Povestea unui bărbat, care poartă în piept o „inimă de leu”. „Mă bucur de fiecare dată când deschid ochii și văd lumina zilei”

Sursa Foto:

redactor

26 iulie, 2016, 16:06

Vizualizări: 5832

Autor: Parascovia Sula

Despre transplanturi de ficat și rinichi ați mai auzit. Cel puțin, de la începutul anului și inclusiv săptămânile trecute am prezentat pe Sănătate INFO poveștile de succes ale mai multor moldoveni, care trăiesc din nou, datorită organelor pe care le-au donat apropiații sau chiar oameni necunoscuți, care au dorit să facă o faptă bună. Astăzi însă vă prezint o poveste un pic mai deosebită, și anume istoria a unui bărbat de peste Prut, care de la o simplă viroză respiratorie a ajuns la insuficiență cardiacă. Iar acum, după cinci ani grei de suferință și durere, acesta are norocul de a simți sub piept bătăile unei inimi sănătoase din nou.

Cu o inimă de leu. Astfel, îl caracterizează mulți dintre prietenii lui David Pompei, bărbatul care acum aproape 15 ani a primit în dar o inimă sănătoasă, datorită generozității unei familii, care a hotărât să salveze o viață. Întâmplarea a făcut ca organul respectiv să fie compatibil cu organismul bărbatului, iar transplantul a fost un adevărat succes. Drept dovadă este viața pe care o duce acum David. La ai săi 44 de ani este perfect sănătos, are o voință și o poftă de viață cum rar întâlnești.

Pe David l-am întâlnit la Campionatul Balcanic de Fotbal al pacienților transplantați, acum câteva luni, organizat la București. Primele impresii despre acesta au fost foarte plăcute: un bărbat înalt, brunet, atrăgător și mereu cu zâmbetul pe buze. De fapt, entuziasmul de pe chipul său, nu te-ar fi dus vreodată la gândul că bărbatul ar fi suferit o operație atât de complicată cum este transplantul de cord. David este din Maramureș, România.

█ O bucățică de ficat, donată de un prieten, l-a pus din nou pe picioare. Dumitru Alboteanu povestește cum e viața lui după trei ani de la transplant

„La 25 de ani am făcut o viroză respiratorie, pe care am tratat-o, la momentul respectiv, cu indiferență. Ulterior, aceasta s-a transformat într-o cardiomiopatie dilatativă. Între timp oboseam, nu puteam depune același efort, precum înainte. Am ajuns la un medic cardiolog, care mi-a spus că am nevoie de un transplant de cord. Am umblat la diferite spitale și chiar am încercat și în străinătate, dar până la urmă operația a avut loc la Spitalul Floreasca din București”, povestește David.

Până la evenimentul nefericit a lucrat șofer de tir pe curse lungi, meserie pe care o practică și acum cu multă pasiune.

Mai bine mor luptând, decât să mor așteptând

„Îmi aduc aminte că erau momente când nu puteam merge zece metri fără să obosesc sau nu puteam mânca și tot așa. Cum se spune, din cauza bolii, aveam erori la bord. Însă eu nu am lăsat lucrurile să meargă prea mult așa. În 2001 m-am internat la Spitalul Floreasca din București, deoarece nu mai puteam. Dacă beam 100 ml de apă, atunci în 20 de min o vomitam. Aveam 85 de kg, dar am ajuns la 67 de kg. Atunci am zis că trebuie să fac ceva. Ori o depășesc, ori aici se termină totul. Întotdeauna am fost pe principiul că mai bine mor luptând, decât să mor așteptând”, spune entuziasmat bărbatul.

La un moment dat, povestește bărbatul, și-a pierdut vorbirea, adică mai mult mima cuvintele, decât le rostea. „Odată, am chemat taxiul să plec la muncă. Atunci am observat că nu mai puteam vorbi, adică suferisem un mic accident vascular. Imediat mi-am dat seama de problemă și am plecat la spital. Dar nu imediat. Eram încăpățânat și mai întâi mi-am descărcat camionul, abia apoi m-am dus pe mâna specialiștilor. Am stat în spital și mi-a revenit vorbirea. Încăpățânarea m-a dus unde sunt astăzi. Mi-au zis să fac transplantul, deoarece toate funcțiile organismului îmi sunt afectate. Bine, dar de unde să iau această inimă, că nu puteam să-i dau cuiva în cap?! Să fur o inimă sau cum?!”, mărturisește David.

Bărbatul a fost internat pe 20 aprilie 2001 și a rugat să stea sub supravegherea medicilor până se găsește o inimă compatibilă. În curând, la vârsta de 30 de ani, David a suferit transplantul de cord mult așteptat.

M-am trezit și am început să plâng de fericire

„Și eu am zis că ori ies din spital pe două picioare, ori în patru scânduri. Pe 20 octombrie însă m-am întors acasă. Operația a avut loc în noaptea de pe 25 spre 26 septembrie. Venise o inimă cu aceeași grupă de sânge și analizele mi-au dat câștig de cauză. Când am aflat, am simțit o bucurie imensă. Voiam să scap de dureri. De la zece noaptea și până pe la cinci dimineața am suferit intervenția. Apoi, pe la ora 11, a doua zi, m-am trezit și am început să plâng de fericire. Mă simțeam de parcă a trecut trenul peste mine. Ulterior, am dat și un scurt interviu pentru colegii voștri. De când m-am trezit de la operație nu am simțit deloc dureri. Peste trei săptămâni am ieșit din spital, mi-am luat mașina și am plecat acasă”, își amintește bărbatul.

█ O lecție de viață de la Costești. Povestea moldoveanului, al cărui tată i-a oferit din nou viața

David nu s-a lăsat atât de ușor prins în ghearele bolii și nici nu s-a plâns de milă, iar la doar trei luni după ce a suferit intervenția, a urcat din nou pe tir și de atunci cutreieră lumea în lung și-n lat. Pe lângă aceasta, bărbatul mai este implicat și în diverse activități organizate de Agenția de Transplant din România, iar anul trecut, la Sofia, în Bulgaria a luat medalia de aur pentru cel mai bun jucător care a suferit un transplant.

„Munca mea de șofer de tir tot e solicitantă. Nu pot spune că mănânc super sănătos, dar încerc. Nu fac abuzuri. Consum și alcool, îmi place vinul. Mai fumez și câte o țigară. De toate câte puțin. Vreau să spun că mă simt bine. Am cele mai bune analize pentru un om de vârsta mea, chiar dacă am transplant. Asta probabil se datorează credinței din mine. În viață trebuie să gândești pozitiv. Dumnezeu probabil vede că prin tine poate transmite un mesaj, iar de multe ori, din dorința omului de a lupta, de a nu lăsa mâinile în jos, se întâmplă lucruri frumoase. Probleme medicale au fost, sunt și vor fi. Mai ales din stresul ăsta continuu de a acumula cât mai mult, iar asta duce la rănirea interioară a organismului. Și vorba aia ce te roade pe dinăuntru e mai distructiv decât orice. Trebuie să ne bucurăm de puținul care ni-l dă natura, de oamenii noștri, de fiecare zori de zi pe care-i vedem. Cum se spune: ieri am avut, azi ne-a aparținut, iar mâine nu-i al nostru. Eu mă bucur de fiecare zi când deschid ochii și văd lumina zilei”, spune entuziasmat David.

Acum David poartă în piept o inimă cu opt ani mai tânără decât a sa. Inima aparține unui alt tânăr, care a decedat la doar de 22 de ani, în urma unei încăierări. Peste opt ani după transplant, bărbatul spune că familia acelui tânăr l-a găsit, iar de atunci sunt foarte apropiați. Spre încheiere bărbatul afirmă că oamenii ar trebui să fie mai bine informați și să nu aștepte ca doar doctorii să lupte pentru bolilor lor.

█ O familie de moldoveni a donat organele fiului lor. „De astăzi, voi fi mama mai multor copii din Italia”

„Eu nu am ascultat nimic. Viața mea nu seamănă cu a nimănui. Sunt original, așa îmi place să spun. Două picături de apă nu pot fi la fel. Eu mereu ascult părerile altora, dar niciodată nu acționez după ce crede cineva. E dreptul meu să fac ceea ce vreau în viața mea. Așa sunt eu rebel, mai excentric. Probabil, asta m-a ajutat să depășesc momentele critice. Transplantul de cord e a doua șansă la viață pentru mine în detrimentul pierderii celui care a avut această inimă. Cineva a plecat ca altcineva să rămână. Așa a vrut Dumnezeu, ca familia băiatului să treacă peste durerea și suferința lor și să facă un pas angelic, dându-și acceptul de donare. În momentul acela nu poți decât să mulțumești, dar nici asta nu e suficient. Totuși, viața merge înainte. Acum, continui să am poftă de viață. Îmi fac anumite planuri, dar mă bucur de viață la moment. Nimic nu e întâmplător în viață. Sunt lucruri care trebuie să se întâmple”, și-a încheiat David povestea vieții.

În România, David Pompei este cel de-al cincilea pacient care a suferit un transplant de inimă.

În Moldova acest tip de operație încă nu a fost realizat. Totuși medicii speră că datorită suportului din străinătate, în curând, și moldovenii care au nevoie de o inimă nouă vor beneficia de intervenția minune. Deocamdată, în lista de așteptare s-au înscris trei pacienți care au insuficiență cardiacă.

█ Articole relaționate:

Pacienții care au suferit transplant de organe au demonstrat că pot juca fotbal, alături de profesioniști ca Epureanu sau Valuța

Moldoveanul care a devenit donator de organe la nici 30 de ani. „Dacă poți salva o viață, fă-o”

Un moldovean și-a donat organele, pentru a salva mai multe vieți

„Suntem o școală liberă de fum!”- Reportaj realizat de elevii Gimnaziului Todirești, Anenii Noi

Sub pretextul investițiilor, industria tutunului încearcă să influențeze agenda economică a Guvernului Munteanu și să-și promoveze produsele interzise

Relaxare sau capcană? Ce face nicotina cu mintea adolescenților

Tag:

Categoria: Știri Interne

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.