosea. Primul meu client a fost și primul meu bărbat. Poate de aceea a devenit clientul meu permanent. Cu el am avut o anumită relație, nu știu cum să explic... mă simțeam mai liniștită. Îmi făcea cadouri, doar că erau luate de „bossihă”.

Sanatateinfo.md: Explică-mi, te rog, ce înseamnă „bossihă” și care este rolul ei?

Aurica: „Bossiha” este o femeie care racolează fetele din Moldova și le duce în Dubai. Ea reprezintă, de fapt, traficanta. Majoritatea fetelor care ajung acolo pentru prostituție trec printr-un fel de purgatoriu – apartamente cu câteva odăi în care sunt adăpostite mai multe fete. Deoarece fiecare astfel de apartament este păzit de indieni, i se spune „induskaia hata” (n.r. coliba (apartamentul) indienilor). Noi eram peste 20 de fete acolo, dar bossiha noastră avea doar 6 în „proprietatea” ei. Fiecare fată de acolo avea șefa ei. Fiecare avea un preț. Adică, încă înainte de a începe să presteze relații sexuale, noi deja eram „datoare” traficantei cu o sumă mare de bani. Pentru mine a fost stabilită suma de 12.000 de euro. Adică eu trebuia să prestez relații sexuale în valoare de această sumă și abia după aceea puteam să fiu eliberată și să-mi primesc pașaportul. Abia atunci puteam să fac bani din prostituție, adică 50/50 cu traficanta mea. Unele fete erau evaluate la 6000, altele la 9000. Cu cât erai mai frumoasă, cu atât traficanta stabilea un preț mai mare pentru răscumpărare.

Pentru că erau prea multe fete în apartament, dormeau pe rând, câte cinci sau șase fete pe un pat. Cele care erau acolo de mai mult timp ocupau loc pe pat, iar celelalte dormeau pe unde apucau. Multe dintre acele fete erau ținute acolo împotriva voinței lor, deși erau și fete care se aflau acolo voluntar. Aurica povestește că, la acea vreme, a înțeles că pentru a supraviețui, trebuie să se impună, să fie puternică.

„Doamne, ce foame am tras”

Aurica: Trebuia să lupt pentru orice, să nu mă las călcată în picioare… Eram doar un copil, dar am început să impun condițiile mele, în primul rând să avem bucătăria descuiată, să avem ce mânca. Ne hrăneau de două ori pe zi. Ne aduceau salam, ouă și carne de pui. Acestea erau cele mai ieftine alimente de acolo. Doamne, ce foame am mai tras. Bucătăria era cu cheie și mereu duceam foame. Îi rugam pe clienții permanenți să ne aducă mâncare. În acea oră pe care o plătea ca să o petreacă cu mine, eu reușeam să mănânc. Eram atât de flămândă… O dată pe săptămână era ziua de „supermarket”. Pentru că noi eram încuiate și nu ieșeam deloc, o dată pe săptămână venea în apartament o persoană cu o cutie mare cu de toate: șampoane, ciocolate, țigări, băuturi, lame de ras etc. Din banii pe care ni-i lăsau clienți bacșiș, cumpăram ce aveam nevoie. Pentru că eram mereu flămândă, cumpăram de toți banii ciocolate. Unii clienți aduceau droguri. Așa am început să le folosesc și eu. Evident, nu toți erau așa de darnici și perioadele dintre administrări uneori erau prea lungi și mă chinuiam strașnic până când vreun client iarăși aducea un pachețel… Trăiam un fel de coșmar real. Ferestrele din apartament nu erau deschise niciodată, iar odăile nici măcar nu erau aerisite. Nu respiram aer proaspăt… Știi, când am ieșit afară prima dată, am leșinat. De la aerul inspirat. Era aer proaspăt.

Singurul medic care ne vizita era un medic ginecolog, care ne făcea avorturile. Fără anestezie

Sanatateinfo: Dacă vreuna dintre voi se îmbolnăvea sau avea nevoie de ajutor medical, era chemat medicul?

Aurica: Nuuuu, trebuia să suportăm durerile. Dacă era ceva mai grav, gardienii îi spuneau bossihăi și ea ne aducea medicamente. Că dacă „marfa” ei era bolnavă și nu putea lucra, nici banii nu veneau. Singurul medic care intra în apartamentul nostru era o femeie ginecolog care venea și ne făcea avorturile. Fără anestezie. Mie mi-au făcut de două ori. Două fete mă țineau de picioare și alte două fete mă țineau de mâini. Eram „curățate” pe viu. A fost…groaznic.

Sanatateinfo.md: Înseamnă că făceați sex neprotejat?...

Aurica: Pentru sexul neprotejat, clientul plătea mult mai mult. Nu aveam încotro, noi nu aveam nicio putere de decizie. Din cauza stresului, eram cu nervii la pământ și când a venit bossiha am furat un cuțit și i l-am pus la gât. I-am zis că ori mă scoate de aici, ori o omor. Știam că dacă ea va muri, și eu voi fi omorâtă. Nu aveam nimic de pierdut, eram distrusă. Și așa am ieșit de acolo… Ea m-a luat de la acel „apartament indian” și m-a dus să lucrez la un restaurant. Acolo deja puteam să-mi aleg singură clienții și era decizia mea dacă merg cu ei sau nu…Evident, totul era foarte, foarte periculos…

„M-au violat pe rând și mi-am tăiat venele”

Sănătateinfo.md: De ce?

Aurica: Pentru că a fost... A fost și un incident când am mers cu un client. Am ajuns... Am fost dusă în deșert, unde erau încă două jeep-uri pline cu bărbați. Erau opt. De fiecare dată când mă gândesc la acea zi, îmi spun că este un miracol că am rămas în viață. M-au violat pe rând. Aveau câteva sticle cu vodcă din care consumau alcool. Am luat una din sticle și am băut, pentru a nu simți durerea. M-au distrus fizic, în primul rând. Eram… toată eram… nu mai puteam să rezist, eram disperată să scap de ei, de ceea ce mi se întâmpla, așa că am spart o sticlă și mi-am tăiat venele… M-au aruncat goală, pe o șosea. M-a găsit un bărbat care trecea pe alături, m-a învelit cu sacoul lui și m-a dus la spital. Acolo au aflat că sunt rusoaică, că mă aflu ilegal pe teritoriul lor, că nu am pașaport și m-au trimis la pușcărie. Un an am stat acolo.

Sanatateinfo.md: Cum a fost pentru tine acolo în închisoare? Cum e închisoarea lor?

Aurica: Este foarte-foarte strictă. Pentru că e o țară arabă, acolo sunt doar femei gardieni. Eram foarte multe fete închise acolo, vreo 300. Bineînțeles, toate făceau parte din anumite grupuri, mai mult în bază de naționalitate. Era grupul rusoaicelor, a indienelor, etiopienelor etc. Chiar dacă în Dubai era căldură, noi înghețam în cameră. Ne puneau aer condiționat la temperatura minimă, până la punctul în care nu mai voiam să ne ridicăm din pat și să stăm doar sub pături. Asta pentru ca să nu avem chef să ne revoltăm, să nu avem dorința să facem sex între noi… Ne țineau în frig intenționat, pentru ca să nu facem nimic și… ne puneau brom în mâncare, pentru ca să nu avem poftă de sex. La început îl puneau în ceai, dar când au văzut că nu-l bem, îl puneau în mâncare.

„Mama a murit, cât am fost în Dubai”

Aurica: Așa-zisa mea „bossiha” nu a venit să mă vadă, să-mi aducă lucruri sau bani. După un an de zile m-au deportat. Am venit acasă. Aici aveam doi frați mai mici care rămăseseră cu sora mea mai mare. Când am plecat nu am spus nimănui, dar atunci când am sunat acasă și am aflat că mama a murit, i-am spus surorei mele unde mă aflu. Când a văzut că nu mai sunam acasă, fiind la pușcărie, ea a scris o plângere la poliție, încercând să mă găsească. Apoi am venit acasă. Înțelegeam deja că trebuie să am grijă de frații mai mici, să-i cresc. Unul avea trei ani, celălalt patru și jumătate. Trăiam într-o sărăcie greu de descris, așa că i-am lăsat pe ei în grija surorei mele și am plecat din nou, doar că în Turcia. De această dată conștient. Același vecin taximetrist mi-a făcut legătura cu o altă traficantă. Viața mea a fost ca un scenariu de film: răscumpărată de la traficanți de către un polițist din Dubai, cu care am fost foarte fericită și poate aș mai fi fost, dacă nu erau drogurile și amicii din Moldova, care m-au tras la fund, atunci când am venit în vizită acasă; cei șapte ani de zile pe care i-am trăit fericită alături de un turc, cu care am format o familie și aș fi fost și astăzi fericită, dacă n-ar fi fost drogurile… Cu fiecare dintre acești bărbați am făcut câte un copil. Pe primul copil intenționam să-l las în maternitate, dar după ce l-am născut, a venit la mine cineva din spital, asistentă socială sau așa ceva și, nu știu cum, dar m-a convins să nu abandonez copilul. Și mă bucur enorm că am ascultat-o pe acea femeie.

„Medicii mi-au spus să nu încetez să mă droghez, pentru că și copilul meu este narcoman”

Aurica: Cu cel de-al doilea copil am trecut printr-o adevărată dramă. Ne drogam amândoi. Și eu, și el prin laptele meu pe care îl sugea. Când aveam șapte luni de sarcină, medicii mi-au spus să nu încetez să administrez droguri, pentru că și copilul meu este consumator de droguri. Uneori, când nu reușeam să mă droghez la timp, el se zbătea atât de tare în burtă, că mă durea. Avea nevoie de acea doză la fel de mult ca mine… A trebuit să îl supun la cel mai groaznic chin, doar pentru ca să îl eliberez de un alt chin. Într-o zi, într-o sclipire de luciditate, l-am văzut așa micuț, plăpând și… dependent de droguri. Ceva s-a rupt atunci în mine și din acel moment mi-am spus că nu o să-l mai supun la un asemenea chin, că trebuie să ne eliberăm de dependența de droguri. Efectiv m-am închis în apartament. El țipa…Nu…el urla…, iar eu urlam pentru că urla el. L-am trecut pe alimentație artificială, ca să nu primească lapte de la mine, iar el nu voia să-l mănânce. El voia laptele meu în două cu droguri. Nici nu vreau să vă spun ce gânduri aveam atunci, pentru că nu mai suportam nici chinul meu, nici plânsetul lui. Asta-i o imagine greu de descris – o mamă și un bebeluș în sevraj, într-un chin de detoxifiere a organismului de un drog.

Aurica: Dacă aș putea să întorc timpul înapoi acum, cu mintea pe care o am acum, cu siguranță aș schimba radical întreaga mea viață. Chiar și ceea ce am trăit. Copiii mei ar fi trăit o altă viață, fericită, și eu aș fi fost fericită, iar noi, ca familie, am fi fost cu toții bine acum. Trăim în Moldova. Copiii sunt bine. Le-am spus adevărul despre tații lor, dar ei știu doar atât cât trebuie să știe, adică doar povestea de dragoste. Una dintre lecțiile pe care au învățat-o de la mine este să nu aibă încredere în cei care le spun povești despre viața frumoasă din străinătate și despre cum se va schimba viața lor spre bine, dacă acceptă ofertele de muncă. Ceea ce mă roade cel mai tare și ce mă doare este gândul că înainte să moară, mama m-a căutat disperată. Nu pot să-mi iert că a murit, chinuită de gândul că fiica ei a dispărut fără veste.

Acum Aurica e acasă alături de copiii ei. Tragedia prin care a trecut a lăsat răni adânci și pentru toată viața. Singura ei împăcare este că a renunțat la droguri și că are copiii sănătoși. Restul sunt deja doar amintiri triste.

Tag: #Dincolodeaparente

Categoria: Știri Interne

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.