Elena Cebanu, medic de familie: „În tot sistemul medical un doctor este nevoit să lucreze pentru doi sau trei medici”

Sursa Foto: Elena Cebanu// Arhivă personală

Silvia Rotaru

30 octombrie, 2020, 09:55

Vizualizări: 2066

De mai bine de 10 ani, medicina de familie pierde zi de zi câte un specialist. Este practic domeniul care acordă cele mai multe locuri la rezidențiat, în fiecare an, însă nu prea mulți tineri se avântă să îmbrățișeze această specialitate. Din acest motiv, avem un deficit de cadre medicale de familie, tot mai pregnant, mai ales la sate. Există însă și excepții, însă ele sunt mai mult condiționate de obligația de a munci timp de trei ani conform repartizării statului.

Altfel tinerii ar trebui să restituie investițiile financiare pentru studii făcute de stat. Elena Cebanu este de doi ani medic de familie în Raionul Cimișlia și are în deservire 2.740 de pacienți. Decizia de a merge la sat după rezidențiat a venit, într-un fel, de la sine. Se întorcea la baștină, la casa părintească, iar stagiul de practică, pe care l-a făcut în satul natal, a și apropiat-o de oamenii de acolo.

Elena a absolvit Medicina Generală la Universitatea de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” în anul 2015, iar în 2018 a terminat studiile de rezidențiat în Medicina de Familie. Este angajată ca medic de familie din iulie 2017.

Doamna Cebanu, ce v-a determinat să mergeți să lucrați la sat?

Toți rezidenții au obligația să-și aleagă unde vor să-și facă stagiul practic. Eu am ales localitatea de baștină - Javgur, aici unde am crescut și am învățat în clasele primare. De asemenea, aici sunt părinții mei, deci, am unde locui. Am ales medicina de familie, când s-a organizat al doilea tur pentru studiile la rezidențiat. Visul meu a fost să fac obstetrică și ginecologie, dar nu a fost să fie. După stagiul practic am fost angajată și veneam de 2 ori pe săptămână în sat.

După rezidențiat, probabil a apărut nostalgia față de localitatea de baștină, obișnuința cu oamenii de aici. Odată ce te obișnuiești să activezi pe un sector începi să îndrăgești oamenii de aici. Pacienții devin persoane apropiate și îți vine foarte greu să te desparți de ei. Mi-ar fi fost foarte greu, după absolvire, să renunț la ei. Și-apoi e vorba și de siguranță, stau cu părinții și am un loc de muncă. De asemenea, familia tinde spre o școală bună, o grădiniță bună, ceea ce satul nu ți le prea oferă.

Cum ați găsit Centrul de Sănătate? Cu ce probleme se confruntă?

Problemele sunt asemănătoare cu ale altor centre de sănătate. Probabil. Cea mai mare problemă e finanțarea. E un Centru mic și finanțarea depinde de numărul de pacienți pe care-i ai. Atunci când ai un buget restrâns, nu poți oferi foarte multe pacienților. Pacientul venind la doctor își dorește să fie ascultat aici și acum, fără să fie nevoit să facă foarte multe drumuri pentru investigații. Satul nu poate oferi aceste lucruri. Laboratorul este la 27 de kilometri de Javgur, adică în Cimișlia. Secția consultativă este în Cimișlia, respectiv pacientul este nevoit să meargă încolo pentru tot felul de consultații. Vine la medicul de familie, acesta îi indică câteva investigații, el merge în Cimișlia să le facă, apoi revine din nou la medicul de familie, în baza rezultatelor, medicul îi prescrie medicamente sau îl programează la alți medici specialiști.

Dar problema aceasta nu este doar în Javgur, așa funcționează tot sistemul. Ce credeți că mulțumi pacientul și nu l-ar purta pe drumuri?

Oricum, ne-am străduit să facem serviciile noastre mai atractive și mai aproape de oamenii din sat. De exemplu, am semnat contract cu laboratorul din Cimișlia și noi prelevăm analizele pe loc, dar de două ori pe săptămână vine mașina de la laborator și ia analizele, apoi ne trimite rezultatele.

Soluția pe care o văd eu e un pic alta. Investițiile în medicina de familie ar trebui să se facă în așa fel, încât fiecare instituție medicală să își poate permite elementarul, un mic laborator, în care să se facă analizele de urgență, ca fiecare pacient care vine în stare gravă să nu aștepte curierul de 2 ori pe săptămână, dar el să aibă un răspuns în timp real. Noi, din bugetul instituției, nu ne putem permite asemenea procurări, de aceea cred că ar fi bine CNAM-ul împreună cu Ministerul Sănătății să se gândească cum ne pot susține ca să ne dezvoltăm și să putem oferi asistență medicală de calitate. Un aparat de ultrasonografie ne-ar prinde foarte bine, ca să nu trimitem pacientul la secția consultativă de la raion s-o facă. El cheltuie bani pe drum, cheltuie timp, stând la coadă.

De obicei specialiștii tineri nu prea se avântă să lucreze la sate. Dumneavoastră cum ați fost primită de oameni? Cum le-ați căpătat încrederea oamenilor, pentru că la noi există acest stereotip că dacă ești tânăr, ești fără experiență...

Da. Fiecare tânăr specialist trece prin asta. Până îți faci o autoritate, până te cunoaște lumea, este un pic de timp. Nu poți să placi la toți. Pacientul are dreptul să-și aleagă medicul de familie și asta este un plus.

De ce, în general, tinerii fug de provincie? De ce nu le place satul?

Pentru că satul nu oferă ceea ce oferă orașul, mă refer la infrastructură, la posibilitățile post-serviciu. Dacă la oraș ai închis cabinetul, poți merge la un teatru, la un film, la shopping. Satul nu îți oferă acest lux. Pe lângă aceasta, să fii medic de familie în sat, asta înseamnă să fii și medic urgentist. Pacientul, indiferent de oră, te poate suna și tu trebuie să mergi la el. Așa că tinerii nu prea rezistă. Dar mai e o chestie - cine are familie, merge acolo unde-i sunt cei dragi.

Cum v-a prins pandemia? Vi s-a schimbat programul?

Pe mine pandemia m-a prins în prag de concediu de maternitate, dar oricum am fost implicată în activitățile instituției. După ce Moldova a intrat în stare de urgență, consultațiile au trecut doar la telefon, doar urgențele majore au fost permise, în rest am lucrat la telefon. După ce s-au ridicat restricțiile, am revenit la un program, în care consultațiile durează mai mult – 25 de minute, având 20-25 de pacienți pe zi. Înainte de pandemie aveam și câte 50 zilnic. Pacienții sunt obișnuiți să vină la medicul de familie, atunci când ei își aduc aminte, dar s-au conformat și acum respectă programarea. Încercăm să respectăm toate măsurile anti-epidemice, acum avem și echipa mobilă cu care mergem pe acasă și prelevăm testul la Covid-19. Spre fericire, nu avem niciun cadru medical infectat.

Mulți medici de familie spun că nu mai merg acasă la pacienți să preleve probe, pentru că după asta sunt discriminați de localnici. Ce credeți despre această decizie de a organiza echipe mobile ale medicilor de familie pentru a preleva probele?

Eu văd un pic altfel lucrurile. Cred că era mai bine și mai corect să existe un punct de colectare a probelor la Covid, de exemplu în Centrul Raional, și în baza programării să-i trimiți pe pacienți să dea testul. Pacienții care au transport propriu ar fi putut merge singuri, cei care nu au transport – puteau chema echipa mobilă. Acum sunt mai multe echipe mobile în raion, respectiv și mai multe cheltuieli. Toate centrele de sănătate cheltuie bani pe testare, pentru că echipamentele de protecție, de facto, nu costă puțin. La prelevare nu poți merge de unul singur, mergem două persoane. Se cheltuie combustibil pentru transportarea testelor. Aceste cheltuieli le fac 5-6 entități medicale, dar puteau fi organizate într-un singur centru de prelevare. Apoi, centrele de sănătate mai mari au de unde alege să facă echipele mobile. Noi nu prea avem personal medical. În sectorul rural au rămas în mare parte vârstnicii, iar ei sunt în categoria de risc de infectare. Este mai greu, pentru că medicul de familie trebuie să meargă și la prelevare și la primirea pacienților.

Cum vă descurcați cu consultațiile la telefon? Este sau nu complicat unui medic să prescrie un tratament fără să vadă pacientul?

Destul de greu. În ceea ce privește Covid-19, pacienții, din frică, ascund adesea simptomele. În astfel de cazuri, starea lui se agravează fără ca medicul de familie să-și dea seama de acest lucru și pacientul este internat târziu. Deja la spital se întâmplă ca medicii să nu mai poată salva acest pacient. Apoi, noi îi întrebăm pe pacienți, de exemplu, despre cum respiră, ce saturație de oxigen are, simptome, care nu le vezi și nu le simți la telefon, dar ele sunt foarte importante pentru a putea salva pacientul. Și atunci, aproape orbește, încerci să înțelegi în ce stare e bolnavul. E o mare responsabilitate și o frică permanentă ca starea pacientului să se înrăutățească. Dar, lucrăm.

Câți pacienți aveți acum în tratament la domiciliu cu Covid-19?

Am 6 pacienți, iar de la începutul pandemiei am avut 13.

Ați avut cazuri când după tratament s-au adresat cu alte complicații?

Nu. Până acum nu am avut, nu știm ce va fi mai târziu. Noi lucrăm foarte atent cu ei. Peste o lună de la tratament îi chemăm la consult, îi programăm la radiografie, discutăm cu fiecare dintre ei. Mai mult, acum observăm o amprentă psihologică. Pentru că la noi societatea nu a fost pregătită, nici să accepte boala și nici să accepte pacienții tratați. Pacienții se simt în continuare stigmatizați.

Cum decurge o zi obișnuită pentru un medic de familie, acum?

Astăzi, spre exemplu, ziua mea de muncă a început la 6:00, am avut prelevări la domiciliu. Am prelevat la un bebeluș de 10 zile, care a fost lăsat la domiciliu pentru testare. La ora 8:00 eram în localitatea Marienfeld la primire până la 14.00. După ora 14.00 am revenit la Javgur și m-am ocupat de actele privind contractarea pentru anul 2021.

Ați realizat în 3 ani de zile că acesta este domeniul Dvs? Nu ați avut gânduri că nu vă mai regăsiți în ceea ce faceți?

Nu am avut gânduri că nu mă regăsesc în medicina de familie. Am avut câteodată, poate, revolta că prea mult se pune pe seama medicinii de familie. Toți cer calitate. Nu are cum să fie făcut calitativ tot de un singur om. Ar trebui să se împartă responsabilitățile, doar că nu prea ai cu cine. Începând cu pediatria, îngrijirile paliative, toate sunt pe umerii medicului de familie. Ceea ce nu se mai întâmplă nicăieri în lume. Fiecare are un pediatru de sector, un ginecolog de sector, fiecare are un asistent social, care are griji de bătrânii singuri. Vă dați seama că la sate, lumea în vârstă este singură.

Dar de asta se ocupă asistența socială....

Nu, nu se ocupă de ei. Ne ocupăm tot noi și problema este că bătrâni sunt foarte mulți. Au multe probleme de sănătate și vin copiii din străinătate o dată în an cu pretenții că de ce nimeni nu vine la mama lui să-i facă asta, asta sau asta. De exemplu, nimeni nu a mers să îi ducă pastilele, să-l vadă ce mai face, să-l vadă cum se simte. Dar nimeni nu întreabă dacă tu reușești să faci asta.

Cum vedeți rezolvarea unei asemenea probleme?

Trebuie să existe servicii funcționale. De exemplu, pentru bătrâni să fie dezvoltat serviciul geriatric, care să-și asume toate responsabilitățile pentru acești oameni. De exemplu, eu pot începe o zi de muncă cu o gravidă, care abia la 30 de săptămâni vine să se pună la evidență. Eu răspund pentru ea și trebuie să înțeleg unde a fost atâta timp și de ce a venit abia acum. Sunt proceduri, care îți iau timp. Apoi trebuie să te duci acasă la un bătrân, care nu a luat corect pastilele și are edeme și caută de urgență medicul. Oamenii cumva așteaptă că dacă acum a sunat la medicul de familie, atunci el trebuie să lase totul și să meargă la pacient, deși solicitările la domiciliu pot fi rezolvate în 72 de ore. Dacă tu nu mergi în următoarea jumătate de oră la pacient acasă, te sună copilul din străinătate și vine cu reproșuri.

Vorbeați de calitate. În aceste condiții poate oferi servicii medicale de calitate un medic de familie?

În orice caz nu renunță la ea. Orice medic vrea și oferă atât cât poate. În momentul când ajung să nu mai am puteri, îi explic pacientului, că dacă nu este o urgență, ne vedem altă dată. Îi explic că lucrurile trebuie făcute bine, ca să nu fim nevoiți să ne vedem de 100 de ori. Dacă pacientul nu a înțeles mesajul, nu a înțeles problema pe care o are, atunci el va veni de 100 de ori la tine. Dar, din moment ce tu ți-ai făcut lucrul calitativ și nu din fugă, atunci pacientul va înțelege când să vină data viitoare. Alegând calea calității, ai de câștigat.

Când reușiți să vă mai ocupați de profilaxie? Că și asta intră în obligația medicului de familie.

Mai puțin ne putem ocupa de profilaxie. În trecut noi aveam zile programate pentru pacienții cu diabet, pentru hipertensivi. De asemenea, pe ecranul LED din holul instituției aveam diverse video-uri despre prevenirea bolilor. Acum, efectiv în hol nu avem rând, nu mai difuzăm aceste video-uri. Nu mai putem organiza zilele pacientului cu diabet zaharat sau zilele cu hipertensiune arterială. Atunci când făceam întâlnire cu mai mulți pacienți, le aminteam ce însemnătate are regimul alimentar sau care este conduita într-o patologie sau alta, riscurile, complicațiile. Acum aceste întruniri nu mai pot fi făcute. Însă nu toți pacienții sunt lăsători. Pur și simplu aceste lucruri trebuie amintite permanent, pentru că unii uită să țină dieta, alții – să facă sport, iar alții – să bea apă. Dacă stai și le explici, sigur că oamenii înțeleg ce le spui și de ce este important să respecte anumite reguli. Noi săli de fitness nu avem, dar să mergi pe jos 30 de minute, poți. Nu e suficient doar să lucrezi fizic.

Spuneați că aveți 5 sate în gestiune și peste 2000 de pacienți, pe care-i monitorizați dumneavoastră. Câți dintre ei sunt tineri până la 40 de ani?

Foarte puțini. În mare parte au peste 50.

La finele anului, câți dintre indicatorii de performanță reușiți să-i îndepliniți în totalitate?

Pentru medicul de familie de la sat și asistenta medicului de familie, sectorul este foarte cunoscut. La noi sunt unii și aceeași pacienți. Noi știm ce au, ce metode de tratament să aplicăm. Sunt pacienți care vin singuri, sunt care trebuie sunați permanent și rugați să vină la consult. De asta încercăm să-i educăm și astfel la capitolul indicatori de performanță, ne străduim să-i îndeplinim.

Spuneți că finanțarea se face per capita. Ar trebui modificate aceste tarife, pentru a crește calitatea actului medical?

Nu mă refer la această finanțare. Aș vrea să ni se dea bani pentru unele echipamente medicale. Din finanțarea per capita tu trebuie să prestezi servicii populației, să împarți bugetul în așa fel, încât să-ți ajungă și pentru salarii și pentru cauciucurile de la mașina de serviciu.

Tot ce se întâmplă în sistemul medical nu v-a determinat să renunțați și să plecați?

Ba da(râde). Este destul de greu, pentru că toată lumea este epuizată. Nu vorbesc acum doar de medicina de familie, în tot sistemul medical un doctor este nevoit să lucreze pentru doi sau trei medici. Atunci când faci lucrul pentru doi, trei oameni și când vine și valul de nemulțumiri din partea pacientului, atunci clar că obosești. Noi suntem oameni. Avem și noi familie, copii. Câteodată merg acasă și nu pot să le acord atenție copiilor, pentru că sunt epuizată de la serviciu.

Practic nu ați stat în concediu de maternitate. Nicio zi. Nu v-a fost frică că îi veți infecta pe cei dragi?

Ba da. La prelevare noi suntem echipați, suntem în siguranță. În lucrul de zi cu zi, tu aplici măsurile de protecție, dar tu nu știi ce pacienți vin la tine, nu toți au simptome.

Ce mesaj ați avea pentru tinerii absolvenți, care poate se gândesc, dar ezită să meargă să muncească la țară?

Să nu le fie frică de provocări. Oricum, la țară vor veni cei mai curajoși.

Am putea să-i motivăm numai cu bani?

Desigur că nu. Banii pe care îi câștigă un medic de familie la oraș, îi câștigă și unul la țară. Este același salariu. Fiind în sat tu ești medic de familie 24 din 24 de ore. Cei de la oraș au închis cabinetul și au mers acasă. Cei de la sat au alte posibilități, cei de la oraș altele.

Doamna Cebanu, vă mulțumim pentru această discuție!

Peste 10 milioane de lei au fost returnați de Agenția de Transplant din R.Moldova Companiei Naționale de Asigurări în Medicină din cauza nerealizării transplanturilor

Avem 295 de cazuri confirmate de rujeolă și niciunul suspect. Copiii nevaccinați se vor întoarce la școală

Tag: elena cebanu, medic de familie javgur, cimislia

Categoria: Unknown

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.