Principiile de bază ce stau în spatele celor mai eficiente sisteme de sănătate din lume

Sursa Foto:

redactor

11 martie, 2016, 14:33

Vizualizări: 1966

Redactor: Stela Televca

Una dintre cele mai mari enigme din domeniul sănătății la nivel global este – de ce unele țări care investesc mai puțin în sănătate reușesc să obțină aceleași rezultate în domeniu ca și statele care investesc mult mai mult în acest sector. Desigur, investițiile în sănătate influențează într-o oarecare măsură indicatorii de sănătate a populației, însă legătura dintre acestea nu este atât de strânsă precum se crede, spun specialiștii.

Stilul de viață, dar și factorii culturali joacă, fără îndoială, un rol important în acest sens, spune Mark Britnell, specialist în practicile globale de sănătate, dar și autorul studiului „In Search of the Perfect Health System” (În căutarea sistemului perfect de sănătate). Potrivit lui Britnell, după ce a lucrat în mai mult de 60 de țări, a constatat că, de fapt, rezultatele bune la capitolul sănătate depind direct de modul în care este gestionată asistența medicală, cum este prestată, dar și de modul cum este finanțată.

Iată care sunt cei mai principali factori care stau la baza unui sistem eficient de sănătate, în opinia lui Mark Britnell:

1. Îngrijirea integrată

„Unul dintre cele mai eficiente sisteme de sănătate pe care l-am văzut până acum este cel din Israel. Aici autoritățile au creat un echilibru între două forțe aparent opuse – concurența și colaborarea”, spune Mark Britnell, citat The Guardian. În Israel există patru organizații mari de întreținere a sectorului sănătății (HMOs), care plătesc atât pentru monitorizarea populației, dar și operează cu propriile farmacii, clinici de îngrijire medicală primară și spitale. Lucrul dat creează un stimulent puternic pentru aceste organizații să depună tot efortul pentru ca pacienții lor să rămână sănătoși și în afara spitalelor. Asta deoarece cheltuielile pentru tratamentul lor în spital, care sunt mult mai mari, tot vor trebui suportate de ele.

În același timp, cele patru organizații își îmbunătățesc constant serviciile pentru a atrage cât mai mulți membri, adică pacienți. Asta înseamnă sisteme informaționale de sănătate, dar și alte inovații care îmbunătățesc accesul populației la serviciile medicale. Astfel, Israelul se bucură de o medie a speranței de viață de peste 82 de ani, investind în sănătate doar 7,2% din PIB.

2. Spitalele - microsisteme de sănătate

Lipsa stimulentelor eficiente, dar și lipsa de coordonare poate inhiba capacitatea sistemelor de sănătate de a pune în aplicare reforme îndrăznețe. „Singapore este unul dintre statele care a știut cum să intervină și să rezolve această problemă. În 2013 autoritățile de aici au decis ca distribuitorii de servicii medicale să fie conduse de șase grupuri mari, în care sunt amplasate câte un spital reorganizat. Acest lucru a fost foarte util pentru Agenția pentru îngrijirea medicală integrată, schimbarea fiind punctul de pornire într-un deceniu al reformelor”, spune Britnell.

Astfel, câteva sisteme au reușit să mențină o concentrare clară și coerentă asupra reformelor de sănătate. Aceasta i-a dat Singapore-ului un fundament stabil, ce a ajutat să mențină speranța de viață la un nivel foarte ridicat – 83 de ani, cu o investiție în sector de doar 4,7% din PIB.

3. Standardizarea și simplificarea

Majoritatea furnizorilor de servicii medicale cunosc că în spatele multor sisteme eficiente de sănătate stă un proces alcătuit din trei etape. Primul pas constă în standardizarea tratamentelor, în baza celor mai bune practici. Mai exact, trebuie definite protocoalele clinice într-un mod explicit, iar ulterior, de monitorizat ca acestea să fie respectate în mod corespunzător.

Al doilea pas este de a dezvolta sistemele IT în sănătate și, deja, de a implementa cu succes practicile clinice în activitatea de zi cu zi a instituțiilor medicale. A treia etapă se referă la schimbarea structurii personalului medical, astfel încât specialiștii cel mai bine calificați să fie consultați doar pentru a emite concluzia lor – cu privire la diagnostic sau tratament, iar restul personalului medical să se ocupe de îngrijirea medicală de rutină și de managementul pacientului.

„Făcând acest lucru nu trebuie să vă așteptați la un efect imediat. În cazul Geisingers, (cunoscut ca unul dintre cele mai bune sisteme de sănătate la nivel mondial) a durat mai mult de 15 de ani pentru a trece prin toate aceste etape. Însă, ulterior efectul acestora a fost major. Un alt exemplu este Narayana, din India, unde acum un chirurg efectuează de trei ori mai multe operații cardiace decât în Anglia, iar costul total al acestora reprezintă doar o zecime din suma cheltuită de sistemul britanic de sănătate pentru o singură operație de acest fel”, spune Britnell.

4. Asistența socială trebuie luată în serios

Sănătatea și asistența socială sunt domenii inseparabile. Din păcate, spune Mark Britnell, puține țări acordă atenția cuvenită celei din urmă. Îngrijirea persoanelor în vârstă este, adesea, veriga slabă în sistemele de sănătate.

O țară care a înțeles importanța îngrijirii sociale este Japonia, care în 2000 a conștientizat că asistența socială acordată neeficient influențează negativ întreg sistemul de sănătate. Drept soluție a fost aplicarea unui impozit pe venit de 1% - 2% persoanelor de după vârsta de 40 de ani. Aceasta a fost o mișcare îndrăzneață, având în vedere vârsta înaintată pentru impozitare și politica capricioasă a țării. Taxele acoperă cheltuielile pentru serviciile de îngrijire a persoanelor în vârstă la domiciliu, dar și din instituțiile rezidențiale, a tuturor celor care plătesc acest impozit.

Aceasta a fost o decizie costisitoare pe termen scurt, însă pe termen lung – a împiedicat internarea neargumentată a bătrânilor în spital, dar și păstrarea sănătății persoanelor în vârstă. Acum Japonia avâd una dintre cele mai bătrâne populație din lume.

5. Plătitorii „la putere”

„Dacă aruncăm o privire asupra țărilor care în mod constant au cele mai eficiente sisteme de sănătate, atunci observăm că în top intră multe țări care au o trăsătură comună - Hong Kong, Italia, Danemarca, Norvegia, Singapore, Spania și Noua Zeelandă. Toate acestea au un singur plătitor de servicii medicale sau o companie mare care deține monopolul. Acest model reprezintă o „frână” pentru cheltuielile neeficiente din sistem. Altfel spus, în aceste state se observă că costurile pentru sănătate cresc foarte lent, spre deosebire de țările unde există mai multe companii de asigurări medicale – SUA, Germania sau Olanda.

„Asta pentru că odată cu puterea, cel care deține monopopul la cumpărarea serviciilor medicale are și responsabilități foarte mari. Însă, aceste companii reprezintă și un risc – că cheltuielile sunt controlate dincolo de simpla eficiență”, spune Mark Britnell.

█ Articole relaționate:

O treime dintre doctorii din Marea Britanie sunt emigranți din cele mai sărace țări ale lumii. Studenții englezi de la medicină nu au șanse egale să activeze în domeniu

Cadrele medicale din Marea Britanie ar putea fi urmărite penal pentru indiferență față de pacienți

Un spital din Anglia cheltuie peste 800 mii de dolari ca să-şi cazeze pacienţii într-un hotel de lux

Milioane de copii din întreaga lume ar putea deveni obezi în următorii 15 ani. Experții cer taxe pe zahăr și restricții la publicitatea alimentelor nesănătoase

Speranță pentru pacienți oncologici. Un om de ştiinţă spaniol a găsit leacul pentru cancerul pancreatic

Nouă bebeluși au murit în doar câteva zile la o maternitate din Rusia. Medicii riscă închisoare

Tag:

Categoria: Știri Externe

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.