În ultimii cinci ani în Republica Moldova s-au schimbat cinci guverne, iar Cabinetul Chicu este al șaselea. Odată cu schimbarea guvernelor s-au schimbat și miniștrii, uneori și câte trei în același mandat al Executivului. Transparența n-a fost niciodată un punct forte al instituțiilor din domeniul Sănătății, însă situația s-a complicat și mai mult când fiecare nou ministru se apuca să construiască un site nou, iar informația de pe cel vechi se pierdea. Așa s-a întâmplat din anul 2015 încoace când Ministerul Sănătății și cel al Muncii și Protecției Sociale s-au comasat, iar de nevoie au fost „înghesuite” două într-unul singur și site-urile celor două instituții.

Îmbunătățirea accesului la informație şi transparența în procesul decizional din partea autorităților şi instituțiilor din sistemul sănătății este una din activitățile pe care instituțiile din domeniul Sănătății sunt obligate să le realizeze, conform Planului sectorial de acțiuni anticorupţie în domeniul sănătății şi asigurării obligatorii de asistență medicală pentru anii 2018-2020. 

În realitate, transparența e fracționată și selectivă. În raportul său pentru ultimul trimestru, Ministerul Sănătății încearcă că se convingă că este transparent și își publică actele departamentale, când în realitate nu este așa. Publice devin o parte neînsemnată dintre ordinele semnate de ministrul Sănătății, iar la categoria destinată publicării ordinelor pe parcursul anului 2019 au fost publicate numai 24 de documente, iar anul este pe sfârșite. Fără însă să-și explice rateul în asigurarea transparenței, autoritatea de vârf din Sănătate trece în raport contrariul – i-a reușit să fie transparentă. De exemplu, una dintre cele mai elementare măsuri de transparență, obligatorie în orice stat care are pretenția respectării dreptului cetățenilor la informare, sunt publicate declarațiile de venituri și interese ale conducerii instituțiilor. La Ministerul Sănătății, CNAM, și alte instituții din Sănătate nu se regăsește nimic în afară de CV-uri și fotografii frumoase.

În ceea ce privește alte instituții, precum ar fi spitalele, acestea au făcut unele eforturi ca să devină mai transparente – mai multe instituții își publică rapoartele de activitate, dar și contractele de prestare a serviciilor medicale pe care le-au semnat cu CNAM.

La CNAM se atestă aceeași situație. În raport ni se dă un link cu „dovada” faptului că CNAM este transparentă. Instituția publică, într-adevăr, rapoarte lunare sumare de executare a FAOAM. De parcă ar fi un element esențial de transparență, cu diligență, Ministerul Sănătății ne informează că „pe pagina web a CNAM în rubrica Despre CNAM este plasată informația privind structura aparatului central al CNAM și lista agențiilor teritoriale ale CNAM. În rubrica Structura CNAM este indicată informația privind adresele și datele de contact ale aparatului central și agențiilor teritoriale ale CNAM, programul de lucru al acestora și orele de audiență. În același raport, tot Ministerul Sănătății ne informează că CNAM își publică ordinele interne, când în realitate nu este chiar așa – acestea sunt publicate ocazional: numai 9 ordine au fost publicate pe parcursul întregului an. De altfel, CNAM a fost de-a lungul anilor campioană la aprobarea documentelor, fără trecerea lor prin procesul de transparență decizională, cu motivarea că au trecut pe „procedură de urgență”. 

Stabilirea costurilor serviciilor medicale prin procedură de transparentă

În lipsă de acțiuni reale, Ministerul Sănătății a trecut la activități de transparentizare a prețurilor tot ce a putut. De parcă ar fi suficient, autoritatea a trecut în raport linkul hotărârii de Guvern cu privire la tarifele pentru serviciile medico-sanitare, modificată în iulie 2017. În ceea ce privește raportul financiar pentru 2018 Ministerul susține că l-a trimis Ministerului Finanțelor, prin sistemul electronic al autorității financiare, fără însă a asigura transparența acestuia. 

De asemenea, autoritățile trebuiau să facă transparentă metoda de stabilire a prețului serviciilor medicale pentru parteneriatele public-private. Și aici Ministerul Sănătății a bifat că s-a descurcat, deși în realitate nu este așa. Autoritatea a trecut evaziv doar hotărârea de Guvern cu privire la prețuri, menționată mai sus, precum și raportul general al CNAM care este prezentat Guvernului, dar care nu conține decât sumele contractate. De exemplu, pentru dializă. Ceea ce trebuia să facă Ministerul Sănătății însă este să explice cum s-a ajuns la o anumită sumă plătită pentru o ședință de dializă: de ce prețul a crescut în cinci ani de la 800 la peste 2.600 de lei? Din 2012 și până în 2018 cheltuielile pentru serviciile de dializă au crescut de la 43 la 163 de milioane de lei. Transparență în acest domeniu nu există. 

Transparență în alocarea resurselor pentru tratamente costisitoare

Planul anticorupție prevede clar ce trebuiau să facă autoritățile:

1. Să elaboreze criterii și grilă de punctaj care să fie aplicate în procesul de selecție a persoanelor pentru tratamente costisitoare care să fie aplicate de o comisie sau comitet de etică.

2. Procedura cu privire la înscrierea în listele de așteptare pentru intervenții costisitoare, inclusiv modalitatea de gestionare a acestora și criteriile de selecție a pacienților să fie publicată pe paginile web oficiale ale instituțiilor publice.

Să existe un raport anual cu privire la selectarea persoanelor pentru servicii costisitoare, criteriile și grila de punctaj aplicate în procesul de selecție elaborat și publicat pe pagina web oficială a instituției publice responsabile. 

Doar patru spitale – unul municipal și trei raionale au raportat că ar exista astfel de liste în instituțiile lor, dar nimic mai mult. 

Ministerul Sănătății ne asigură că se întocmesc rapoarte de prestare a serviciilor costisitoare, însă nu ne spune și unde să le găsim. 

Revizuirea și îmbunătățirea cadrului normativ pentru acreditarea instituțiilor medico-sanitare și farmaceutice

Nici la acest capitol autoritățile nu prea au avut ce să raporteze. Responsabilitatea acreditării instituțiilor medicale a revenit ANSP, după reforma sănătății publice, prin comasarea fostului Centru de evaluare și acreditare a instituțiilor din domeniul Sănătății. Ulterior, autoritățile au înțeles că pentru ANSP este impropriu acest domeniu. Acum, Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale susține că există un proiect de Hotărâre avizat deja care prevede regulamentul de activitate al Agenției de Evaluare și Acreditare a Prestatorilor de servicii medicale și Sociale, „care va aduce o îmbunătățire a procedurilor de evaluare și acreditare a instituțiilor medico - sanitare și farmaceutice”. Până atunci – nimic de raportat. 

Evidența intrărilor financiare în instituțiile în care se realizează studii clinice 

Este unul dintre domeniile cu totală lipsă de transparență, iar dovadă a faptului că autoritățile n-au realizat nimic este și acest raport, unde nu este trecută nicio activitate. Până acum trebuia să existe o procedură de înregistrare și evidență, la nivel de autoritate centrală, a contractelor dintre agenția de realizare a studiului clinic și instituțiile unde se realizează studii clinice și de monitorizare a plăților în contul spitalului. În final, ar fi trebuit să avem acces la rapoarte anuale de evaluare a intrărilor financiare în instituțiile medicale.

Acum, studiile clinice sunt autorizate de Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, iar cele mai multe studii se realizează, evident, în instituțiile terțiare unde se face știință și unde există posibilități mai performante de tratare a pacienților, cu excepția celor de bioechivalență. După Spitalul Clinic al Ministerului Sănătății, Spitalul Clinic Republican a primit cele mai multe avize în 2018 pentru elaborarea studiilor clinice. Anul trecut AMDM a avizat desfășurarea a 51 de studii clinice, pentru anul 2019 – 26 de studii clinice. 

Asigurarea respectării regimului cadourilor

Deși, autoritățile erau obligate să facă publice pe site-urile lor Registre de evidență a cadourilor, acest lucru nu s-a întâmplat până acum. De exemplu, Ministerul Sănătății ne asigură că există un astfel de raport, însă nu ne indică unde să-l căutăm, așa cum ne indică de exemplu unde să găsim structura aparatului central al CNAM. Pe site-ul instituției nu am găsit un astfel de raport, iar la linkurile indicate de autoritate de multe ori utilizatorul care dă click este informat că „pagina solicitată nu există”. Spitalul Municipal Sfânta Treime, de exemplu, ne anunță că un astfel de raport există, numai că se află în cabinetul resurselor umane din spital. Pe site-ul Institutului de Neurologie și Neurochirurgie am găsit regulamentul de declarare a cadourilor, însă nu și raportul cu privire la cadourile primite de administrație și medicii din instituție. 

Diminuarea riscului de corupere a persoanelor implicate în procesul de autorizare a medicamentelor

Domeniul medicamentelor în Republica Moldova rămâne aproape în totalitate netransparent. Potrivit Planului anticorupție aprobat, autoritățile erau obligate să facă publice rapoartele de evaluare a dosarelor pentru autorizarea medicamentelor, precum și declarațiile conflictelor de interese și CV-urile membrilor Comisiei Medicamentului și a experților externi implicați în evaluarea dosarelor pentru medicamentele solicitate spre autorizare. Cel puțin până în acest moment AMDM a făcut publică lista membrilor Comisiei Medicamentului, deși până acum fosta guvernare susținea că dacă s-ar cunoaște numele lor, atunci ar fi supuși riscului de a fi coruptibili. CV-urile și declarațiile de interese încă nu sunt publicate, însă Agenția Medicamentului susține că lucrează și că acest lucru se va întâmpla curând. Totuși, AMDM spune franc că nu va publica dosarele de evaluare a medicamentelor pe motiv că „legea cu permite”. 

Amintim că Planul sectorial de acțiuni anticorupție în domeniul sănătății şi asigurării obligatorii de asistență medicală pentru anii 2018-2020 a fost aprobat prin hotărâre de Guvern în septembrie 2018 și a intrat în vigoare peste o lună. Documentul este vast și conține o serie de acțiuni pe care Ministerul Sănătății, CNAM, ANSP, Agenția Medicamentului și alte instituții cu roluri-cheie în domeniul sănătății sunt obligate să le îndeplinească pentru a face domeniul mai transparent, cu riscuri zero de corupție și să îmbunătățească accesul oamenilor la informații sensibile, financiare.