Viorica Zaharia: „Impresia mea este că se face totul ca nu cumva cineva dintre medici să comunice presei ceva ce ministerului nu i-ar plăcea. Se dorește un control pe verticală

Sursa Foto: media-azi.md

Elena Cioina

13 septembrie, 2018, 17:44

Vizualizări: 4682

Acum o săptămână, redacția Sănătate INFO solicita Ministerului Sănătății informații la zi despre numărul cazurilor de rujeolă înregistrate în țară. Reporterul a trimis pe numele ministrei, Svetlana Cebotari, un mesaj în care cerea să i se spună de ce autoritatea nu prezintă informații privind situația rujeolei în țară, câți copii au fost vaccinați împotriva bolii.

De asemenea, a întrebat câți copii sunt nevaccinați, câți dintre cei nevaccinați merg la școală și dacă au fost înregistrate cazuri de falsificare a certificatelor de imunizare. Pentru că rujeola este un subiect important în acest moment și vizează sănătatea publică, iar autoritățile au declarat și Cod Portocaliu în toată țara, jurnalista Silvia Rotaru a insistat să i se prezinte informația de urgență, folosind un ton mai ultimativ. Ce a făcut Ministerul Sănătății? În loc să răspundă solicitării, a publicat un comunicat în carea cuză jurnalista de lipsă de etică și deontologie, iar redacția de afirmații tendențioase, făcând trimitere la Legea privind accesul la informație și hotărârea privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale. Am întrebat experții în probleme de media, dacă asta trebuia să facă Ministerul sau, totuși, ar fi trebuit să răspundă la întrebări. Iată ce ne-a spus Viorica Zaharia, președintele Consiliului de Presă, mecanism independent de autoreglementare jurnalistică ce monitorizează aplicarea Codului deontologic al jurnalistului din Moldova şi examinează plângerile privind încălcarea prevederilor deontologice în activitatea profesională a jurnaliştilor şi instituţiilor mass-media.

Doamna Zaharia, reporterul, recunosc, nu a fost foarte prietenos și nici tacticos în exprimare. Dar anume asta ar fi trebuit să intereseze responsabilii de la minister? Solicitarea ținea de informații la zi despre rujeolă, care nu și-ar fi avut rostul chiar și dacă autoritatea o oferea peste câteva zile.

Întrebările formulate de jurnalistă arată că redacția intenționa să realizeze un material bine documentat pe un subiect de sănătate publică, bazat pe informații verifice, care sunt deținute doar de autoritățile statului. Asupra modului de formulare a cererii de acces la informație și a tonului folosit de jurnalistă pot exista, desigur, obiecții, însă Ministerul ar fi trebuit să se concentreze pe conținutul cererii și nu pe formă.

Subiectul răspândirii rujeolei printre copiii din Republica Moldova este unul de interes public și „fierbinte” la momentul formulării cererii. De aceea, este total inoportună invocarea de către Minister a argumentului celor 15 zile lucrătoare pentru a oferi un răspuns. La ce ar mai folosi publicului (și jurnalistei) această informație, furnizată peste mai mult de două săptămâni? Până atunci răspândirea bolii poate involua sau scăpa de sub control.

Nu mă pot pronunța asupra afirmațiilor că jurnalista a fost îndemnată să expedieze solicitarea nu doar dnei ministru, ci și serviciului de presă și nu ar fi făcut-o, întrucât nu am probe în acest sens. Ambele părți ar fi trebuit să facă acest lucru. Atât reporterul ar fi trebuit să ceară informațiile și de la instituție. Doamna ministru putea fi în afara oficiului și de aceea în imposibilitatea de a avea acces la datele statistice solicitate; cât și Doamna ministru putea reexpedia solicitarea colegilor săi de la minister cu rugămintea să o soluționeze urgent, având în vedere subiectul vizat. În rest, rămân în vigoare normele de etică a comunicării și formulării mesajelor de ambele părți.

Ministerul Sănătății a instituit o regulă, mai degrabă, de (ne)acces la informație în instituție, or, pentru orice informație, chiar și cea mai simplă, fiecare funcționar te direcționează către serviciul de presă, invocând că asta e procedura. Mie, cel puțin, îmi pare că Ministerul și-a creat un paravan și un filtru care nu este tocmai sănătos pentru o instituție a statului, cu rol de elaborare și aplicare a politicilor menite să îmbunătățească sănătatea oamenilor. Când, totuși, e cazul și momentul potrivit ca autoritatea să direcționeze jurnalistul către serviciul de presă?

Situațiile sunt diferite și, desigur, nu poate exista o rețetă universală. Din câte observ însă la Minister nu există o abordare pro-deschidere către presă și către public. Or, instituția se grăbește mai curând să acuze presa că nu a respectat rigorile de formă (pe care jurnaliștii trebuie să le respecte, totuși) decât să răspundă la întrebările de conținut. În mod normal, toate instituțiile publice mari cu profil medical – din Sănătatea Publică, Centrele de diagnostic, spitalele, etc. ar trebui să aibă o persoană responsabilă pentru relațiile cu presa. Și dacă jurnaliștii cer, de exemplu, numărul copiilor care au suferit combustii pe durata unui an, de ce această informație să fie solicitată de la Serviciul de presă al Ministerului Sănătății (care are de satisfăcut alte zeci de cereri pe zi) și nu de la singurul spital din țară care are o secție de combustii? Impresia mea este că se face totul ca nu cumva cineva dintre cadrele medicale să comunice presei ceva ce ministerului nu i-ar plăcea. Se dorește un control pe verticală.

Ce consecințe poate avea un asemenea control al informației pe verticală și cui va dăuna mai mult – pacientului, sistemului de sănătate sau ambilor și în ce formă?

Dacă singura instituție care furnizează informații oficiale din sănătate va fi Ministerul, atunci asta va face ca obținerea informației să dureze mai mult atunci când informația solicitată trebuie și ea culeasă din raioane sau de la instituțiile subordonate. Asta, desigur, va pune în dificultate jurnaliștii care au nevoie de informații cât mai rapid, întrucât știrile au viață scurtă. Ca în cazul rujeolei, de exemplu, publicul nu va înțelege de ce știrile nu conțin poziția Ministerului sau de ce sunt incomplete și nu oferă o imagine de ansamblu referitoare la gradul de răspândire a bolii.

Doi. Nu vreau să insinuez, dar ar putea exista și risc de tăinuire sau de furnizare selectivă a informației. Dacă se va întâmpla așa, atunci vom avea de suferit cu toții, întrucât publicul va avea tot mai puțină claritate asupra a ceea ce se întâmplă în domeniul sănătății.

Doamna Zaharia, vă mulțumim pentru răspunsuri.

Ion Șalaru, director adjunct ANSP: Ceea ce s-a întâmplat la Guvern este o distorsionare a politicilor publice ale statului și este o consecință a interferenței industriei tutunului

Vladimir Bolocan, șeful adjunct al Direcției Asistență Medicală și Socială a CMC Chișinău: „Scrisori anonime despre faptul că cineva a intenționat să mă hărțuiască și eu pot scrie o mie”

„Credeți că agresorii fetei care s-a sinucis pot fi educați fără sancțiune penală? La 16 ani ei nu știau că NU au dreptul să lovească nicio ființă umană, să se urineze pe o ființă umană”?

Tag: acces la informație, sănătate, rujeolă

Categoria: Opinii

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.