COP11 la microscop: Explicăm deciziile adoptate la Geneva și cum schimbă acestea politicile pentru controlul tutunului

Sursa Foto: World Health Organization (COP 11)

Irina Papuc

09 decembrie, 2025, 15:06

Vizualizări: 244

COP11, desfășurată la Geneva între 17 și 22 noiembrie, a fost sesiunea cu cei mai mulți participanți înregistrați din istoria Convenției – un semn clar că preocuparea pentru tutun și nicotină este extrem de mare. Nu doar pentru cei mandatați să elaboreze politici publice, ci și pentru cei pentru care tutunul și nicotina sunt miezul unui business de miliarde.

COP 11 ar fi putut fi și despre alte premiere. De exemplu, ediția în care țările părți la Convenția-cadru a OMS pentru Controlul Tutunului (CCCT) să aprobe un pachet de „măsuri de endgame” capabil să reconfigureze radical și în unison piața globală, de la producție și vânzare până la accesibilitate și obiceiuri de consum. Pe masă s-au aflat propuneri precum interzicerea filtrelor, restricții pe generații, mecanisme de răspundere juridică și financiară pentru industrie și o abordare fără compromis a narațiunii corporatiste despre „harm reduction”.

FOTO: WHO, Cea de-a 11 Sesiune a Părților Convenției-Cadru a OMS privind Controlul Tutunului.

COP11 a avut, fără îndoială, o agendă ambițioasă și a vizat unele dintre cele mai avansate măsuri de control al tutunului discutate la nivel global. În această analiză punem față în față ce s-a propus și ce s-a decis la Geneva și evaluăm cum vor influența aceste hotărâri direcția politicilor publice în anii următori. Privim, totodată, și către slăbiciunile acestui COP, inclusiv interferența industriei tutunului și modul în care această influență s-a manifestat în deciziile finale luate. Dincolo de toate, COP11 confirmă că CCCT rămâne un instrument de bază, capabil să ghideze în continuare politicile de sănătate publică la nivel global, în pofida piețelor invadate de produse tot mai noi, a presiunii economice și a strategiilor corporatiste din ce în ce mai sofisticate.

Un COP despre endgame și responsabilizare

Așadar, agenda COP11 a fost construită pe cinci dosare grele. Principalele subiecte abordate în cadrul săptămânii s-au concentrat pe:

- Art. 2.1 din CCCT: măsuri „forward-looking”. Raportul grupului de experți conține 16 opțiuni de recomandate de endgame.

- Art. 18 din CCCT: măsuri privind mediul și sănătatea persoanelor

- Art. 19 din CCCT: răspunderea industriei pentru daunele provocate

- Art. 9 și 10 din CCCT: dezvăluirea tuturor componentelor din produsele de tutun și nicotină.

- Art. 5.2(b) și 5.3 din CCCT: interferența industriei tutunului și utilizarea tendențioasă a narativului „harm reduction”.

De asemenea, la Geneva s-a discutat bugetul CCCT și planul de lucru pentru anii 2026–2027.

Tema acestui COP „Healthy planet, healthy future: uniting for tobacco-free generations” (O planetă sănătoasă, un viitor sănătos: uniți pentru generații viitoare fără tutun) a amplasat acest eveniment la intersecția dintre sănătate publică, mediu și drepturile generațiilor viitoare, ca semn că deciziile abordate vor avea efecte în lanț pentru cele trei dimensiuni. Dar să vedem ce a rezistat negocierilor finale.

Articolul 2.1 - Cel puțin 16 soluții bazate pe dovezi pentru a combate consumul de tutun și nicotină

Ce este Articolul 2.1 din CCCT?

Art. 2.1 este clauza care spune că nimic din Convenție nu împiedică statele să adopte măsuri mai stricte decât cele prevăzute, atât timp cât sunt compatibile cu obiectivele Convenției.

Grupul de experți instituit de COP pentru a identifica măsuri care să ducă la extinderea și intensificarea măsurilor de control al tutunului și nicotinei a pus la dispoziție părților la COP11 raportul FCTC/COP/11/5. Sprijinit și de Knowledge Hub on Legal Challenges a OMS, grupul a identificat și descris 16 măsuri prospective (forward-looking measures (FLMs), grupate în patru mari categorii care sunt recomandate țărilor pentru implementare. Important de notat este caracterul voluntar al acestor măsuri. Grupul de experți a prezentat pentru fiecare dintre acestea dovezile care demonstrează eficiența și recomandări de implementare.

Cele 16 măsuri recomandate pentru țări sunt:

Măsuri de reglementare a furnizării de tutun

• Reducerea volumului vânzărilor cu amănuntul de produse din tutun

• Interzicerea stimulentelor acordate comercianților cu amănuntul

• Controlul prețurilor produselor și dispozitivelor din tutun („politici de preț minim”)

• Restricții de comercializare bazate pe data nașterii („generație fără tutun”)

• Creșterea vârstei minime legale pentru vânzarea produselor din tutun

• Interzicerea sau eliminarea treptată a comercializării produselor din tutun

Măsuri asupra produsului:

• interzicerea filtrelor,

• interzicerea aromelor și aditivilor,

• țigări cu conținut foarte scăzut de nicotină (VLNC),

• interdicție pentru capsule, brand variants etc.

Măsuri asupra structurii și pieței

• Controale de mediu

• Încetarea sprijinului guvernamental pentru cultivarea tutunului

• Măsuri de reducere a profiturilor furnizorilor de tutun și a puterii de stabilire a prețurilor

• Eliminarea treptată a unor categorii de produse din tutun

• Stabilirea de cote pentru fabricarea și importul de tutun, urmată de o reducere constantă (sinking lid)

Măsuri asupra consumatorului

• Extinderea spațiilor fără fum în mediile private/semi-private și reducerea expunerii la fumul de tutun secundar și terțiar.

Printre propunerile cel mai des discutate în cadrul COP11 a fost interzicerea filtrelor, o măsură justificată atât prin riscul de sănătate, cât și prin impactul de mediu. „Deși industria tutunului promovează filtrele ca metodă eficientă de reducere a riscurilor fumului de țigară, în realitate acestea previn în mică măsură inhalarea numeroaselor substanțe toxice din fum, astfel pericolele fumatului nu sunt eliminate. Filtrele duc de fapt la tragere mai intensă din țigară, favorizând depunerea mai profundă a toxinelor și contribuind la creșterea incidenței adenocarcinomului pulmonar, o formă letală de cancer pulmonar. Microfibrele din filtrele de țigări au fost detectate în țesuturile pulmonare ale fumătorilor cu cancer pulmonar”, arată raportul experților.

În urma dezbaterilor, decizia COP (decizia FCTC/COP11(5)) este următoarea:

• părțile sunt invitate să ia act de măsurile prospective de control al tutunului, care sunt voluntare, pot fi luate în considerare în cadrul articolului 2.1 al FCTC al OMS.

• să ia act că lista măsurilor prospective de control al tutunului identificate și descrise de Grupul de Experți nu este exhaustivă, iar alte măsuri prospective viitoare pot fi considerate de Părți

Totuși, ceea ce lipsește din decizia finală este solicitarea ca părțile să raporteze ce măsuri prospective aplică și care sunt lecțiile învățate. În proiectul de decizie, Secretariatul CCCT propunea următoarea versiune:

„Părțile (...) (c) să raporteze, în cadrul obligațiilor lor de raportare privind implementarea Convenției, implementarea măsurilor prospective de control al tutunului care extind sau intensifică abordările de control al tutunului și care pot fi luate în considerare în cadrul articolului 2.1, inclusiv lecțiile și rezultatele soldate din implementarea acestor măsuri”.

În concluzie, COP11 deocamdată recomandă țărilor măsuri prospective ca opțiuni politice compatibile cu CCCT, dar nu aplică niciun mecanism de monitorizare deocamdată. Statele care iau în serios politicile de sănătate publică pot merge înainte. Altele pot ignora complet aceste recomandări.

Decizia privind Articolul 18. Filtrele nu sunt interzise. Deocamdată. Deciziile radicale sunt „împinse” spre COP12

Raportul Secretariatului pentru Art. 18 (FCTC/COP/11/7) întărește necesitatea de a include mediul în centrul politicilor privind controlul tutunului. Raportul pornește de la constatarea că filtrele de țigări sunt unul dintre cele mai răspândite tipuri de deșeuri la nivel global și că pot fi clasificate drept deșeuri toxice.

Raportul experților recomandă un pachet de măsuri pentru redresarea situației, pornind de la următoarele:

• upstream: interzicerea fabricării, importului, distribuției și vânzării țigărilor cu filtru, interzicerea altor componente din plastic de unică folosință în produse din tutun;

• midstream: implementarea unor scheme de depozit-returnare pentru produsele din tutun, a unor taxe de mediu sau a unor măsuri de interzicere a fumatului în spații exterioare precum parcuri și plaje, unde mucurile de țigară ajung cel mai des în sol sau în apă;

• downstream: dezvoltarea campaniilor de conștientizare privind daunele deșeurilor acumulate.

FOTO: WHO, Cea de-a 11 Sesiune a Părților Convenției-Cadru a OMS privind Controlul Tutunului.

Ce este Articolul 18 din CCCT?

Articolul spune că țările care au semnat Convenția trebuie să aibă grijă de protecția mediului și de sănătatea oamenilor, în contextul cultivării și producerii tutunului pe teritoriul lor.

În hotărârea luată referitor la Articolul 18 al CCCT al OMS, COP11 a decis următoarele:

Că părțile sunt invitate să

• coordoneze sănătatea cu mediul pentru clasificarea și gestionarea deșeurilor de tutun;

• să realizeze studii despre impactul și costurile de mediu;

• combată greenwashing-ul industriei tutunului care se vrea partener al statului responsabil și interesat de problema mediului;

• să cerceteze impactul asupra mediului a etapelor de pre-consum ale tutunului, în care sunt incluse cultivarea și procesarea primară, cu atenție la profilurile producătorilor, sistemele de producție, utilizarea pesticidelor, prevenirea și gestionarea deșeurilor etc;

• să ia în calcul opțiuni de reglementare cuprinzătoare privind componentele produselor din tutun și nicotină (...) care cresc impactul negativ asupra mediului.

Totodată, decizia include o solicitare către Secretariatul FCTC să pregătească până la COP12 un raport care să includă recomandări pentru Părți privind posibile politici și măsuri pentru prevenirea și gestionarea deșeurilor generate de produsele din tutun și nicotină și de dispozitivele electronice aferente, inclusiv cu privire la:

• căile legale și instituționale pentru posibila clasificare a deșeurilor din produse din tutun în cadrul convențiilor internaționale privind mediul și deșeurile;

• posibile garanții pentru prevenirea interferenței industriei tutunului în elaborarea politicilor de mediu, inclusiv prin sisteme de responsabilitate extinsă a producătorului;

• posibile măsuri care ar putea fi aplicate industriei tutunului pentru a internaliza costurile de mediu;

• metodologii pentru estimarea costurilor daunelor de mediu și de sănătate asociate, cauzate de industria tutunului, în scopul aplicării răspunderii în temeiul articolului 19 al Convenției;

• orientări metodologice pentru Părți care să asigure colectarea de date transparente și calitative.

Astfel, preocuparea pentru mediu a fost una dintre temele centrale ale COP11, dar deciziile grele, cum ar fi interzicerea filtrelor, a fost amânată către COP12. Pentru industrie, asta înseamnă cel puțin doi ani în plus de business fără impedimente majore, chiar dacă rezultatul acestui business nu este altceva decât boală, adicție și deșeuri toxice.

Articolul 19: Make Big Tobacco Pay

Raportul cu privire la Articolul 19 (FCTC/COP/11/6) este unul dintre cele mai complexe documente tehnice pregătite pentru COP11. Grupul de experți constată că:

- doar 5 state declară că implementează complet Art. 19,

- 37 au raportat implementare parțială,

- 9 nu au făcut încă niciun pas în direcția răspunderii industriei.

FOTO: WHO, Cea de-a 11-a Sesiune a Părților Convenției-Cadru a OMS privind Controlul Tutunului

Totuși, unele țări folosesc proceduri penale pentru a sancționa încălcări ale legislației privind tutunul. Franța este prezentată ca un model, după condamnări în serie ale Philip Morris și chiar sancționarea penală a unui CEO pentru publicitate ilegală. Pe partea civilă, doar câteva state au inițiat litigii majore. Brazilia este una dintre ele. Litigiul din Brazilia este una dintre cele mai importante și ambițioase acțiuni de răspundere civilă împotriva industriei tutunului la nivel global. Procesul a fost deschis în 2019 de Procuratura Generală și urmărește recuperarea costurilor suportate de sistemul public de sănătate, Sistema Único de Saúde, pentru tratarea a 26 de boli asociate consumului de tutun. Acțiunea este introdusă în numele întregii populații, reflectând perspectiva că impactul fumatului este un prejudiciu colectiv, suportat de fiecare contribuabil, fumător sau nefumător.

Ce prevede Articolul 19 din CCCT:

Articolul 19 creează baza legală pentru ca statele să poată trage la răspundere industria tutunului și să colaboreze juridic între ele în acest scop. Mai exact, articolul prevede că țările sunt încurajate să adopte sau să îmbunătățească legislația privind răspunderea civilă și penală, inclusiv posibilitatea de a cere despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de consumul de tutun. De asemenea, articolul prevede cooperarea între state prin schimb de informații despre efectele tutunului, legislație, reglementări și jurisprudență relevantă. Țările sunt încurajate să își acorde asistență reciprocă în proceduri juridice transnaționale, în limitele propriilor legi.

Un bun exemplu este și Canada care a încheiat în 2025 unul dintre cele mai mari acorduri de despăgubire din lume, în valoare de 32,5 miliarde de dolari canadieni, pentru victime și pentru sistemele de sănătate provinciale, într-un proces unic condus de un mediator judiciar.

Deși există exemple puternice de responsabilizare juridică, majoritatea statelor încă nu valorifică pe deplin potențialul Articolului 19. Pe acest fundal, grupul de experți a venit cu un pachet de recomandări, printre care:

• intentarea de acțiuni colective sau mecanisme echivalente;

• posibilitatea legală ca furnizorii de servicii medicale (ministere, case de asigurări, spitale publice) să ceară în instanță recuperarea costurilor de sănătate generate de tutun;

• dezvoltarea și să finanțarea studiilor epidemiologice și statistice adecvate pentru utilizare în litigiile privind recuperarea costurilor de sănătate;

• obligația de dezvăluire a probelor în dosarele împotriva industriei tutunului în orice acțiune de răspundere civilă legată de prejudiciile cauzate de tutun;

Totuși, textul adoptat de COP11 este mult mai precaut. În loc de „solicită”, decizia „invită” statele să ia în considerare recomandările grupului de experți și „încurajează” schimbul de experiență între țări.

COP11 a fost ceva mai ferm în decizia de a cere Secretariatului CCCT să dezvolte un instrument de auto-evaluare și un raport de opțiuni de politică pentru răspundere administrativă și non-judiciară. Important este și faptul că decizia solicită OMS să elaboreze instrumente de politică pentru recuperarea costurilor de la industrie.

În concluzie, articolul 19 al CCCT este un instrument important pentru statele părți, pentru că le oferă posibilitatea de a aplica legea în apărarea interesului public și în a trage industria tutunului la răspundere atunci când acțiunile ei depășesc limitele legale. Raportul arată că strategiile industriei sunt adesea în dezacord cu normele legale și etice, ceea ce face ca mecanismele de răspundere, civile, penale sau administrative, să fie cu atât mai necesare. Chiar și așa, Grupul de experți subliniază că nu există o soluție universală: fiecare stat trebuie să aleagă acele instrumente care se potrivesc cel mai bine realităților sale.

Articolele 9 și 10 – activitatea grupului de lucru rămâne suspendată

Implementarea Articolelor 9 și 10 ale CCCT, care reglementează conținutul, emisiile și dezvăluirea informațiilor despre produsele din tutun, rămâne una dintre cele mai slabe la nivel global, deși impactul lor asupra lor reducerii consumului de astfel de produse poate fi esențial.

OMS subliniază că peste 7 milioane de persoane mor anual din cauza consumului de tutun. Raportul OMS arată că aromele și accesoriile aromate atrag tinerii în cercul dependenței de tutun și nicotină, iar industria găsește constant modalități de a ocoli reglementările: inventează capsule aromate, carduri, tuburi, picături sau filtre cu mecanisme inovative. În paralel, piața de produse din tutun încălzit se extinde accelerat, ajungând la 28,4 miliarde USD în 2023, dominată de Philip Morris, care controlează aproximativ 75% din piața globală prin IQOS. Aceste produse sunt disponibile în peste 70 de țări.

Datele OMS mai arată că cerințele de testare și raportare sunt foarte limitate la nivel mondial: doar 42% dintre state testează conținutul țigaretelor, 36% testează emisiile, 28% reglementează produsele fără fum, iar doar 28% au restricții privind aromele în țigarete. Reglementările sunt și mai slabe pentru produsele de tutun încălzit și țigarete electronice.

Deși Articolele 9 și 10 sunt extrem de importante pentru dezvoltarea unor politici capabile să frâneze extinderea rapidă a industriei, Biroul COP a recomandat (FCTC/COP/11/8) suspendarea reluării activității Grupului de lucru responsabil de elaborarea ghidurilor pentru Articolele 9 și 10, întrucât statele continuă să fie divizate. În schimb, Biroul propune concentrare pe soluții tehnice imediate și pe valorificarea resurselor deja existente. Astfel, resursele disponibile să fie direcționate către întărirea capacităților naționale ale statelor părți, prin dezvoltarea și echiparea laboratoarelor, instruirea personalului, aplicarea metodelor standardizate și intensificarea cooperării regionale, astfel încât țările cu expertiză avansată să ofere sprijin celor aflate la început de cale.

Totodată, Biroul subliniază rolul esențial al OMS, care pune la dispoziție instrumente științifice validate și rețele specializate precum TobReg și TobLabNet. Statele sunt încurajate să colaboreze mai strâns cu OMS pentru a aplica corect procedurile de testare și supraveghere a produselor din tutun. În paralel, recomandă o monitorizare mai riguroasă a interferenței industriei tutunului. Cooperarea directă între țări și educarea factorilor de decizie sunt esențiale pentru reducerea acestei interferențe.

Activitatea grupului de lucru pentru elaborarea ghidurilor de implementare a articolelor 9 și 10 a fost suspendată în cadrul COP8.

Articolele 5.2(b) și 5.3 – Reducerea riscurilor sau Producerea riscurilor?

Folosirea în mod fals a narațiunii de „harm reduction” adică de „reducere a riscurilor” de către industria tutunului pentru a crea falsa impresie că produsele noi sunt mai sigure și că industria tutunului este de partea politicilor publice, a fost un subiect central la COP11. Directorul general al OMS Dr. Tedros Ghebreyesus a avut cel mai memorabil discurs în cadrul COP11 legat de reducerea riscurilor. Ceea ce face industria tutunului nu este „reducerea riscurilor, este „producerea riscurilor”, a spus el.

FOTO: WHO, Dr. Tedros Ghebreyesus, Directorul General al OMS

Statele părți au solicitat includerea pe agenda COP11 a unui punct dedicat acestor preocupări, în special din cauza creșterii necontrolate a produselor noi, precum țigări electronice, sisteme electronice cu nicotină sau fără nicotină, pliculețe cu nicotină, produse din tutun încălzit, toate promovate ca fiind cu „risc redus” sau ca „alternativă mai sigură”.

Raportul (FCTC/COP/11/10) explică faptul că deși Articolul 5.2(b) al FCTC obligă statele să reducă consumul de tutun, dependența de nicotină și expunerea la fumul de tutun, COP nu a abordat niciodată în mod direct dimensiunea privind prevenirea dependenței de nicotină. Acest vid de reglementare este exploatat de industrie, care își promovează produsele noi ca soluții „de trecere” sau „de renunțare la fumat”, în ciuda dovezilor incomplete și a riscurilor necunoscute.

În paralel, raportul reiterează importanța Articolului 5.3, care cere statelor să își protejeze politicile de sănătate de influența comercială a industriei tutunului. COP a avertizat în repetate rânduri că interferența rămâne unul dintre cele mai mari obstacole în reglementarea produselor noi, mai ales pe fondul popularității crescânde în rândul tinerilor.

Secretariatul CCCT prezintă și dovezi privind modul în care companiile își construiesc discursul public în jurul conceptului de „risc redus”, încercând să se poziționeze ca parteneri ai sănătății publice și să influențeze politicile. Raportul amintește că această strategie este bine documentată istoric. În plus, Raportorul Special ONU pentru dreptul la sănătate avertizează că firmele folosesc „harm reduction” ca instrument de PR pentru a promova produse ale căror riscuri nu sunt pe deplin cunoscute.

Raportul nu oferă recomandări formale, dar sugerează câteva direcții de acțiune. Statele sunt încurajate să clarifice aplicarea Articolului 5.2(b) în prevenirea dependenței de nicotină și să reafirme importanța Articolului 5.3 în protejarea politicilor publice de narațiunile înșelătoare privind „reducerea riscurilor”. Totodată, raportul invită statele să împărtășească experiențe despre modul în care au contracarat discursul de „harm reduction” promovat de industrie.

Nu a fost însă cazul la COP11. După o săptămână de negocieri, statele părți nu au reușit să ajungă la un acord, iar discuția a fost împinsă către COP12. Faptul că în această sesiune, părțile nu au găsit un numitor comun pentru combaterea narațiunii de „harm reduction” ca problemă de interferență politică este probabil una dintre cele mai vizibile victorii indirecte ale industriei: dezbaterea rămâne fragmentată, gestionată la nivel național și fără un cadru unitar care să se aplice tuturor statelor părți.

În discursul de închidere al COP11, președinta Biroului COP Reina Roa a subliniat că sesiunea a fost intensă și productivă, cu progrese importante, în special adoptarea măsurilor legate de articolul 2.1, întărirea cooperării internaționale, precum și în protecția mediului. Totodată, ea a menționat și despre articolele pentru care nu s-a găsit numitor comun. Reina Roa s-a referit și la modul în care industria tutunului a deturnat conceptul de „reducere a riscurilor”, cu efecte negative asupra sănătății publice, în special la tineri. Ea a insistat asupra urgenței de a proteja integritatea Convenției în fața acestor strategii.

FOTO: WHO, Reina Roa, Președinte al Biroului COP

„Doresc să mă refer și la conceptul de „reducere a riscurilor” și la modul în care industria tutunului s-a apropriat de acesta. Impactul său asupra sănătății publice, în special asupra tinerilor, a fost profund negativ: dependență crescută de nicotină, consum dual și o falsă percepție de siguranță. În acest COP am discutat subiectul în acord cu articolele 5.2(b) și 5.3, care ne îndeamnă să acționăm urgent pentru a preveni dependența și a proteja integritatea Convenției”, a spus ea.

Astfel, un deznodământ în privința utilizării fără bază științifică a narațiunii de „reducere a riscurilor”se așteaptă să fie luat în cadrul COP 12, care va avea loc în Armenia.

În schimb, părțile la COP au adoptat decizia „Smoke- and aerosol-free United Nations”, prin care Națiunile Unite sunt încurajate să interzică complet utilizarea și vânzarea produselor din tutun și a alternativelor cu nicotină, de la țigări electronice, produse din tutun încălzit și pliculețe cu nicotină, în toate spațiile interioare și exterioare ale ONU. Astfel, avem un exemplu global că măsurile de protejare a sănătății pot fi adoptate în contexte și instituții foarte diferite, atât timp cât sănătatea publică rămâne prioritatea principală.

Cornel Radu-Loghin, secretar general ENSP

„COP 11 fost o sesiune foarte complicată, în principal din cauza interferenței industriei, care e mai puternică ca niciodată și ajunge să infiltreze delegații și să blocheze deciziile care se află pe agenda acestei sesiuni. Toate deciziile se iau prin consens și dacă o parte e împotrivă, se ajunge la un blocaj, iar pentru industrie asta este foarte important.

Bineînțeles că în cadrul acestui COP toate privirile au fost îndreptate către noile produse cu nicotină. Există două tabere: una care spune că noile produse trebuie reglementate la fel ca tutunul, cu toate restricțiile. Și alta care vrea să lase produsele astea mai puțin reglementate și mai accesibile în numele „harm reduction”. Dar aici trebuie spus clar că harm reduction, așa cum îl folosește industria, este o continuare a ideii de corporate social responsibility (CSR) și de fapt o spălare a imaginii a industriei în fața publicului, ca și cum „nu vrem să vă mai omorâm cu țigările vechi, luați produsele astea noi care sunt, între ghilimele, sănătoase”.

În realitate, consumatorii devin utilizatori multipli, adică vor continua să fumeze unde se poate și vor folosi țigări electronice unde nu pot fuma, ceea ce înseamnă o amplificare a răului, nu o reducere. În plus, toate aceste produse noi sunt extrem de atractive pentru tineri prin design și arome și deja vedem fenomenul acesta în jurul școlilor, iar Directorul General al OMS a avut un mesaj foarte puternic în acest sens.

Ce văd deosebit la această sesiune a Conferinței Părților este faptul că foarte multe delegații ale părților la CCCT, din diverse state ale lumii, nu vin din sistemele de sănătate, și asta este foarte periculos. CCCT a fost și este un tratat de sănătate publică. Ori, la negocierile pentru un tratat de sănătate publică să ai reprezentanți ai Ministerului Economiei, cum se întâmplă în cazul României, este cel puțin dubios”.

Yolonda C. Richardson, Președinte și CEO, Campaign for Tobacco-Free Kids:

COP11 a adus progrese importante în controlul global al tutunului, inclusiv măsuri pentru responsabilizarea legală a industriei și pentru reducerea nivelului de nicotină la limite care nu genereze adicție, precum și decizii privind finanțarea sustenabilă a programelor de control și abordarea impactului asupra mediului al produselor din tutun și nicotină.

Totuși, o parte a progresului a fost întârziată din cauza interferenței industriei tutunului, care încearcă să își protejeze profiturile promovând ideea falsă că noile produse ar fi mai puțin dăunătoare. Deși majoritatea statelor au susținut reglementarea strictă a tuturor produselor cu nicotină, un grup mic a preluat mesajele industriei, ignorând dovezile științifice.

În realitate, companiile urmăresc doar extinderea pieței și atragerea unor noi consumatori, inclusiv tineri. Măsurile amânate vor reveni pe agendă la COP12, iar statele sunt încurajate să își întărească pozițiile și să respingă ferm influența industriei tutunului.

Sesiunea de anul acesta a COP a fost intensă, cu subiecte dificile și dezbateri care au arătat cât de complicată rămâne lupta împotriva tutunului. Unele teme au avansat, în timp ce altele au înghețat, cel puțin până la următorul COP. Iar asta îi mai oferă industriei timp să câștige, în special în țările unde politicile publice sunt vulnerabile. Acest COP a fost câștigător pentru statele cu viziuni ambițioase. Ele primesc acoperirea CCCT pentru aplicarea unor politici dure. Lista măsurilor prospective nu este exhaustivă, respectiv statele pot veni cu soluții mai complexe și mai dure, dacă consideră că astfel își protejează cetățenii. Totodată, se pare că industria păstrează, cel puțin pentru moment, spațiu de manevră masiv acolo unde contează: designul, compoziția, diversitatea produselor sale. Și, din păcate, rămâne încă foarte liberă să vândă iluzii despre „harm reduction”.

Miturile dezinformatoare ale industriei tutunului, lansate în jurul Conferinței părților la Convenția-cadru a OMS privind controlul tutunului, combătute rând pe rând

Republica Moldova la COP11: Un deceniu în care țigările nu au devenit mai puțin accesibile

Profesori din RM, victime ale unei scheme prin care industria tutunului a încercat să manipuleze consultările publice la nivel european

Tag: industria tutunului COP11 reducerea riscurilor harmn reduction

Categoria: Știri Interne

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.