Tsovinar Sakanyan: „Donatorii nu vor ține cont de faptul că Moldova are deficit și mari probleme cu banii. Să fim serioși. Cu toții știm cum s-a ajuns aici”
redactor
10 noiembrie, 2015, 09:56
Vizualizări: 2899
De curând, Tsovinar Sakanyan coordonează procesul de implementare a granturilor Fondului Global în Georgia, Serbia, dar și în Republica Moldova. Economist de profesie, Sakanyan activează în cadrul FG de aproape opt ani. În Moldova a fost o singură dată, atunci când la noi se schimba cel de-al treilea Guvern din acest an, motiv pentru care nu a reușit să se întâlnească cu nici un oficial.
Autor: Sorina Bujarov
De curând, Tsovinar Sakanyan coordonează procesul de implementare a granturilor Fondului Global în Georgia, Serbia, dar și în Republica Moldova. Economist de profesie, Sakanyan activează în cadrul FG de aproape opt ani. În Moldova a fost o singură dată, atunci când la noi se schimba cel de-al treilea Guvern din acest an, motiv pentru care nu a reușit să se întâlnească cu nici un oficial. Am reușit să o prindem la o discuție în septembrie, când participa la Dialogul Regional „Road to succes”, organizat la Tbilisi, Georgia, unde s-au întâlnit oficiali din peste 30 de țări pentru a discuta despre trecerea programelor destinate persoanelor HIV-pozitive, bolnavilor cu TB și consumatorilor de droguri la finanțare internă – capitol la care Moldova pare să aibă probleme, în opinia ei. Deși în ultimii ani țara noastră a înregistrat progrese în lupta cu HIV și TB, instabilitatea politică ne face să stagnăm mult. Ce se poate întâmpla cu țara noastră după plecarea Fondului Global, dar și ce trebuie să facă autoritățile pentru a evita o catastrofă, citiți în acest interviu.
Doamna Sakanyan, cum credeți, va reuși Republica Moldova să preia finanțarea programelor destinate persoanelor HIV-pozitive, bolnavilor cu TB și consumatorilor de droguri?
Din datele pe care le cunosc și din informațiile pe care le-am primit cu privire la Republica Moldova, eu nu cred că această țară va reuși să treacă cu succes peste perioada de tranziție, adică să preia cu succes finanțarea programelor ce vizează personaele cu HIV, TB și consumatorilor de droguri. Când spun asta mă refer la două situații cheie – faptul că în Moldova există o instabilitate politică, se schimbă foarte des Guvernele și faptul că nu există încă un angajament din partea țării că va fi elaborat un plan de tranziție. Având în vedere aceste lucruri, nu cred că Moldova va putea să preia în totalitate responsabilitatea pentru programele de prevenire și control a HIV și TB, dar și cel de reducere a riscurilor. Poate doar parțial, însă sunt o mulțime de probleme încă nerezolvate.
Să înțelegem că cea mai mare problemă este instabilitatea politică de la noi din țară?
Este una dintre cele mai principale probleme. De ceva vreme aud că la voi în țară sunt proteste masive în stradă. De fiecare dată când sunt schimbați oamenii, mai ales cei care au funcții de conducere în anumite instituții ale statului, e nevoie de timp ca aceștia să fie inițiate într-un anumit domeniu. Chiar și aceleași discuții care se duc la început, despre sustenabilitate, tranziție, etc, necesită timp. Sigur, situația diferă de la o persoană la alta. Pentru mine însă, în calitate de reprezentant al Fondului Global, este foarte important să cunosc oamenii cu care o să lucrez mai departe, să știu din timp cine sunt responsabilii pe un anumit segment, cu cine aș reuși să închei misiunea cu succes. Uneori încep discuțile cu un om, iar peste un timp înțelegerea cade, pentru că vine un alt om în această funcție.
Ați reușit să vă întâlniți cu noul ministru, ce spune el despre trecerea la finanțarea din bugetul de stat a acestor programe?
Eu încă nu am reușit să mă întâlnesc cu noul ministru. Am fost în Republica Moldova doar un singură dată, când abia am fost numită în această funcție. Am fost să mă întâlnesc cu ministrul Sănătății, dar întâlnirea de atunci a fost anulată, din motiv că Guvernul a fost demis. Trebuia să fie numit un nou ministru. Nici cu viceminiștrii nu am reușit să mă întâlnesc oficial până acum.
Ce se va întâmpla în cazul în care Republica Moldova nu va reușit să-și asume responsabilitatea financiară pentru aceste programe?
Nu știm încă ce se va întâmpla. Nu știm nici dacă Fondul Global va oferi bani în continuare Republicii Molodva pentru ca aceata să implementeze programele destinate personaelor HIV, consumatorilor de droguri și bolnavilor de TB. Acest lucru depinde de managementul nostru, care va fi elaborat la mijlocul anului 2016, până în 2017. Ce o să fie inclus în această strategie ? Depinde de criteriile de eligibilitate, când se hotărăște ce țări vor fi finanțate în continuare de Fondul Global. Acum sunt încă o mulțime de întrebări la care nu există răspuns. Urmează să vedem dacă Moldova se va regăsi în lista țărilor care va beneficia de suport financiar din partea Fondului Global.
În prezent Republica Moldova este o țară cu venit mic, iar țările incluse în această categorie, vor beneficia în continuare de granturi din partea Fondului Global, cel puțin așa ar urma să fie. Acest aspect însă nu este singurul de care se va ține cont atunci când se va întocmi lista statelor care vor pirmi bani de la Fondul Global, de aceea îmi este greu să răspund acum dacă Republica Moldova fi susținută financiar în continuare sau nu.
Și dacă Fondul Global va înceta să mai finanțeze programele ce vizează persoanele HIV, bolnavii cu TB sau consumatorii de droguri, iar statul nu va prelua nici el finanțarea?
Ca să înțelegeți ce se poate întâmpla în acest caz puteți analiza exemplul României, Serbiei, acolo unde prevenire infecțiilor este la nivelul zero. Acolo nu sunt deloc funcționale programele de reducere a riscurilor. Din păcate, în aceste țări s-a iscat din nou o epidemie de HIV, în special.
În acest caz eforturile și banii investiți până acum de Fondul Global se pierd în zadar…
Da, toate sumele investite în ultimii zece ani aceste țări și toate eforturile de a îmbunătăți activitățile de control a HIV și TB s-au cheltuit în van. Asta este o catastrofă. Altfel spus, trebuie să începi totul de la zero, iar donatorii trebuie să vină din nou cu bani. Nici nu sunt sigură că donatorii vor mai dori să ofere bani în cazul la astfel de țări, chiar dacă aici epidemiile de HIV și TB se vor răspândi până la nivelul critic.
În acest an sistemul de sănătate din Republica Moldova a avut un minus de peste 100 de milioane de lei. Fondul Global va ține cont de situația economică destul de grea a țării noastre atunci când va decide ce țări să finanțeze?
Noi știm despre aceste probleme. Însă, în același timp, nu cred că donatorii vor ține cont de faptul că Moldova are probleme cu banii. Mai mult, nici nu cred că se vor interesa din ce motiv se creează aceste minusuri la buget. Înțelegeți la ce mă refer. Ca să fim serioși – aceasta nu este problema donatorilor că e există deficit enorm la buget. Cu toții știm cum s-a ajuns la această situație.
Pe de o altă parte și donatorii au problemele lor, vedeți ce se întâmplă în Europa cu migranții și câte milioane de dolari se investesc în diferite țări. La general vorbind, situația în Europa nu este foarte optimistă, de aceea cred că sunt șanse foarte puține ca regiunea nostră – Europa de Est și Asia Centrală, să fie finanțată în continuare. Chiar la o conferință recentă, care a avut loc la Istanbul, Mark Dybul, directorul executiv la Fondul Global a spus că până acum regiunea noastră, unde este concentrată 2% din epidemiile din întraga lume, s-au investit 7% din bugetul total al Fondului Global. Asta este neproporțional și incorect față de alte țări.
Să înțeleg că banii s-au investit ineficient?
Depinde din ce punct de vedere abordăm problema. Ce înțelegem noi prin eficiență? Dacă analizăm câte vieți au fost salvate datorită programelor de ARV sau câte îmbolnăviri au fost prevenite datorită programelor de reducere a riscurilor, nu putem spune că banii au fost cheltuiți ineficient. Asta este părerea mea. Însă, dacă e să analizăm situația din punct de vedere a sustenabilității și cât de pregătite au devenit în această perioadă țările ca să preia responsabilitatea pentru aceste programe – e o altă problemă. Din acest punct de vedere avem un tablou sumbru în majoritatea statelor din regiunea Europe de Est și Asia Centrală.
Dumneavoastră sunteți manager la mai multe țări – Republica Moldova, Georgia și Serbia. Care dintre ele au înregistrat cele mai mari progrese și care au cele mai multe șanse să reușească să treacă la finanțare internă?
Încă nu știu foarte multe despre Republica Moldova, pentru că nu demult am venit în această funcție. Abia analizez situația. Nu vreau să vă creați o opinie greșită cu privire la realizările Moldovei la acest capitol. Având în vedere că e o țară cu venituri mici și, pe lângă aceasta, nenumăratele probleme cu care se confruntă în ultima perioadă, pot spune că Moldova a înregistrat totuși progrese în mai multe direcții – a preluat finanțarea programelor de tratament cu ARV, știu că se planifică două programe pilot de reducere a riscurilor, participarea activă a societății civile, etc, dar există numeroase provocări - coordonarea mai puțin eficientă a programelor, managementul nu foarte eficient al programelor de prevenire și control al HIV. Mai sunt probleme ce țin de reforma sistemului de sănătate, nu e direcționată spre toate problemele prioritare din domeniu, etc.
Mai este mult de lucru, dar și multe lucruri s-au făcut. De exemplu societatea civilă este foarte activă și își face bine treaba. Există și greutăți, la fel ca în orice altă țară. Lucrurile diferă de la o țară la alta. Dacă un stat stă bine la capitolul tratament ARV, alta are probleme în acest sector, dar are reușite bune pe un alt segment. De exemplu Georgia a luat asupra ei responsabilitatea financiară pentru anumite activități. Există un anumit progres, însă la capitolul reducerea riscurilor stă foarte prost. În această țară putem vorbi doar despre un singur progres în ceea ce ține de prevenirea infecțiilor – testarea gratuită. Nu pot să compar Moldova cu Georgia și Serbia, pentru că fiecare are specificul ei.
În Serbia, de exemplu, autoritățile au luat asupra lor multe responsabilități, dar programul de reducere a riscurilor a fost lăsat baltă, ceea ce nu e bine deloc, pentru că au de suferit și celelalte activități. Finanțare internă nu există, nu există niciun angajament din partea autorităților în viitorul apropiat, toate ONG-urile unde noi am investit bani până acum deja și-au încheiat activitatea. Există și aici probleme.
Țările noastre trebuie să învețe minte din exemplul nereușit al Serbiei și României, acolo unde eforturile Fondului Global de până acum au fost în van. Noi nu am finanțat România o perioadă, iar după ce am plecat statul nu a preluat cu succes finanțarea programelor, astfel că în scurt timp epidemia din nou a început să se răspândească. Noi am fost nevoiți din nou să venim cu donații, astfel încât autoritățile să poată face față problemei. Iată ce se poate întâmpla dacă statul nu investește bani în toate aceste programe.
Autoritățile trebuie să se gândească că dacă aceste activități sunt lăsate de izbeliște, sănătata publică este pusă în pericol. Din păcate însă, aceasta este ultima în lista priorităților, deși sănătatea trebuie să fie cea mai importantă. Prevenirea este cea mai eficientă activitate, dar puțin înțeleg importanța acesteia.
E mult mai ușor și ieftin să previi infecțiile, decât să le tratezi...
Desigur, mai ales din punct de vedere financiar. Activitățile de prevenire nu necesită atât de mulți bani, precum tratamentul ARV, care este destul de scump, mai ales că trebuie asigurat persoanelor pe tot parcursul vieții lor. Dacă azi investești în prevenire, faci o economie enormă de bani pentru tratamentul pe viitor al pacienților. Din păcate însă oamenii nu conștientizează acest lucru. Foarte puțini se gândesc din perspectiva viitorului.
Autoritățile noastre din sănătate dau asigurări că vor prelua finanțarea cu succes, însă nu vedem nici o acțiune în acest sens. Anul trecut a fost aprobat un ordin conform căruia unele programe destinate personaelor cu HIV vor finanțate din fondul CNAM. Acesta însă a fost abrogat
Știu, vedem că inițiativă există, dar nu și finalitatea. În Moldova știu că societatea civilă se implică mult și încearcă să miște lucrurile, înpingând și autoritățile din sănătate să ia atitudine, însă nu sunt susținute. Eu cred că totul se rezumă la situația politică din țară. Pentru noi aceste activități sunt foarte importante, dar ele trebuie să fie prioritare și pentru Ministerul Sănătății. Pe de o parte îi înțeleg și miniștri, care se schimbă foarte des în Moldova. Ei vin în funcție și, la început, se axează pe probleme mai globale din sistem, dar nu se gândesc câte persoane vor primi tratament ARV în acest an. E clar că în primul rând o să se gândească la problemele legate de bolile cardiovasculare, principala cauză de deces în Republica Moldova, dar nu la prevenirea HIV.
Este bine că societatea civilă din Moldova se implică constant. Noi însă mai avem de lucru, trebuie să negociem cu autoritățile din Moldova, să găsim limbă comună și o cale de compromis, astfel ca problemele să nu rămână nerezolvate. Vom încerca să le demonstrăm că investițiile de astăzi au efect și pentru următorii ani, nu doar pe perioada unui mandat. Cel mai simplu mod de a-i convinge este de a le demonstra cum investițiile de astăzi nu au efect doar astăzi, dar pe o perioadă mult mai îndelungată.
Trebuie să spunem clar lucrurilor pe nume. Dragi miniștri, dacă aceste programe nu vor fi finanțate astăzi, mâine ele vă vor costa foarte scump. Este un adevăr care se poate vedea prin cifre simple. Pentru ministrul Sănătății și cel al Finanțelor acestea ar trebui să fie argumente plauzibile.
La general vorbind, cred că în Moldova se lucrează bine, doar că încet. Dacă se va continua, vor apărea și succesele.
Ce ar trebui să întreprindă, în primul rând, autoritățile noastre pentru a evita catastrofa din Serbia și România?
În primul rând trebuie îmbunătățit managementul programelor care deja sunt implementate și să fie majorat bugetul pentru ele. Știu că au fost alocați niște bani, dar ei nu au putut fi folosiți pentru că nu există bază legislativă. Asta tot e un progres, că s-au alocat bani, dar lucrurile trebuie făcute bine până la capăt.
Finanțarea este foarte importantă, dar problemele nu se rezolvă doar cu bani, dar și cu o bună coordonare. Asta, de fapt, înseamnă trecerea cu succes exclusiv la finanțare din bugetul de stat – bani plus management eficient.
Doamna Sakanyan, vă mulțumesc pentru acest interviu!
Categoria: Interviuri
Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.
Publicate în aceeași zi
28 decembrie, 2020, 20:20
Cele mai citite
Olga Cernețchi a preluat conducerea USMF „N.Testemițanu”, du ...
12 noiembrie, 2025, 17:43
Noul ministrul al Sănătății va fi Emil Ceban, rectorul USMF ...
27 octombrie, 2025, 10:19
Adrian Belîi: „USMF aplică IZO, orice mișcare lasă urme în d ...
07 noiembrie, 2025, 18:29
Ministrul Sănătății, Emil Ceban, explică procedura de eliber ...
11 noiembrie, 2025, 16:33
Între promisiune și realitate: Ce a reușit și ce n-a reușit ...
24 octombrie, 2025, 17:26
Cele mai actuale
Vox Populi
Cât timp așteptați o consultație la un medic specialist?
O zi13,25 %
