Valentina Stepanenco, medic infecționist, Centrul social regional pentru persoane care trăiesc cu HIV din municipiul Bălți „Mulți plâng atunci când află, mai ales femeile gravide”

Sursa Foto:

PasPortal Administrator

09 decembrie, 2013, 18:45

Vizualizări: 2775

Valentina Stepanenco, medic infecționist, Centrul social regional pentru persoane care trăiesc cu HIV din municipiul Bălți

„Mulți plâng atunci când află, mai ales femeile gravide”

Mai greu e să lucrezi cu persoanele care neagă că ar fi HIV pozitivi, nu recunosc acest lucru. Ei nici nu recunosc că HIV există. Cei care vor să aibă un viitor frumos fac totul pentru a se trata. Tot ei manifestă încredere în relația cu medicii și restul specialiștilor.
Unora le ia chiar ani de zile ca să accepte că sunt bolnavi. Sunt însă și oameni care deși au aflat de curând despre statutul lor, deja trebuie să înceapă tratamentul urgent, pentru ei chiar e complicat. Pentru ei e prea mult, află și diagnosticul și mai trebuie să urmeze și tratamentul. Reacționează diferit, sunt oameni care manifestă indiferență totală. Mulți plâng atunci când află, mai ales femeile gravide.

Lilia Cerguța, asistent social, Centrul social regional pentru persoane care trăiesc cu HIV, Chișinău

„Majoritatea acceptă tratamentul și trăiesc bine mersi o viață întreagă”
Cei care au practic cel mai important rol în comunicarea cu persoanele cu HIV sunt educatori de la egal la egal. Este o persoană cheie, care a trecut prin aceeași situație și care îi poate zice, eu înțeleg ce simți tu acum. Ca și suport psiho-emoțional, ne ajută, vin și explică cum au trecut ei prin această perioadă. Persoana este exact în aceeași situație ca și beneficiarul infectat cu HIV. Aceasta vine, discută cu el, îi spune că uite, am început de aici, am ajuns aici. Da, mi-a fost greu, au fost reacții adverse de la tratament, e greu începutul, dar cu timpul m-am acomodat. Mi-am făcut un program mai comod. Mi-am făcut un timp anume ca să administrez medicamentele, fie înainte de serviciu, fie după. Așadar, vin cu niște sfaturi practice. Ei sunt niște exemple vii în ceea ce privește tratamentul.

Care este rolul asistentului social în viața oamenilor care trăiesc cu HIV?

Eu le vin în ajutor în cazul în care are probleme de acomodare și incluziune în societate. Ne ocupăm de cazul fiecăruia. Totul este individual, unii beneficiari acceptă din start să se trateze. Depinde de anturajul din care vin. Mulți au ideile lor preconcepute, prejudecăți, au sentimentul acesta de auto-stigmatizare și auto-discriminare. Nu toți sunt deschiși imediat pentru comunicare. La noi informația ajunge atunci când beneficiarul este de acord. Dacă știm situația unui beneficiar, dar dorința lui e că este viața mea și nu vreau să intrați în zona asta, aici ne oprim. Dacă e deschis, vorbim. Altfel riscăm să îi terorizăm. Unii acceptă discuțiile abia după ce ajung la spital cu complicații și atunci își dau seama că trebuia să ia mai devreme tratamentul. Alții spun că dacă trebuie merg din start să ia tratamentul. Majoritatea acceptă tratamentul și trăiesc bine mersi o viață întreagă. Totuși, sunt și din cei care abandonează. Vă dați seama că e dificil să administrezi pastile în fiecare zi. Chiar și un om sănătos mai greu ia pastile pe un termen scurt. Sunt și oameni care abandonează și apoi revin la tratament. Alții se întorc, pentru că au complicații grave. Unii nu au nici măcar acte, noi ne ocupăm și de această problemă a lor. Ne implicăm activ și atunci când solicită ajutor social, evaluăm situația la domiciliu, îi însoțim la medic ca să își facă analize, obținem grade de invaliditate, unora le dăm pachete alimentare.

Elena Golovco, medic infecționist, Centrul social Regional pentru persoane care trăiesc cu HIV, Chișinău

„Se întâmplă să ne ia și câte o jumătate de an să-i convingem să urmeze tratamentul”
E o muncă migăloasă, care implică efortul mai multor specialiști. Evident, le spunem din start care sunt efectele tratamentului și mai ales ce consecințe ar putea apărea în cazul în care nu este urmat. Asta îi face să accepte. Deși e greu, majoritatea îl urmează până la capăt. Abandonează tratamentul mai puțin de 10% din purtătorii de HIV. O fac din diverse motive. Majoritatea, deoarece nu suportă efectele medicamentelor. Dar și din alte cauze. Unii spun că nu au timp să vină la centru pentru a-și lua pastilele, alții că nu au timp să le bea sau că pur și simplu au obosit să aibă grijă permanent să își ia medicamentele regulat, la o anumită oră. Mai mult, există persoane care pleacă peste hotare și odată cu asta abandonează și tratamentul.
Cine abandonează cel mai des tratamentul? Femeile sau bărbații?
Bărbații. Femeile urmează tratamentul până la sfârșit.

Mariana Chicen, asistent social, Centrul social regional pentru persoane care trăiesc cu HIV din municipiul Bălți

„Mai greu e să obținem pentru ei diverse ajutoare materiale”
Noi trebuie să îi convingem în primul rând să accepte întâlnirile cu persoanele care au trăit aceeași experiență, deoarece sunt și ele infectate. Asta nu e așa de greu să o facem, pentru că de vreme ce au ajuns la noi, sunt deschiși să îi asculte și pe alții. Mai greu e să obținem pentru ei diverse ajutoare materiale sau să le perfectăm anumite acte. Ei pur și simplu refuză să conlucreze atunci când e vorba de asta. Nu o fac pentru că le este rușine și fac tot ce pot pentru ca nimeni să nu le cunoască statutul. De asta, suntem nevoiți să batem singuri pe la toate ușile.

Антоница Фонарь, директор CAP: Без туалетов, но с местами для курения – «приоритеты» одной партии

Antonița Fonari, Directoarea CAP: Fără toalete, dar cu spații pentru fumat – „prioritățile” unui partid

OPINIE//Adrian Belîi, președintele Comisiei Protecție Socială, Sănătate și Familie din Parlament: „Eu sunt pentru interzicerea vânzării pliculețelor cu nicotină în R.Moldova”

Tag:

Categoria: Opinii

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.