SIDA într-un corp firav de copil. Viața îmbinată între iresponsabilitate și sărăcie a unui băiat din sudul Moldovei

Sursa Foto:

redactor

11 decembrie, 2014, 18:22

Vizualizări: 1968

Cu picioarele dezgolite, sub o cuvertură șifonată și subțire, stătea ghemuit în așteptarea noastră. I s-a spus că vor veni niște oaspeți care le vor aduce cadouri. Așa l-am găsit pe Nicu, băiatul din sudul Moldovei care a dezvoltat SIDA la numai 9 ani. Ne-am reîntâlnit după o pauză de opt luni, timp în care mai n-a crescut și nici n-a luat deloc în greutate.

Autor: Irina Papuc

În casa prost mobilată e rece. Nimeni nu făcuse focul în sobă, așa că cei doi frați – Nicu și Andrei stau ghemuiți sub plapumă. Când au părăsit locul călduț să despacheteze cadourile, observ că siluetele lor sunt aproape identice – înălțimea, greutatea. Similitudinile în acest caz nu sunt deloc pozitive, în condițiile în care Nicu este deja în clasa a VI-a, iar Andrei este cu trei ani mai mic. Lipsa diferenței de dezvoltare trădează maladia de care suferă Nicu. Este vorba de SIDA. Adulții la auzul acestui cuvânt se cutremură, din simplu motiv că nu poate fi vindecată, dar și din cauza prejudecăților, desigur. El însă a acceptat să lupte cu ceea ce oamenii din jurul lui s-au obișnuit să creadă că ar fi „sfârșitul lumii”.

Borș și terci - meniul de bază

Totuși, corpul firav și slăbit al băiatului mai trădează și o alimentație insuficientă. Produsele care l-ar ajuta să lupte cu boala lipsesc adesea din meniul lui. Asistenții sociali, dar și reprezentanții organizațiilor care au această familie în vizor, spun că meniul lor se compune din terciuri și borș. „O dată în trimestru contribuim cu pachete alimentare. Le aducem uleiuri, crupe, terciuri – alimente de bază. Ca să ne asigurăm că copilul este îngrijit și beneficiază de medicamentele necesare, venim des, de două ori pe săptămână. Din păcate, posibilitățile familiei sunt limitate. Gătesc mai des borș, cartofi, terciuri. Din cauza asta n-a luat nimic în greutate deja de opt luni. El însă are nevoie de o alimentație bogată în proteine și vitamine”, spune Svetlana Ciobanu, președinta Asociației Obștești „Pas cu Pas regiunea Sud”. Pentru că acestea costă și nimeni nu i le acordă gratuit, Nicu le consumă rar sau aproape deloc.

El însă preferă să nu vorbească despre asta. Ne spune convingător că nu stă flămând. Carne are posibilitatea să mănânce atunci când merge la școală. „Azi ne-au dat orez și carne”, spune el, deși asta nu se întâmplă nici pe departe în fiecare zi. Nici la ore nu merge foarte des. Anul trecut a dezvoltat tuberculoză multidrog-rezistentă, pe fondul imunității scăzute, iar ca să se poată trata a lipsit luni întregi de la școală. Acum școala nu mai este locul unde ar vrea să-și petreacă timpul, mai ales că nici profesorii și nici colegii nu știu de ce suferă, iar asta îl face să se depărteze. E greu să trăiești cu secrete, iar el știe asta.

Datorită implicării asociației „Pas cu pas regiunea Sud”, Nicu a obținut un regim mai lejer de frecventare a orelor, numai să nu abandoneze studiile. „Profesorii se ocupă cu el individual, atunci când este nevoie. Dacă obosește, are voie să ridice mâna și să-și ceară voie să plece”, mai spune Svetlana Ciobanu.

Iresponsabilitatea părinților

Ceea ce oamenii din afară însă nu pot controla este frecvența cu care Nicu bea pastilele. Deși trebuie să le ia zilnic, fără nicio excepție, cutiile cu medicamente uneori rămân zile întregi exact în același loc în care au fost lăsate de către oamenii din organizație, nedespachetate. Aici psihologii au cel mai mult de muncit. „Copilul nu dorește să ia tot timpul tratamentul antiretroviral și din cauza asta apar mari divergențe. Pentru un adult este o mare problemă să bea zilnic pastile. Pentru un copil este psihologic mult mai greu. În plus, este vorba și despre iresponsabilitatea mamei. Specialiștii lucrează cu el. E complicat și pentru faptul că băiatul nu permite nimănui să intre în viața lui”.

█ VIDEO//Povestea unui băiețel din Moldova, care a dezvoltat SIDA la doar 11 ani. „Îmi spune că nu mai poate, că medicamentele îi provoacă greață, dar n-am ce-i face. Îi zic că altfel nu se poate…”

Nu este de mirare. Nicu este obișnuit să țină toate emoțiile dosite de ochii celorlalți. Îl observi rar zâmbind și asta numai dacă bucuria pe care o are l-a făcut să uite pentru puțin timp că există oameni în jurul lui. Așa sunt oamenii care au maladii rare, în special HIV, pentru că statutul lor, din necunoaștere, generează discriminare. „Mulți dintre acești oameni preferă să mănânce terci cu apă, decât să deschidă ușa unui om străin. De aceea, ne străduim să păstrăm confidențialitatea lor în raport cu cei care fac donații. E complicat, pentru că atunci când apelăm la ajutor, oamenii acceptă, dar vor și să se poată întâlni cu ei, să comunice cu ei, să vadă cum trăiesc”, mai spune coordonatoarea asociației.

Organizația are în vizor 80 de familii din raioanele Vulcănești, Cahul, Leova și Cantemir. Aceasta înseamnă că acestora li se acordă suport material și psihologic. La fel ca și familia lui Nicu, restul primesc trimestrial pachete alimentare, iar haine, îmbrăcăminte și rechizite școlare - de două ori pe an. Aceste ajutoare sunt oferite familiilor cu o situație materială precară, prin intermediul unui program de susținute de Fondul Global de luptă împotriva HIV/SIDA, Tuberculozei și Malariei. Ajutoarele vor fi sistate însă începând cu anul viitor, ceea ce înseamnă că organizația va apela doar la partenerii locali. Cel mai frecvent aceștia sunt oameni de afaceri, preoți și politicieni. Familiile cărora le trec pragul cel mai des au un membru cu statutul HIV-pozitiv și probleme financiare. În familia lui Nicu, banii vin din pensia de infirmitate a mamei - câteva sute de lei. Tatăl, cel de la care mama lui a luat virusul și i l-a transmis și lui la naștere nu mai este demult lângă ei să-i ajute.

Aceste familii se pare că rămân la mila oamenilor și asta pentru că datele oficiale arată că în Moldova două treimi dintre persoanele HIV-pozitive au venituri foarte mici. Ultimul studiu efectuat în 2012 în țara noastră arăta că fiecare a treia persoană nu are venituri care să-i asigure măcar un minim necesar, iar fiecare a doua se împrumută pentru a supraviețui sau deja are datorii. Doar 4% au menționat că ONG-urile îi ajută să cumpere suplimente alimentare și 2% - că le plătesc taxa de școală și le procură rechizite școlare.

În Republica Moldova au fost înregistrați oficial până la 1 ianuarie a acestui an 8.557 de persoane cu HIV, inclusiv de pe malul stâng al Nistrului. Dintre aceștia 6.805 sunt în viață. Cei mai mulți, peste 3.700, sunt bărbați, iar 109 sunt copii.

Notă: Echipa E-sănătate, cu suportul Centrului pentru Politici și Analize în Sănătate, a mers în vizită la această familie și le-a adus produse alimentare și o sumă de bani. Aceasta le va fi suficientă să cumpere lemne de foc atât cât să le ajungă pentru toată iarna.

█ Articole relaționate:

La marginea societății. Fiecare a treia persoană HIV-pozitivă se simte discriminată, nu are acces la servicii medicale de calitate, educație și este ignorată de rude

CAMPANIE// Voluntariat și sacrificii, din entuziasm. O echipă de oameni din Cahul luptă pentru persoanele HIV-pozitive

Sub pretextul investițiilor, industria tutunului încearcă să influențeze agenda economică a Guvernului Munteanu și să-și promoveze produsele interzise

Relaxare sau capcană? Ce face nicotina cu mintea adolescenților

Tratament pentru căderea părului: rutina zilnica în 5 pași simpli (P)

Tag:

Categoria: Știri Interne

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.