Vincent HUG, manager de program: „Moldova este în tranziție de 25 de ani. Nu există responsabilitate, banii dispar fără urmă prin diverse căi. Oamenii se află acum între ciocan și nicovală”

Sursa Foto:

redactor

12 octombrie, 2015, 12:36

Vizualizări: 2648

Autor: Elena Cioina

În Moldova sistemul social de stat, dar și cel medical de îngrijire a bătrânilor acasă este muribund. Dacă nu ar exista organizații neguvernamentale specializate în domeniu care să-i ajute pe acești oameni, probabil că mulți dintre ei ar fi murit nu neapărat de boală, dar de tristețe și singurătate. Bătrânii moldoveni sunt părăsiți de familii, care însă pot avea o justificare, dar și de stat, care nu are dezvoltat un sistem social și o cultură de îngrijire a lor. Cum stau lucrurile la acest capitol, l-am întrebat pe Vincent HUG manager de program pentru Moldova și Bangladesh al Fundației HEKS din Elveția și care împreună cu un grup de bătrâni elvețieni au vrut să vadă cu ochii lor ce înseamnă să fii bătrân și bolnav în această țară. Această organizație este una dintre principalii finanțatori ai organizației neguvernamentale locale CASMED, care oferă servicii de îngrijire acasă pentru persoanele în etate din nordul Moldovei.

Domnule HUG, vă aflați în Moldova mai bine de o săptămână în vizită de documentare, iar împreună cu DVS au venit și mai mulți bătrâni din Elveția care contribuie financiar la dezvoltarea serviciilor de îngrijire medicală și socială la domiciliu pentru bătrânii de aici. Timp de o săptămână la ce concluzie ați ajuns? Cum e viața bătrânilor moldoveni?

Eu sunt coordonator de proiect pentru Republica Moldova din aprilie. Concluzia cea mai importantă despre viața bătrânilor din Moldova este că ei cu siguranță au nevoie de servicii medicale, oamenii apreciază foarte mult serviciile de îngrijire anume la domiciliu. Apropo, bătrânii preferă să fie îngrijiți acasă, nicidecum să fie duși la o casă de bătrâni.

E o dorință firească bănuiesc… În afară, bătrânii vor să trăiască la azil?

Nu. Chiar și în Elveția, de exemplu, majoritatea oamenilor bătrâni preferă să rămână în casele lor. Este demonstrat că persoanele în etate care stau acasă și beneficiază de servicii de îngrijire medicală și socială costă mai puțin decât dacă ar fi întreținute la azil. Acolo statul și companiile de asigurări sunt interesate ca persoanele să stea acasă și să beneficieze de aceste servicii, decât să meargă în aziluri. Este mai bine pentru ei și din punct de vedere moral și respectiv cheltuielile sunt mai mici.

Din punctul dumneavoastră de vedere, situația bătrânilor din RM este gravă?

Situația bătrânilor moldoveni e chiar dificilă. Noi am venit în Moldova împreună cu un grup de cetățeni elvețieni și timp de o săptămână am vizitat mai mulți beneficiari ai CASMED-ului. Mulți dintre elvețieni au rămas șocați de condițiile în care trăiesc bătrânii din Moldova. Majoritatea dintre ei sunt părăsiți. Situația e și mai complicată când copiii sunt plecați în străinătate sau au uitat de ei, sau nu pot veni pentru că trăiesc departe. De cealaltă parte, nici statul nu-și onorează măcar obligațiile de bază față de această categorie de oameni.

În țările din sudul Europei, sărace din punct de vedere economic și unde statul nu susține bătrânii, există cel puțin familia și cultura de îngrijire a vârstnicilor. În țările de vest, unde economiile sunt mai dezvoltate, statul are resurse, este puternic și asigură cu servicii medicale și sociale bătrânii. Moldova nu are niciuna dintre ele din cauza migrației, familiile sunt plecate, guvernarea este în tranziție în ultimii 25 de ani. Nu există responsabilitate, banii dispar fără urmă prin diverse căi. Bătrânii se află acum între ciocan și nicovală.

Credeți că în Republica Moldova faptul că bătrânii nu sunt ajutați poate fi explicat și prin lipsa culturii de a oferi ajutor sau pur și simplu suntem indiferenți?

Nu cred că este vorba de indiferență. Oamenii sunt nevoiți să plece să câștige bani ca să-și întrețină propriile lor familii. Ei au nevoie de bani și din această cauză au plecat. Ei trebuie să primească salarii. Deci, nu e vorba de lipsa culturii. Ei au fost nevoiți să caute alte oportunități. De fapt, întrebarea este dacă cei de la Guvern, mai exact de la ministerele responsabile, își asumă responsabilitatea pentru acești oameni pe deplin. Înțeleg ei oare rolul lor? Probabil că această cultură lipsește mai degrabă la nivel de stat, la nivel de responsabili de politicile pe care le elaborează pentru această categorie de oameni.

Dar are statul nostru politici bune în ceea ce privește îngrijirea bătrânilor sau lacunele sunt prea mari atât în ceea ce privește asistența medicală, cât și cea socială?

Ceea ce am văzut noi că se face la nivel de ONG-uri este bine. Aici mă refer la CASMED, pentru că noi colaborăm cu ei. Problema este că de servicii medicale și sociale la domiciliu au parte foarte puțini bătrâni. Deci, cred că ONG-uri precum HEKS ori CASMED pot prezenta practicile bune în domeniul socio-medical aici în Moldova. Aici din nou revine rolul statului care trebuie să aplice aceste cunoștințe în practică pentru restul populației.

Există foarte multe organizații care prestează servicii de îngrijire la domiciliu. Dar ele nu au susținere din partea actorilor responsabili. Mă refer la Ministerul Sănătății sau Compania Națională de Asigurări în Medicină, Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei. Este foarte dificil să vorbești cu responsabilii din aceste instituții, să faci cunoștință cu ei. Problema este în comunicarea cu instituțiile responsabile ale statului, care poate nu înțeleg până la sfârșit problema. Din această cauză se rupe firul.

Mulți primari își doresc aceste servicii în localitățile lor și pentru cetățenii lor. Dar banii care îi oferă statul autorităților locale nu merg direct la primării, iar acest lucru face dificilă inclusiv activitatea în domeniul îngrijirilor la domiciliu.

Să înțelegem că nu există sustenabilitate financiară din partea autorităților locale în astfel de probleme și ele riscă în orice moment să dispară, dacă, de exemplu, finanțatorii ar pleca la un moment dat?

Exact. În Elveția, de exemplu, sunt mai multe regiuni și autoritățile locale contribuie la dezvoltarea și menținerea serviciilor de îngrijire medicală și socială la domiciliu. Deci, noi avem autorități locale, autorități ale regiunilor, Companii de Asigurare și beneficiarii. Cam așa lucrează sistemul de servicii medicale la domiciliu. Autoritățile locale cunosc cel mai bine problemele cetățenilor săi. În Moldova se vorbește acum despre Legea descentralizării administrative, parcă se fac reforme și parcă totul ar merge în direcție corectă, dar ca și în alte state, „descentralizarea banilor” se pierde undeva pe drum. Banii nu vin direct în bugetele locale, deși autoritățile publice locale sunt obligate să facă și asta, și asta, fără să aibă suficienți bani.

Cum ar trebui direcționați banii ca autoritățile locale să-și poată realiza obiectivele?

Este o întrebare importantă și din câte știu Uniunea Europeană oferă tot suportul necesar în acest sens. Autoritățile publice locale nu pot să ia toată responsabilitatea pentru partea de servicii sociale. Ei nu pot face acest lucru fără să dispună de banii necesari. Aș putea da din nou exemplul Elveției, chiar dacă e puțin alt context. Acolo eu plătesc taxe autorităților publice locale, regiunii și abia apoi statului. Deci 400 de franci merg la primărie, 500 - în bugetul regiunii și 100 în bugetul statului. Astfel banii ajung direct în bugetul municipalității. Important este că în Elveția sunt orașe mai mari și mai bogate, pentru că au dezvoltată industria, economia și avem satele situate în regiunile muntoase. Deci, primăriile din orașe sunt mult mai bogate decât cele din sate, respectiv ele ajută localitățile rurale. Avem un fel de balanță financiară națională, ceea ce înseamnă că regiunile mai bogate alocă bani regiunilor mai sărace. Și asta este important, pentru că astfel ne menținem o țară unită și noi ne mândrim cu acest lucru. Dacă nu am fi avut această politică financiară, cred că am fi avut orașe foarte bogate și sate foarte sărace. Și acum când mă uit la satele din Moldova, cred că o asemenea politică financiară ar fi foarte bună.

Din păcate raioanele din Moldova nu sunt nici ele dezvoltate din punct de vedere economic, prin urmare le vine greu să susțină financiar satele… Cum poate un raion sărac să ajute niște sate și mai sărace?

O să vă spun opinia mea personală. Cred că e nevoie de trei ingrediente pentru ca serviciile de asistență medicală la domiciliu să poată funcționa. În primul rând, trebuie să existe modele bune de astfel de servicii socio-medicale acasă. Cred că formula perfectă pentru dezvoltarea lor este ca Ministerul Sănătății și Compania de Asigurări în Medicină să ofere finanțare. Dacă această responsabilitate va rămâne pe seama ONG-urilor străine, atunci politica nu este corectă și nu va exista continuitate și sustenabilitate.

Al doilea ingredient ar fi ca autoritățile publice locale împreună cu ONG-urile locale să-și fortifice eforturile și să fie învățate, de exemplu, cum pot să-și garanteze acest serviciu și cum să acceseze bani de la structurile de stat, fie din bugetul de stat, fie din exterior. Chiar dacă sunteți poate mai sceptici, bani de la Uniunea Europeană vor veni, indiferent dacă sunteți sau nu o țară candidat la integrare.

Și al treilea ingredient – este nevoie să fie construită o rețea care să organizeze campanii de advocacy, de comunicare și informare în care să fie implicat Ministerul Sănătății, CNAM, etc care să fie obligate să aloce resursele necesare pentru susținerea acestor servicii de îngrijire medicală și socială la domiciliu.

De ce merg atât de greu proiectele de susținere a bătrânilor din Moldova, pe lângă lipsa comunicării dintre instituțiile statului și ONG-uri?

Complicată întrebare. Ceea ce vedeți acum în Piața Marii Adunări Naționale ar fi un răspuns. Guvernul, nu contează din ce partide este format, este departe de problemele oamenilor simpli. Într-o țară vestică un astfel de Guvern ar fi trebuit să demisioneze. Dar asta este opinia mea personală și nicidecum ea nu reprezintă părerea organizației din care fac parte.

Dar schimbarea frecventă a Guvernelor face mai mult rău decât bine, nu credeți? De exemplu, asta înseamnă o încetinire a reformelor pe toate domeniile, nu doar pe cele sociale sau medicale…

Aveți dreptate. Dacă Moldova ar avea o direcție clară, ar fi mult mai ușor. Acum Moldova nu știe încotro s-o apuce – spre Rusia, spre Europa, spre unde? Am văzut și în alte țări care vor să fie membre ale Uniunii Europene. Însăși faptul că au o direcție clară și intenție de aderare aduce beneficii semnificative acestor țări. E nevoie însă de multe reforme și schimbări și nu toate dintre ele sunt confortabile guvernelor aflate la putere. De asemenea, e nevoie de multă energie ca să disciplinezi cetățenii si să-i implici în activități. Cetățeanul trebuie să fie pregătit pentru schimbare. Pentru că Uniunea Europeană oferă piață mai liberă, calitate, competitivitate, trebuie să menții standarde, pentru că dacă nu ești bun, atunci pleci. Dar dacă ajungi să ai aceleași standarde ca și țările din Uniunea Europeană, atunci beneficiile sunt mari. Cred că atât statul, cât și oamenii de rând nu sunt siguri și pregătiți că vor să meargă în Uniunea Europeană.

Dacă ar fi să revenim la subiectul dezvoltării serviciilor medicale la domiciliu, cum intenționați pe viitor să susțineți Republica Moldova să și le extindă?

HEKS pregătește acum următoare fază a proiectului și ceea ce este foarte clar e că organizația rămâne în țară încă cel puțin cinci ani. Și CASMED va fi unul dintre partenerii-cheie, pentru că modelul de îngrijire pe care îl promovează este unul foarte bun. Prin urmare noi vrem să investim în aceste servicii de asistență medicală acasă. Dar organizația HEKS doar ajută financiar, cei care vor aplica serviciile sunt specialiștii de la CASMED, pentru că ei cunosc foarte bine domeniul, au fost instruiți pentru asta. Ceea ce ține de viitorul acestor serviciilor medicale, cu siguranță vă vor povesti colegii de la CASMED.

Ceea ce fac ei în acest moment mă convinge că sunt suficient de pregătiți pentru a presta în continuare servicii de îngrijire la domiciliu. Noi credem că ar mai fi nevoie de alte servicii în afară de cele medicale , dar încă nu ne-am hotărât de care anume. De exemplu, bătrânii au nevoie de mâncare. Sunt bătrâni cu Alzheimer, cu probleme mentale. Trebuie îmbunătățite cunoștințele asistenților medicali, dar astea sunt necesități diferite pe care noi le-am identificat. Până la urmă CASMED va decide de care este mai multă nevoie. Dacă argumentele vor fi bune și noi vom dispune de resurse financiare, le vom oferi.

Bătrânii și-ar dori ca, de exemplu, CASMED să le aducă pachete cu mâncare, dar este o problemă încă deschisă. Poate va fi Primăria împreună cu câteva ONG-uri locale și de ce nu întreprinzători sau oameni simpli care ar putea să facă acest lucru. Noi nu vrem ca oamenii să depindă de banii pe care-i oferă elvețienii. Noi vrem ca ei să-și folosească resursele la maximum. Asta ar însemna sustenabilitate.

Câți bani își propune HEKS să investească în serviciile medicale și sociale pentru bătrânii din Moldova?

Încă nu am decis. Depinde de proiecte și ce planificăm să facem.

Ați fost marcat cumva de condițiile în care trăiesc bătrânii din Moldova?

Eu lucrez și pentru bătrânii din Bangladesh. Sărăcia are forme diferite. Ei au mai puțini bătrâni nevoiași, dar ei sunt mult mai fericiți decât bătrânii moldoveni.

Explicați-ne…

Ei trăiesc într-o comunitate. Nimeni nu este părăsit. Bangladesh-ul era o țară foarte săracă în anii ’70, dar acum este unul dintre statele cu economie în dezvoltare. Oamenii trăiesc încă destul de greu, dar încearcă să vadă viitorul într-o lumină pozitivă. Moldova a fost parte a Uniunii Sovietice, care a funcționat bine până la colaps, a urmat criza și abia acum ea încearcă să se recupereze, dar foarte încet. Deci, ca să te simți fericit trebuie să vezi din ce unghi privești lucrurile. Dar fericirea și dezvoltarea sunt lucruri greu de explicat.

Vreți să spuneți că la capitolul dezvoltare economică noi suntem în urma Bangladeshului?

Nu, cu siguranță nu.

Ce i-a șocat pe grupul de bătrâni care au fost în Moldova?

Condițiile în care locuiesc, pensia pe care o primesc, faptul că familiile lor sunt plecate, casele foarte vechi, insuficiența de servicii medicale și sociale, multe...

Bătrânii din prezent mai pot fi salvați, mai pot spera la o viață normală având în vedere că lipsește cultura ajutorului din partea autorităților?

Acum ceea ce trebuie să facem este să completăm lipsurile statului prin ajutorul oferit de ONG-uri. Or, aceste organizații trebuie să ceară de la autorități ca ele să completeze golurile în serviciile medicale și sociale pentru bătrâni. De asta e nevoie de campanii de comunicare și informare, de fortificarea capacităților autorităților locale în construirea unui model bun de prestare a serviciilor medicale acasă. Trebuie să existe această cooperare dintre ONG-uri și stat. Dar e clar că Guvernul trebuie să-și ia în serios toate responsabilitățile sale.

Aveți senzația că Moldova e o țară săracă?

Ce ar însemna o țară săracă?

Oameni care nu au ce mânca, ce îmbrăca, nu se pot bucura de cele mai elementare lucruri.

Mai degrabă vezi o țară unde sistemul social nu funcționează.

Domnule Hug, vă mulțumim pentru acest interviu.

Angela ANISEI: Protocoalele de îngrijiri perinatale asigură experiența pozitivă prin servicii medicale de calitate, respect și comunicare empatică

Cristina VOLOȘIN: Medicul de familie este actorul și partenerul principal al femeii până la și după maternitate

Corina ILIADI-TULBURE: Rezultatul bun în naștere înseamnă sănătate și experiență pozitivă

Tag:

Categoria: Interviuri

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.