REPORTAJ//Am venit să vă întrebăm: „De ce sunteți împotriva vaccinării”?

Sursa Foto: Elena Covalenco//Sănătate INFO

Violeta Colesnic

30 mai, 2019, 13:00

Vizualizări: 3350

Când Nicolai a ajuns la spital, pacienții și vizitatorii care așteptau pe holuri discutau intens despre copilul adus în stare extrem de gravă și care, între timp, ar fi decedat. La urechile lui ajungeau doar frânturi de vorbe, ceva legat de un vaccin.

Și atunci, înainte să ajungă în cabinetul medicului și a afla adevărul, bărbatul înțelegea că oamenii din hol vorbeau despre copilul lui. Și a simțit cum cerul i se năruie peste cap.

Vaccinarea este una dintre temele controversate din medicină. Este un subiect care împarte părinții în două tabere – pro și contra și care se atacă reciproc. Fiecare tabără vine cu argumente și contraargumente și fiecare crede că are dreptate și nu cedează.

Subiectul „vaccinurilor” este sensibil și uneori periculos de abordat într-un material jurnalistic. Trebuie să găsești acel echilibru, încât nimeni să nu se simtă jignit, dar să caute să înțeleagă decizia celuilalt.

Noi am căutat „dilemele” și „sensibilitățile” legate de imunizare la Beșghioz, un sat din raionul Ceadâr Lunga, din autonomia găgăuză. Anul trecut acolo a fost înregistrat cel mai mare focar de rujeolă. Localitatea era pe primul loc în Moldova după numărul copiilor nevaccinați în general, și în mod special împotriva rujeolei. Un copil dintr-o familie ce aparține unei confesiuni religioase, din nefericire, s-a îmbolnăvit fiind într-o vizită în Ucraina. Ulterior, el a ajuns la o tabără în care erau mai mulți copii și respectiv i-a infectat. Niciunul dintre ei nu era vaccinat. Din acest sat este Nicolae și familia sa.

Noi însă nu vom scrie de această dată despre vaccinuri și cât de importante sunt ele pentru sănătatea omului și pentru sănătatea publică. Am vorbit cu oamenii despre dileme, ezitări și decizii legate de acest subiect - imunizarea. Am vrut să aflăm de ce spun DA sau de ce NU vaccinării? Am încercat să aflăm unde miturile se intersectează cu adevărul, dacă se intersectează la un moment dat. Sau de ce dovezile și faptele au mai puțină valoare decât vorbele neargumentate.

La intrarea în satul Beșghioz ne aștepta o imagine parcă desprinsă dintr-un film despre viruși și epidemii. Indicatorul STOP, un panou pe care scrie „CARANTIN” și o figură umană îmbrăcată într-o salopetă albă, care stropește drumul din fața noastră. Primul gând e să nu fim obligați să facem cale întoarsă, după ce am mers peste 100 de kilometri. Omul în alb ne anunță că în sat a fost instituit regim de carantină, pentru că s-a depistat un focar de pestă porcină. Suntem lăsați să trecem peste filtrul improvizat și intrăm în satul cu cea mai mare rată a copiilor nevaccinați vara trecută.

De departe vedem o fetiță care strânge păpădii de pe marginea drumului. Le ridică spre cer, suflă spre ele și urmărește traiectoria pufului până când dă cu ochii de noi. Zâmbește și fuge spre tatăl ei care mătură prin curte. După câteva minute de discuții cu cei doi, iese în prag mama fetei, Nina.

„Noi avem toate vaccinurile. Am respectat și termenele, și orarul. Despre riscurile la care ar fi supusă fetița noastră în caz de nevaccinare am citit pe internet. Am pus vaccinurile pentru a preveni bolile grave cum ar fi tuberculoza sau hepatita. Singură m-am documentat, medicul de familie nu mi-a spus nimic despre avantajele sau despre posibilile reacții adverse la vaccin”, povestește Nina.

Am întrebat-o pe Nina cum au reușit să treacă de focarul de rujeolă de anul trecut, dacă infecția i-a speriat sau ba.

„Am stat doar în casă. Nu mergeam nicăieri și o bună perioadă evitam locurile aglomerate. Copiii nevaccinați nu au fost categoric acceptați la grădiniță, iar cei de școală, care până atunci nu fuseseră vaccinați, au fost nevoiți să treacă prin cabinetul de imunizare. De fapt, cei mai mulți dintre părinții care refuză vaccinarea sunt din comunitatea religioasă baptistă. Ei refuză orice fel de vaccin”, precizează Nina.

La vreo câteva case depărtare, doamna Maria stă sprijinită în coada sapei și ne urmărește cu privirea cum mergem din poartă în poartă și vorbim cu oamenii. Îmi dau seama că rândul de porumb care începe la picioarele ei nu va fi prășit până când femeia nu va afla scopul „colindatului” nostru prin sat. Așa că îi satisfacem curiozitatea și ne apropiem de portița ei. Are peste 60 de ani și ne spune că toți copiii și nepoții ei sunt vaccinați. Niciodată nu a întrebat medicii ce fel de vaccinuri le pune copiilor și împotriva căror boli.

„Înainte nu te întreba nimeni dacă ești sau nu de acord. Nici prin cap nu ne trecea să punem întrebări, pentru că de când eram mică știam că vaccinurile sunt obligatorii. Dacă ziceau să punem, puneam. Dacă spuneam că așa trebuie, înseamnă că așa trebuie”, răspunde ferm femeia.

Peste alte câteva case, două fetițe se joacă în iarba din curte. Mama lor ne spune că fiicele ei sunt vaccinate și că nici prin gând nu i-a trecut să refuze vaccinarea.

„Și eu am fost vaccinată. Și pe copii i-am vaccinat. Slava Domnului că există medicină și putem preveni anumite boli. Au fost cazuri în care părinții copiilor vaccinați de la noi din sat le reproșau părinților care nu-și vaccinează copiii că, prin refuzul lor, îi pun pe toți în pericol. Noi, cei din religia ortodoxă, nu avem restricții la vaccinare, dar la ei (n.r. confesiunile religioase) vaccinarea este considerată păcat”.

„Să nu credeți că ei sunt oameni sălbatici și sunt împotriva medicinii”, a continuat femeia. „Ei tot merg la consultația medicului de familie, dar cu vaccinul nu sunt de acord. Anume copiii dintr-o familie de baptiști au adus virusul de la o tabără. Și vă dați seama ce a urmat… Cum ei se adună cu toată familia la adunările lor, iar în fiecare familie sunt câte 8-9 copii, boala s-a răspândit rapid”, a mai adăugat mama celor două fetițe.

Am întrebat oamenii de pe uliță unde găsim o familie din confesiunea religioasă baptistă și am fost ghidați spre o curte unde stau parcate mai multe mașini. Un câine gălăgios, care a început să latre, le-a dat de știre stăpânilor că cineva strigă la poartă.

Din casă a ieșit mai întâi mama copiilor cu un copil în brațe. Din urma ei au mai ieșit vreo doi copii și se uitau curioși la noi, printre nuielile de la gard.

După ce am întrebat-o ce crede despre vaccinare, femeia a meditat un pic dacă să ne răspundă și, într-un final, ne-a spus că înainte de focarul de rujeolă, într-adevăr, nu-și vaccina copiii. După ce însă zeci de copii din satul lor s-au îmbolnăvit, părinții s-au lăsat convinși de medicul de familie să înceapă imunizarea. Și tocmai când am întrebat-o câți copii are, lângă poartă a oprit un microbuz alb din care a coborât soțul și, unul câte unul, un grup de copii. Erau 8, de vârste diferite, zâmbitori și curioși să afle cine suntem și de ce am venit în satul lor. Îi explic tatălui că vrem să aflăm ce știu oamenii despre vaccinuri și de ce mulți refuză să-și imunizeze copiii.

„Internetul este plin cu informații despre reacțiile adverse la vaccin. Am citit multe istorii despre copii care până la vaccinare erau sănătoși, iar după vaccinare deveneu invalizi. Dar ce să vorbim despre internet? Chiar la noi în sat sunt câteva cazuri. Invalizi pe viață din cauza unui vaccin. În plus, sunt și medici care spun că nu trebuie să ne vaccinăm copiii. Am fost la un pediatru la Chișinău cu al optulea copil. Când a aflat că noi nu vaccinăm copiii, ne-a spus că și ea este împotriva vaccinurilor. Dacă și medicii sunt împotrivă și nu-și vaccinează copiii, noi de ce să-i vaccinăm?! Înseamnă că este adevărat ceea ce citim pe internet despre reacțiile adverse”...

Îl întreb dacă știe despre decizia Curții Constituționale, care spune că părinții au obligația să le administreze copiilor toate vaccinurile incluse în calendarul național de imunizări, iar în caz de refuz nu sunt admiși la școală sau la grădiniță.

Tatăl copiilor ne-a spus că va refuza să-și vaccineze copiii până când aceștia vor fi de vârstă școlară. Până atunci, se arată convins bărbatul, la copii se formează imunitatea.

Reporter: Dar dacă se vor îmbolnăvi de rujeolă?

„Și lasă-i să se îmbolnăvească. Este ceva firesc să se îmbolnăvească un copil. De ce să-i introduci în organizm toate prostiile? Și încă la maternitate, din primele zile după naștere. Vaccinurile distrug imunitatea!”.

Reporter: Dacă în zona Dvs. ar izbucni o epidemie de vreo infecție, la fel ați refuza vaccinarea?

„Da, aș refuza. Până acum doar nu a fost nicio epidemie. Abia anul trecut a fost prima”, ne mai răspunde tatăl celor 8 copii.

L-am întrebat dacă refuză imunizarea din considerente religioase. Ne-au asigurat că nu are nicio legătură. „În Biblie nu este scris așa ceva”, spune bărbatul, și „în comunitatea noastră sunt părinți care își vaccinează copiii”.

Reporter: Dacă medicul v-ar aduce argumente convingătoare în favoarea imunizării, veți ține cont de sfatul lui?

„Medicii primesc recompense pentru fiecare copil vaccinat. Potrivit programului național, vaccinarea este obligatorie, dar omul trebuie să aibă dreptul la alegere: a vaccina sau nu”.

Reporter: Și dacă dă o epidemie de poliomielită sau hepatită?...

„Asta… nu dă Doamne să ajungă aici așa boală…”

De altfel, rujeola este una dintre bolile infecțioase cu cea mai rapidă putere de răspândire. Din fericire, anul trecut, când a izbucnit focarul de rujeolă era vacanță, iar asta le-a permis autorităților să o monitorizeze și să o țină sub control. Copiii din confesiunile religioase erau lăsați acasă, nu aveau voie să meargă la întrunirile de la biserică. Erau ținuți în casă ori în curte, iar cei bolnavi erau izolați și nu aveau voie să intre în contact cu ceilalți, povestesc oamenii din sat.

Peste câteva case de cea cu 8 copii, într-o curte zărim mai multe haine de copil, întinse pe sfoară. Ne uităm peste poartă. Nu vedem pe nimeni. Se aud însă niște voci de copii. Strigăm la poartă, iar de după o mașină se ițește mai întâi un căpșor de băiețel, apoi încă unul.

„Bunicaaa, avem oaspeți!”, strigă în rusă un băiețel de vreo 6 ani, care, împreună cu fratele său, chinuiau două scânduri cu niște ferestrăie tocite.

Bunica Maria a ieșit pe prag și ne-a invitat în curte. Am găsit-o înconjurată de coșuri și găleți pline cu flori și o mâță leneșă care își încălzea blana la soare. Ne spune zâmbind că a fost ziua ei.

Aflăm că unul dintre nepoții ei s-a născut cu viciu cardiac. Din această cauză vaccinarea îi era contraindicată. Imediat însă cum a fost posibil au început programul de vaccinări. Ne spune că au fost mulți care îi îndemnau să nu administreze vaccinurile, pentru că ar fi periculos, dar au ajuns la concluzia că riscurile nevaccinării sunt mai mari. Când o întreb despre focarul de rujeolă de anul trecut de la ei din sat, pune mâna la gură și zice că a fost groaznic.

„Satul nostru a fost cel mai afectat, cu cele mai multe cazuri de rujeolă. Câți copii din satul nostru s-au îmbolnăvit, vai-vai-vaaaai…. Vreo 20 de copii erau într-o stare atât de gravă, că mai li se punea lumânarea pe piept”, povestește femeia aproape în șoaptă, făcând ochii mari.

„Alături de ei stăteau părinții lor, iar nouă ne era frică pentru sănătatea copiilor și nepoților noștri. În general, erau copii din familiile credincioșilor. Eu nu înțeleg ce are vaccinarea cu religia. De ce să chinuie copiii aceia? Focarul era atât de înspăimântător, încât, ne temeam nu doar pentru copiii noștri, dar și nouă ne era frică să nu ne infectăm. Le-am interzis copiilor și nepoților să intre în contact cu cineva din afara curții. Le-am interzis să iasă afară. Peste 3 case de noi sunt două familii în care au fost copii bolnavi de rujeolă. Copiii baptiștilor, cu care până atunci se jucau în drum, veneau și îi strigau la poartă. Le-am zis atunci să nu mai vină, pentru că frații lor mai mici sunt bolnavi și riscă să îi infecteze și pe ai noștri. S-au supărat, dar nu vroiam să-mi pun nepoții în pericol. Ai noștri sunt vaccinați, dar chiar și așa există un risc să se molipsească de această boală, chiar dacă într-o formă mai ușoară”, explică bunica Maria.

Pe drumul care străbătea satul, toți pe care i-am întâlnit spuneau că și-au vaccinat copiii.

„În ziua de azi poți cumpăra orice, chiar și ștampila „vaccinat” în cartela medicală. Oficial sunt vaccinați și pot frecventa școala sau grădinița, dar, de fapt, nu sunt vaccinați. Prin acest șiretlic se pun în pericol atât pe ei, cât și pe copiii noștri. Noi știm că se practică așa ceva. Mulți au dat bani și li s-a scris în cartelă că sunt vaccinați. Dar nu poți să demonstrezi ori să-i verifici. Poate doar în cazul unei epidemii ar ieșit ceva la suprafață. Ștampila din cartelă nu-l ajută în caz de molipsire cu vreun virus periculos”, ne spune aproape în șoaptă o altă mamă, ce își plimbă copilul adormit într-un cărucior acoperit cu o pânză albă, transparentă.

Reporter: Să înțeleg că sunteți adeptul imunizării și ați vaccinat copilul…

„Sigur că da!”

Reporter: V-ați consultat cu medicul de familie înainte să luați decizia?

„Nu. M-am documentat pe internet. Am auzit multe istorii despre copii care s-ar fi îmbolnăvit după vaccin, despre copii care ar fi rămas paralizați sau la care se manifestă sindromul DOWN. Normal că, după ce citești așa ceva, primul gând e să refuzi vaccinarea. Am citit articole pro și contra vaccin. Mi-a fost extrem de greu să iau o decizie și nici acum nu pot spune ce anume m-a convins să trec peste frică și să aleg calea vaccinării. Probabil m-am gândit că nouă nu ni se poate întâmpla nimic grav. Că asta se întâmplă o dată la nu știu câte mii de cazuri, dar numai nu nouă… Am avut mari emoții. Cred că mi-a sărit inima din piept. Este foarte greu pentru un părinte să ia o decizie, mai ales când internetul este plin cu opinii ale medicilor care sunt împotriva vaccinării”, explica mama bebelușului.

Ne pornim încet spre centrul satului și oprim în dreptul unui grup de femei de toate vârstele. Una dintre ele ne spune că anul trecut, în perioada rujeolei, fiica ei, care este soră medicală în sat, mergea acasă la copiii bolnavi ca să ia analizele și să-i consulte.

„Atunci s-a molipsit și ea, dar într-o formă ușoară, pentru că era vaccinată. Erau familii în care toți 8-10 copii s-au îmbolnăvit și au făcut forme grave. Spitalul era atât de plin, încât nu erau locuri și copiii erau tratați și monitorizați acasă. Înainte de focar, fiica mea a mers din casă în casă și îi convingea să se vaccineze, dar ei de fiecare dată refuzau. Abia după ce s-a mai domolit focarul au acceptat și au început să pună vaccinuri”.

„Copiii se infectau unii de la alții”, ne spune o altă femeie din grup. „Unii dintre părinți chiar ascundeau că au în casă copii bolnavi. Știți, erau copii cu febra 40, care stăteau nemișcați, lați, iar când medicii le ziceau părinților că ar putea să-și piardă copilul, să moară - ei ziceau că totul este în voia Domnului. Argumentul lor era că, dacă moare copilul, înseamnă că Dumnezeu are nevoie de el. Eu înțeleg că ei au mulți copiii, dar asta nu înseamnă că poți să-l lași pe unul să moară. Este copilul lor, totuși. Pentru că părinții nu voiau să ducă copiii la spital, medicii chemau ambulanța și îi luau”.

Am pornit spre casele familiilor care au avut de suferit în timpul focarului de rujeolă ca să aflăm ce cred ei despre ceea ce li s-a întâmplat anul trecut. Ajungem la prima familie. Băiatul care se juca afară ne spune că se duce în casă să-și cheme părinții, dar, după ce am așteptat vreo 10 minute la poartă, ne dăm seama că așteptăm în zadar.

Următoarea casă, o nouă dezamăgire. Nu vor să discute cu jurnaliștii.

Încercăm să găsim casa familiei de la care a pornit anul trecut focarul și suntem ghidați spre ea, dar oamenii întâlniți pe drum ne spun că degeaba mergem, că nu vor vrea să discute cu noi, pentru că sunt antivacciniști convinși și că, pentru a-și argumenta decizia, „gorlo razgrâzut”(sfâșie beregata).

Când ajungem la poartă, chiar simțeam un soi de frică și...eram pregătiți să fim bruscați. Le explicăm totuși că nu am venit să îi acuzăm sau să îi criticăm, ci doar să aflăm DE CE sunt împotriva vaccinării. Și, surpriză – au acceptat să vorbească.

„Probabil ați auzit… asta copilul nostru a fost transportat în stare gravă la Chișinău anul trecut, când a fost focarul de rujeolă…”

Eram la casa lui Nicolai, bărbatul de 34 de ani, care a auzit pe holul spitalului că fiul lui ar fi murit. Soția lui, Galina, a născut cu câteva săptămâni în urmă al șaptelea copil. El este singurul care nu a trecut prin focarul de rujeolă de anul trecut. Ceilalți 6 au fost internați în spital. Unul dintre ei în stare extrem de gravă.

„Când am ajuns la spital, se vorbea că gata… copilul nostru deja este mort. Nu știu cine a lansat atunci această minciună, dar chiar medicii ne-au spus că până dimineață copilul nostru va muri. Că nu va supraviețui”, povestește Nicolai.

Bărbatul stă sprijinit de gard, iar copiii se lipesc de el și-l ascultă cum vorbește.

„O parte din vină este a medicilor, pentru că bolnavii de rujeolă trebuie să stea în întuneric, dar acolo era luminos și o căldură insuportabilă de nu aveai cu ce respira. Doar în întuneric rujeola nu se extinde. Chiar și mama mea mi-a spus că, dacă stai într-un ungher întunecos, peste 3 zile boala dispare. Nu neg că vaccinarea este benefică, dar informația despre vaccinuri este contradictorie. Unii spun că este riscant să te vaccinezi, alții - că este riscant să nu te vaccinezi. Este foarte greu pentru noi, oamenii simpli, să filtrăm informația și să știm care este adevărată și care nu. Din această cauză a apărut și frica noastră de a ne vaccina copiii. Mai persistă și îngrijorarea că medicul nu va examina corespunzător copilul înainte de vaccinare. În plus, de unde știm noi cine este producătorul și care este țara de origine a anticorpilor?... Citesc toată informația de pe internet și mă tem, pentru că nu știu care risc este mai mare: cel de a vaccina sau cel de a nu vaccina”, își spune punctul de vedere Nicolai.

Bărbatul adaugă că, din cei 7 copii, doar băiatul mai mare, de 7 ani, a fost vaccinat. Altfel nu-l primeau la școală.

„Medicii din sat au luptat mult cu noi să ne convingă să punem vaccinurile, dar într-un final au văzut că este în zadar și au renunțat. De presat pot să ne preseze, dar de convins - nu. Anul trecut, în timpul epidemiei, un chirurg de la Chișinău a țipat la mine și m-a amenințat atunci când l-au dus pe copilul nostru la Chișinău. A spus că îi chinuim pe copii, că îi omorâm. Dar nu este așa. După boală copiii sunt de nerecunoscut. Mănâncă mult mai bine, iar cea mică a început să vorbească și este tare inteligentă. Uimitor! Nu doar noi observăm schimbările, dar și altă lume ne-a spus asta”, se arată convins Nicolai.

Totuși, vaccinarea este obligatorie și există riscul să nu puteți înscrie copiii la școală, că nu vor fi admiși, le spunem noi.

„Mai mult de 100 de copii de la noi din sat s-au îmbolnăvit. Să facem un calcul, dacă toți copiii care s-au îmbolnăvit anul trecut nu ar fi acceptați la școală pentru că nu au vaccinurile, atunci școala ar rămâne fără copii și s-ar închide. Nu este nicio logică în asta. Să admitem că nu vor primi copiii la școală. Și ce dacă?! Mai este așa o chestie ca studiile la domiciliu”.

Reporter: Înseamnă că nimic nu vă va convinge ca să vaccinați copiii?...

„Oricum vaccinul împotriva rujeolei nu va mai trebui să-l punem. Ei au avut această boală și au anticorpi în organism. Dacă sincer, mi-e frică să vaccinez copiii. În caz că după ce vaccinez apar reacții adverse, eu sunt responsabil. Care atunci este sensul ca să supun copiii vaccinării?...”

Reporter: De exemplu, ca să nu vă mai pomeniți în situația de anul trecut, când copiii au fost în stare gravă…

„Și ce dacă? Copiii au trecut cu bine prin boală și sunt vii și sănătoși”.

Reporter: Niște femei, cu care am vorbit, ne-au spus că au fost câțiva copii din sat în stare extrem de gravă…

„Doar unul a fost în stare gravă. Și acela a fost copilul nostru”.

Reporter: Majoritatea oamenilor din sat cu care am vorbit, ne-au spus că refuzați vaccinarea din considerente religioase.

„Nu există așa ceva în Biblie. Poate la evangheliști, dar nu la noi. Tare bine știm ce vorbește lumea din sat, dar nu este așa. Este decizia noastră personală și nu are legătură cu religia”.

La ieșirea din sat trecem prin același filtru și vedem același panou de atenționare „CARANTIN”.

O polițistă alerga spre mașina noastră și striga că nu avem voie să o fotografiem, că „e pe formă”.

Beșghiozul ne-a petrecut cu aceeași dilemă cu care ne-a întâmpinat – de ce miturile sunt mai convingătoare decât știința și dovezile. Chiar și părinții care și-au vaccinat copiii spun că s-au informat despre beneficiile acestuia de pe internet și mai puțin de la medic. Poate acest lucru ar trebui să ne facă să gândim mai mult asupra acestui aspect. Apropo, am încercat să vorbim și cu medicul de familie din sat. Am fost la poarta lui, dar pentru că era într-o zi de odihnă, 9 mai, ne-au spus că nu este acasă.

Între timp, ultimele date oferite de Agenția Națională pentru Sănătate Publică arată că sunt încă 13 cazuri suspecte de rujeolă. 11 dintre acestea sunt din raionul Drochia, satul Nimoreni și au fost înregistrate într-o comunitate de romi. În total, de la începutul anului și până în acest moment, sunt confirmate 24 de cazuri de rujeolă.

Moldova se pregătește pentru sezonul gripal. Au fost recepționate două sute de mii de doze de vaccin

VIDEO// A fost inaugurat primul Centru de Vaccinare din Moldova, la Institutul Mamei și Copilului

Copil de 4 ani din Capitală, diagnosticat cu tetanos. „Faptul că acest copil a fost salvat este o minune”

Tag: dileme, rujeolă, vaccin

Categoria: Știri Interne

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.