Povestea unui pediatru moldovean plecat la muncă în Italia. „Am renunțat la munca din spital, însă nu și la medicină. Continui să ajut bolnavii...”

Sursa Foto:

PasPortal Administrator

31 decembrie, 2013, 12:12

Vizualizări: 3020

Aproape 20 de ani Claudia Enache a tratat afecțiunile copiilor, muncind în mai multe spitale din țară. După universitate, a tratat copiii din satul Șișcani, raionul Nisporeni, iar ulterior în calitate de neonatolog la spitalul raional. Deși știa că munca de doctor nu este profitabilă, nu a renunțat la pasiunea sa pentru medicină. Spune că zilnic mergea la muncă cu plăcere, fiind motivată doar de copiii care-i pășeau pragul.

Autor: Sorina Bujarov

„E o plăcere să lucrezi cu copiii. Eu mă simt o norocoasă că am putut găsi limbă comună cu fiecare dintre ei. Să știți, salariul nici pe departe nu te motivează să lucrezi ca medic. Nu pentru salariu mergeam la serviciu, ci pentru bolnăviorii mei. Doar de ei eram motivată să merg zilnic la lucru... Mi-e foarte dor, însă trebuia să am grijă de familia mea”, povestește femeia cu o voce tremurândă.

După ce s-a căsătorit și a rămas însărcinată s-a mutat la Chișinău. Aici a încercat să își găsească un loc de muncă mai plătit, pentru că necesitățile au crescut odată cu apariția copilului. La început a muncit la un Centru al Medicilor de Familie, după care s-a transferat la Spitalul de Urgență.

„Deja aveam copil, iar banii câștigați nu erau suficienți pentru întreținere. M-am tranferat la Urgență, dar și acolo nu era suficient. A trebuit să renunț, chiar dacă mi-am iubit mult profesia”, mărturisește Claudia Enache.

Spune că a renunțat la serviciu de dragul familiei sale. Copilul crescuse și trebuia să meargă la universitate, iar părinții nu –l puteau întreține.

„Nu am putut să jertfesc viitorul copilului meu, pentru satisfacția mea de a munci ca medic. Dacă altora nu le păsa de doctori și îi lăsau să muncească în astfel de condiții, de ce ar trebui să ne pese nouă?! Am înțeles că fiecare trage la el și nimeni nu o să aibă grijă de familia mea mai bine decât mine. Să știți, nimeni nu pleacă din plăcere sau de bună voie, suntem impuși de sărăcie”, spune femeia.

Ea a fost cea care s-a consolat singură, și-a luat inima în dinți și a mers la muncă în Italia. Spune că o cunoscută a ajutat-o să ajungă acolo și să-și găsească un loc de muncă.

„Nu am trecut prin șocul despre care toți emigranții povestesc. Eu m-am acomodat foarte bine, pentru că știam la ce vin aici și care este situația. Știam că nu pot da înapoi, așa că mi-am insuflat că-mi place și așa m-am obișnuit”, spune Claudia Enache.

Acolo s-a angajat ca menajeră. Pentru că la noi femeile nu consideră întreținerea casei o muncă ca toate celelalte, a făcut față lucrului cu brio. Mărturisește că nu a renunțat la medicină. Astfel, deseori îngrijește de bătrâni bolnavi, iar experiența medicală a ajutat-o foarte mult.

„Și acum sunt medic, dar îngrijesc bătrâni. Știți, eu am ales să fiu medic și am să fiu toată viața. Deși am renunțat la serviciul din spital, continui să fiu medic, pentru că atâta timp cât ajut bolnavii, chiar dacă nu o fac la spital, atâta timp voi fi doctor”, afirmă femeia cu mândrie.

Mărturisește că a vrut să-și echivaleze diploma de medic, însă nu a fost posibil, deoarece pentru aceasta este nevoie de câțiva ani de studii și de foarte mulți bani.

„M-am interesat ce trebuie să fac pentru a munci aici în calitate de medic. Trebuia să studiez câțiva ani, iar pentru aceasta era nevoie de foarte mulți bani. Eu am venit aici pentru familie, așa că nu mi-am permis acest lucru. Plus la toate eu sunt străină...”, spune cu o voce moale femeia.

Deja de zece ani muncește în Italia și vine acasă o dată pe an. Deși familia ei s-a mutat și ea în Italia, Claudia Enache spune că nu va rămâne acolo definitiv. Deja și-a făcut calculele și știe exact cât mai are de muncit, ca să se poată întoarce acasă pentru totdeauna, ne asigură ea.

„Mă voi întoarce acasă peste patru ani. Îmi doresc să revin la serviciu la Urgență. Când voi reveni, cred că am să merg la muncă ca la o petrecere de sărbători. Mi-e foarte dor… ”, mărturisește femeia entuziasmată.

Articole relaționate:

Povestea unei asistente medicale din Moldova care muncește în Rusia. „Mi-e dor să port halatul alb, dar mai rabd”

Povestea unui stomatolog pediatru plecat la muncă în Italia. „Mi-e dor de un „mulțumesc” de copil”

Povestea lui Alexandru Olog, gastrolog-hepatolog din Cimișlia, care muncește acum în Italia. „Nu alerg după condiții bune de muncă, ci după oameni care într-adevăr ar avea nevoie de ajutorul meu”

Relaxare sau capcană? Ce face nicotina cu mintea adolescenților

Tratament pentru căderea părului: rutina zilnica în 5 pași simpli (P)

„Să alegi o țigară electronică în locul unei țigări clasice e ca și cum ai cădea de la etajul opt, și nu de la zece”

Tag:

Categoria: Știri Interne

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.