De ce în Moldova jurnaliștii și medicii sunt în conflict

Sursa Foto:

redactor

05 august, 2015, 15:45

Vizualizări: 2094

Autor: Elena Cioina

În sistemul medical din Moldova, problema comunicării dintre medic și pacient sau invers a existat dintotdeauna. Multe dintre cadrele medicale nu consideră necesar să le explice bolnavilor ce maladii au și ce tratament urmează să le aplice, chiar dacă legea-i obligă. Pacienții la rândul lor, din ignoranță sau de frică, nu îndrăznesc să întrebe. Comunicarea e și mai anevoioasă cu presa, mai ales când instituțiile medicale și chiar autoritățile din domeniu trebuie să promoveze anumite reforme sau să ofere anumite explicații publicului.

Majoritatea spitalelor din țară nu au un specialist responsabil de relațiile publice. Astfel, povara comunicării, de orice fel, și-o iau de regulă directorii sau directorii adjuncți. Unii manageri nu consideră necesar un astfel de angajat în instituția lor, alţii spun că nu au cu ce-i plăti. În consecință, la „firul ierbii”, informațiile ajung adesea distorsionate.

Nimeni nu are abilități de scriere a comunicatelor

„Directorul m-a desemnat pe mine. Nu știu dacă trebuie să am studii speciale pentru această funcție, dar dacă nu se ocupă de asta personal directorul, atunci desemnează o persoană, care este responsabilă de relațiile cu publicul”, ne-a spus Sergiu Vasiliță, director medical la Spitalul Dermatologic și Maladii Comunicabile. „Dacă este necesară o informație, eu îi direcționez pe jurnaliști la specialiștii noștri. Doar nu pot să știu tot absolut”, a adăugat Vasiliță.

█ Cazul de la Sfânta Treime - o asistentă medicală avea o bacterie pe mâini care generează infecții, iar probele la germeni au trecut de trei ori norma admisibilă

Directorul medical nu a putut răspunde cine scrie comunicate atunci când e nevoie. A recunoscut însă că abilități de scriere a acestor texte nu are nimeni în instituția lor.

Institutul de Neurologie și Neurochirurgie s-a bucurat doar câteva luni de un ofițer de presă. „A fost un responsabil, dar a plecat în Irlanda. Este important un astfel de om în instituție, pentru că el de fapt se ocupă de politica promovării instituției. Și în general e greu să găsești o persoană pentru postul respectiv. Salariul este mic -2.500 de lei, asta-i anecdotă. Nu poți trăi cu așa bani”, a declarat pentru Sănătate INFO directorul interimar la INN, Grigore Zapuhlîh.

Astfel, de promovarea instituției se ocupă și el, cum știe și cum poate, profitând de experiența pe care o are în domeniu și numele său cunoscut de comunitatea medicală de profil din afară.

Și în spitalele raionale asemenea specialiști sunt un lux. „Cu regret nu avem o astfel de persoană, dar sunt persoane care au mai multă experiență și sunt stabilite printr-un regulament intern cu abilitatea de a comunica. Este vorba despre vice-directorul medical și specialistul în asistența mamei și copilului. Nu am luat un specialist în comunicare, nu putem găsi aici în raion o persoană specializată. Un pic deranjează atunci când presa își asumă responsabilitatea de a comenta de la sine până când cazul nu este rezolvat. Cred că în asemenea situații nu neapărat face o defavoare medicului și instituției medicale, dar tulbură opinia publică. Astfel scade încrederea cetățenilor în actul medical”, a declarat pentru Sănătate INFO Mariana Florea, director al Spitalului raional Cimișlia.

Noțiunea de informație publică este străină

Doar câteva spitale republicane au purtător de cuvânt sau ofițer de presă. Dar, chiar și conducătorii care au înțeles că au nevoie de ofițeri de presă, comunicatori sau purtători de cuvânt deseori le încurcă rolurile. Astfel, activitatea multora dintre ei se rezumă la scriere de anunțuri și comunicate, direcționarea jurnaliștilor către specialiști, nicidecum la elaborare de strategii de comunicare și promovare a activităților instituției. Și mai des se întâmplă ca specialiștii în relații publice să-și menajeze responsabilii instituțiilor, decât să-i oblige să dezlege anumite dileme ale pacienților sau presei.

█ Când mințile devin mai „îngălbenite” decât presa galbenă. Cine e de vină că sistemul de Sănătate din Moldova se scufundă

Institutul Mamei și Copilului are purtător de cuvânt de jumătate de an. Până atunci acest post nu a existat, a declarat Doru Dendiu. El a adăugat că până la venirea lui comunicau medicii, directorii de profil, cum puteau. „3.000 de lei nu e chiar o sumă atractivă pentru un purtător de cuvânt. Cred că și ăsta e un factor”, a precizat purtătorul de cuvânt.

L-am întrebat dacă e greu să fii comunicator într-o instituție care niciodată nu a avut un specialist responsabil de acest segment. „E interesant. Lipsește cultura comunicării. E străină noțiunea de informație publică, dar este o deschidere semnificativă dată de preluarea responsabilității. Ideal ar fi ca postul să fie ocupat de o persoană cu pregătire în ambele domenii - comunicare și medicină”, a ținut să precizeze Doru Dendiu.

Experții în comunicare spun că în Moldova instituțiile publice comunică cu cetățenii mai mult sporadic și unilateral. De vină este lipsa de instruire în acest domeniu și ignoranța celor care consideră că să vorbească și să explice poate oricine și oriunde.

„Pentru a-l face pe acest om să îndeplinească munca respectivă, trebuie ca el să beneficieze de niște traininguri de comunicare, pentru că nu oricine este apt să stea în fața presei, așa, de la natură. Noi vrem ca oamenii ăștia de mâine să fie comunicatori, cerându-le acest lucru, ori pe ei nimeni nu-i învață în nicio instituție medicală, nici măcar la Universitatea de Medicină care pregătește și manageri în domeniu”, a afirmat Ludmila Andronic, expert în comunicare.

Medicii și pacienții vorbesc „limbi” diferite

Expertul crede că în sănătate comunicatorii ar trebui „crescuți” de printre cadrele medicale, pentru că ei știu bine terminologia și respectiv domeniul.

Și Viorel Soltan, director la Centrul pentru Politici și Analize în Sănătate, dar și fost viceministru al Sănătății spune că medicii și pacienții vorbesc totuși „limbi” diferite. „Sistemul de sănătate și beneficiarii sistemului pot la fel să comunice pe lungimi de undă diferite și mesajul pe care intenționează să-l transmită sistemul nu ajunge neapărat la destinatar așa cum a fost conceput. Comunicarea externă în sănătate este foarte importantă, deoarece mulțimea de strategii acceptate, programe de dezvoltare, procese interne și externe trebuie traduse „pe limba oamenilor” care urmează să beneficieze de ele. Acești oameni nu au cum să cunoască toată terminologia tehnică utilizată de sistem sau de donatorii sistemului. În același timp, ei au dreptul să fie informați nu doar formal, ci și eficient, astfel ca să înțeleagă unde pleacă toate resursele utilizate de sistem și care este produsul pe care îl primesc”, a precizat fostul oficial.

█ Caz tragic la Căușeni. Un bebeluș a murit la doar câteva ore după ce a fost externat

La Universitatea de Medicină, un curs mai complex de comunicare este doar la anul II. Studenții învață preț de 34 de ore cum să îngrijească și să comunice cu pacientul, ceea ce este absolut important. Pe parcursul anilor însă viitorii medici mai au tangențial, la diverse cursuri, și ore de comunicare, a precizat Olga Cernețchi prorector didactic la USMF „N.Testemițanu”.

Masteranzii de la Școala de Management în Sănătate Publică se pot considera mai fericiți. Comunicarea e împărțită în patru module timp de doi ani, iar directorul Oleg Lozan a ținut să precizeze că lecțiile sunt ținute de cei mai buni specialiști.

Așa sau altfel, la nivelul instituțiilor statului din domeniul Sănătății comunicarea externă nu este nici ea perfectă. Responsabilii de relațiile cu presa de la Minister și de la Compania Națională de Asigurări în Medicină ne-au rugat să le trimitem câte o solicitare scrisă ca să obținem răspuns la întrebări legate de numărul specialiștilor în relații publice care muncesc aici și echipamentul cu care sunt dotați aceștia. Tot în scris ne-au răspuns. Astfel, la CNAM cităm: „Conform statelor de personal, activează două persoane - şeful serviciului şi un specialist coordonator, iar la Ministerul Sănătății - un consultant superior şi un consilier în comunicare în cadrul cabinetului ministrului”.

Ghidul ocupațiilor spune că responsabilul de relațiile cu publicul prezintă instituţia în fata presei și a opiniei publice într-o lumină cât mai favorabilă cu putință. El are obligația să ofere informații despre activitatea organizației, să publice comunicate de presă, să dea informații cu privire la activitatea de bază a instituţiei, etc. Rolul unui purtător de cuvânt include și comentarii cu privire la probleme neplăcute, precum și luarea de poziție în numele instituției pentru salvarea reputației acesteia. El poate lucra și ca "funcționar de relații publice" adică să facă eforturi pentru ca organizația să fie cât mai cunoscută, să stabilească interviuri cu jurnaliștii pentru directori, personalul superior sau pentru el însuși, sa facă în așa fel încât directorul instituţiei și alți membri ai conducerii să țină cuvântări sau prezentări la congrese, conferințe, târguri etc.

█ Articole relaționate:

Un copil a decedat în ambulanță, în drum spre spital. Mama acuză doctorii din sat că n-au depistat la timp că micuța suferea de o infecție gravă

Cazul fetiței de la Cărpineni care a murit de meningită - un amalgam de probleme. A fost transportată cu o ambulanță care trebuia scoasă din uz, alături de un alcoolic

O femeie din Cimișlia acuză medicii de malpraxis. Ginecologul i-a introdus steriletul în abdomen, dar nu în uter. Dispozitivul s-a mișcat prin organism, până a ajuns la rinichi

Sub pretextul investițiilor, industria tutunului încearcă să influențeze agenda economică a Guvernului Munteanu și să-și promoveze produsele interzise

Relaxare sau capcană? Ce face nicotina cu mintea adolescenților

Tratament pentru căderea părului: rutina zilnica în 5 pași simpli (P)

Tag:

Categoria: Știri Interne

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.