CULTURA SANITARĂ: Angela Paraschiv, secretar de stat la MS: „Spălatul pe mâini depinde de mai multe condiții - apă caldă, săpun lichid, șervețele, hârtie igienică” PARTEA III

Sursa Foto: protv.md

Elena Cioina

29 decembrie, 2023, 16:39

Vizualizări: 1835

De ce ne lipsește obiceiul spălatului pe mâini și cum afectează sănătatea publică lipsa acestei deprinderi? De ce oamenii din orașe mănâncă mai multe fructe și legume, decât cei din sate, deși acolo acestea cresc în grădini, deci nu ar trebui să le cumperi?

De ce în instituțiile noastre medicale mai lipsește hârtia de WC, săpunul lichid și șervețelele de unică folosință și de ce Moldova are tot mai mulți oameni bolnavi? Sunt doar câteva dintre întrebările pe care i le-am adresat Angelei Paraschiv, secretar de stat la Ministerul Sănătății într-un interviu mai amplu în care am discutat diverse aspecte ale sănătății publice.

Doamna Paraschiv, pentru început un exercițiu de imaginație – cum ați caracteriza sănătatea oamenilor din Republica Moldova în acest moment?

Pentru mine sănătatea populației înseamnă alfabetizare sau cunoștințe bogate despre propria sănătate și protejarea sănătății. În acest moment pot doar să spun că noi încercăm să îmbunătățim sănătatea oamenilor. Din aceste considerente, ne dorim, ca autoritate, să promovăm în continuare un mod de viață sănătos și să convingem oamenii să-l adopte. De altfel, factorii de comportament reprezintă cele 30 de procente care determină dezvoltarea bolilor netransmisibile, cum ar fi cele cardiovasculare, care sunt pe primul loc în lume, dar inclusiv și la noi, diabetul, cancetul, etc.

Adică de comportamentul omului depinde cât de mult timp el va fi sănătos…

Așa este, pentru că atunci când vorbim despre factorii determinanți ai sănătății îi putem clasifica în factori comportamentali, factori sociali și economici. Anume comportamentul determină, în mare parte, evoluția stării de sănătate a omului. De aceea, considerăm important să promovăm în continuare modul sănătos de viață pentru a schimba comportamente și pentru a reduce impactul maladiilor non-transmisibile.

Dacă ați face o comparație cu acum 10 sau 20 de ani s-a schimbat abordarea oamenilor din RM față de propria sănătate? Au mai multă grijă de ea sau încă mai așteaptă să le spună doctorul ce să mânânce, de ce e bine să facă sport, de ce e important să meargă la controale profilactice, etc?

Evoluția este una pozitivă. Tot mai mulți oameni încearcă să adopte un stil de viață sănătos, dar în același timp aș menționa că și capacitatea sistemului de sănătate de a depista maladiile s-a schimbat destul de mult. A fost dezvoltată capacitatea sistemului medical de a depista precoce maladiile, s-a dezvoltat screeningul. Evident că numărul de cazuri depistate a crescut, iar din acest tablou deducem că populația încă nu pune accent pe măsurile de prevenție a bolilor.

Există două extreme – o parte a populației care adoptă un stil de viață activ și sănătos, și aici mă refer mai mult la tineri, și altă parte, care nu a ajuns încă să conștientizeze pe deplin rostul modului sănătos de viață. Atunci când analizăm datele din sistemul de supraveghere a sănătății publice, vedem că, totuși, maladiile cardio-vasculare, diabetul, cancerul, care sunt legate de acești factori de comportament, sunt în creștere, iar depistarea celor bolnavi se datorează mai ales măsurilor de depistare.

E important doar că depistăm mai mult?

E important să aplicăm și măsuri de prevenire primară, iar asta înseamnă anume adoptarea unui mod sănătos de viață sau evitarea și renunțarea la fumat, la consumul de alcool, utilizarea în exces a sării, zahărului și grăsimilor. Pe de altă parte, fortificăm capacitatea sistemului de sănătate de depistare precoce și de aplicare a măsurilor de profilaxie secundară pentru a preveni trecerea dintr-o maladie cronică, în una cu complicații, și aplicarea măsurilor terțiare care să prevină decesul pacientului.

În concluzie, pentru că depistarea maladiilor e mai bună, avem și un număr mai mare de bolnavi înregistrați...

Corect.

Pe de altă parte, înțelegem că populația Republicii Moldova rămâne încă la un nivel destul de jos de conștientizare a nevoii de prevenrie a maladiilor....

Nivelul de conștientizare este în creștere, dar aici vorbim mai mult de populația tânără.

Dar e vorba de populația tânără și din orașe, și din sate sau există, totuși, o diferență?

Chiar dacă nu vrem să facem această diferență, ea există. Studiile realizate arată că gradul de conștientizare e mai înalt în regiunile urbane. Aici trebuie să menționez că de recomandările privind consumul de fructe și legume țin cont mai mult cei din orașe decât cei din sate, deși acolo fructe și legume cresc în grădini.

Ce explicație ați avea pentru această situație? Oamenii de la țară le au gratis în comparație cu cei din orașe...

Pur și simplu e vorba de accesul de sezon al oamenilor de la țară. În orașe ai magazinul sub mână. La fel de important este și aspectul economic sau posibilitățile financiare ale persoanelor din regiunea rurală față de posibilitățile celor din oraș.

Vreau să trecem la un alt aspect important pentru sănătatea publică - cultura sanitară. Foarte des auzim de la specialiști medicali că moldovenii au o cultură sanitară joasă. Ce înseamnă acest lucru? Ce se are în vedere atunci când facem această afirmație?

Sunt mai multe aspecte ale acestei afirmații, dar dacă ne referim, de exemplu, la pandemia Covid-19 cel mai mare accent a fost pus pe măsurile de igienă a mâinilor, de purtare de măștii, de izolare și distanțare fizică. Erau niște măsuri recomandate de toate țările lumii, dar în Republica Moldova ele erau mai puțin respectate.

Aceeași abordare, oamenii din Republica Moldova, în mare parte, au avut-o și față de vaccinare. Dacă facem comparație cu aceleași state membre ale UE, unde populația este educată să prevină aceste infecții prin vaccinare și nu se pune la îndoială eficacitatea imunizării, în Republica Moldova eficacitatea vaccinurilor este pusă la îndoială și acum.

Deci când vorbim despre maladiile infecțioase, pentru că aici se încadrează cel mai mult lipsa sau infusiciența culturii sanitare, noi înțelegem că ea trebuie să porneaască din familie, să continue la grădiniță, școală etc.

Tranșant vorbind, obiceiul de a ne spăla pe mâini, de exemplu, pe care nu-l prea avem, ne poate ajuta la prevenirea multor boli intestinale și la prevenirea bolilor respiratorii. O măsură nu mai puțin importantă, chiar de bază aș spune, este vaccinarea care ne poate proteja de diverse maladii transmise prin aer și nu doar. Și dacă purtarea măștii ne ajută pe termen scurt să prevenim o boală infecțioasă, atunci imunizarea ne oferă o protecție îndelungată, inclusiv pentru cei care nu se pot vaccina din cauza unor condidții medicale.

Cum ne pot ajuta mâinile spălate în prevenirea infecțiilor intestinale?

Pur și simplu se întrerupe lanțul de transmitere a bolii. Este important să avem mâinile spălate, să fierbem apa de băut, să prelucrăm corect produsele alimentare.

Ce boli mai transmit mâinile murdare?

Prin mâini murdare noi putem transmite Hepatita virală A, dizenteria, holera, salmoneloza. Ultima poate fi transmisă și prin produse alimentare. Bolile gastro-intestinale pot fi transmise prin intermediul produselor alimentare contaminate. În cazul maladiilor digestive, infectarea prin apă și alimente contaminate se produce rapid și semnele clinice sunt mai grave.

Când vorbim despre transmiterea prin intermediul mâinilor, foarte mult influențează doza microbului care a pătruns în organism. Doza transmisă prin apă și produse alimentare e mai mare decât cea transmisă prin mâini murdare. Prin urmare și semnele clinice ale infecției transmisă de mâinile murdare pot fi mai moderate spre ușoare.

Specialiștii au vreo explicație a acestei situații? De ce nu înțelegem niște lucruri elementare? De ce ajungem să vorbim despre o problemă, aparent banală, dar care are un impact smnificativ pentru sănătatea publică?

În primul rând trebuie să înțelegem când și cum e necesar să ne spălăm pe mâini. Se pare că anume acest lucru încă nu e înțeles până la capăt. Ca să învățăm să ne spălăm pe mâini, fără să ne gândim că trebuie să facem acest lucru, trebuie să asigurăm grădinițele, școlile, alte instituții, să aibă condiții – adică să fie apă caldă, săpun lichid, nu săpun solid care merge din mână în mână și care poate trasnmite infecția, să sigurăm cu hârtie igienică, șervețele de unică folosință. Iată când vom asigura aceste condiții pentru igienizare, vom putea să explicăm când, unde și cum e nevoie de spălat mâinile.

Tot prin mâini murdare se transmit și infecțiile nosocomiale. Este vorba de infecții care pot fi transmise în instituțiile medicale de personalul medical, prin mâini neigienizate corespunzător. La ei regulile sunt și mai stricte în această privință.

Din păcate, nici în sistemul medical, din acest punct de vedere, nu este bine. Foarte des observăm că personalul medical nu respectă regulile de igienizare a mâinilor. Mă refer la tehnică, timp de igienizare și acest lucru duce la acele infecții nosocomiale despre care v-am vorbit mai sus.

Ce faceți pentru a schimba lucrurile în sistemul medical din acest punct de vedere?

Astăzi lucrăm la actualizarea Ghidului privind prevenirea și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale, care cuprinde nu doar necesitatea igienizării mâinilor, dar și acele fișe de audit sau check-list pentru verificarea corectitudinii de igienizare a mâinilor personalului medical.

De ce în instituțiile noastre medicale mai lipsește hârtia de WC, săpunul lichid, șervețelele de unică folosință? Am fost într-o instituție medicală din nordul țării, unde elementar nu era hârtie iegienică nici la WC, nici la chiuvetă. De apă caldă nu vorbesc. Suntem atât de săraci și nu avem bani ca să le cumpărăm?

Nu cred că problema e în sărăcie. Noi avem programul de prevenire și control a infecțiilor în instituțiile medicale, unde clar sunt implementate opt componente de bază pentru prevenirea și controlul infecțiilor și unul dintre aceste componente este aplicarea strategiilor multi-modale.

Și iată ceea ce ține de igiena mâinilor, adminsitrația instituției trebuie să asigure ca lucrătorii medicali să aibă chiuvetă, apă caldă, săpun lichid, șervețel de unică folosință și deja personalul medical să fie instruit cum corect se face igienizarea mâinilor, să fie verificată compleanța personalului medical față de aceste măsuri. Pentru că noi nu vorbim doar despre igiena mâinilor, dar și despre alte măsuri de prevenire și control al infecțiilor.

Și în acest context, administrația instituției este responsabilă de asigurarea personalulului medical și pacienților cu produsele igienice necesare. Deci, răspunsul meu e că problema e în management, mai degrabă, decât în lipsa banilor.

Care e situația privind imunizarea în Republica Moldova în acest moment?

Dacă vorbim despre procesul de imunizare în toată țara, putem spune că nu stăm rău. Dacă vorbim de regiuni, lucrurile se complică. Deci nu e bine, mai ales după pandemia Covid-19 rata de imunizare s-a redus. Potrivit recomandărilor OMS, o acoperire vaccinală bună înseamnă o acoperire de 95%. În 2020, de exemplu, rata de imunizare împotriva poliomielitei a fost de doar 87% și acum am reușit să o ridicăm puțin – la 88,2%. Orice rată de acoperire vaccinală mai mică de 91 la sută reprezintă un risc pentru populație.

Din păcate, această scădere a ratei imunizării se înregistrează la toate maladiile infecțioase care pot fi prevenite prin imunizare. Noi încă suntem în perioada de promovare intensă a vaccinării ca să putem ridica această rată nu doar per general în țară, dar și în acele regiuni care înregistrează un nivel mai jos de imunizare.

De exemplu, în regiunea Bălți avem o acoperire vaccinală de doar 70%. Această situație reprezintă un risc foarte mare de transmitere a rujeolei, rubeolei, dar și poliomielită, difterie etc.

Noi nu avem în țară poliomielită. Avem certificat prin care suntem recunoscuți drept țară liberă de această infecție din anul 2002. Noi nu mai avem cazuri de poliomielită în țară din 1999. Dacă am înregistra acum vreun caz de poliomielită, aceasta ar fi alertă de sănătate publică. E, de fapt, o urgență de sănătate publică.

Deci pandemia a avut rolul ei în diminuarea numărului de vaccinați. Totul s-a închis, s-a oprit, inclusiv imunizarea. Ce alți factori au determinat această situație?

Pandemia într-adevăr ne-a obligat să stopăm pentru o perioadă de jumătate de an procesul de imunizare obligatorie. Ceea ce nu s-a stopat a fost imunizarea în maternități. Adică bebelușii care s-au născut în acea perioadă au primit vaccinurile care se fac în maternitate – împotriva tuberculozei și a Hepatitei B, astfel că aici stăm destul de bine. Peste 97% dintre copii sunt imunizați împotriva acestor infecții.

Pe de o parte, această situație în care ne-am pomenit este determinată de faptul că am rămas în urmă cu imunizarea din cauza stopării ei atunci și acum trebuie să ajungem din urmă. Pe de altă parte, informațiile false care au ajuns în spațiul public despre vaccinul împotriva Covid-19 au avut un impact negativ și asupra celorlalte vaccinuri.

Și nu a contat că vaccinurile din Programul Național de Imunizări sunt administrate de foarte mulți ani, de prin anii 60 ai secolului trecut, și noi acum avem vaccinuri mult mai bune, față de cele din trecut care aveau în componența lor mai mulți antigeni care aveau reacții mai serioase, în comparație cu reacțiile la vaccin înregistrate astăzi.

Astăzi noi avem niște vaccinuri performante, care nu dau reacții. Și dacă ne uităm la reacțiile adverse care le înregistrăm la nivel național, raportate de către medicii de familie, practic nu le avem. Împreună cu specialiștii noi încercăm să explicăm populației că aceste vaccinuri sunt inofensive.

Și atunci acțiunile autorităților care sunt pentru a spori nivelul de vaccinare, mai ales în localitățile problematice?

Am efectuat o serie de campanii de promovare a imunizării în rândul populației, dar în același timp lucrăm și cu specialiștii din sistemul medical, care au și ei probleme de înțelegere a imunizării. De multe ori nu promovează corect mesajul cu privire la imunizare, astfel că pentru aceasta am organizat o serie de ateliere de lucru cu medicii de familie cum să vorbească corect cu populația, având în vedere că medicul de familie și asistentul medical sunt primii din sistem care contactează cu populația.

Chiar aș spune că primul specialist medical, care vorbește cu pacientul, este asistentul medical. Acesta sună părinții și-i invită să-și vaccineze copilul, și de felul în care vorbește, depinde dacă acest părinte ajunge la Centrul de Sănătate. Dacă a reușit să-l convingă să vină la Centrul de Sănătate e deja un pas făcut, iar la cel de-al doilea trebuie să-i aducă argumente despre beneficiile imunizării.

Nu trebuie să-i spună doar că trebuie să își imunizeze copilul, dar să explice și de ce este nevoie de acest lucru, să-i aducă dovezi că vaccinurile nu pot provoca bolile despre care a citit pe internet. Pentru acești specialiști am organizat o serie de ateliere despre comunicarea interpersonală, despre empatia cu care trebuie să trateze persoana care are rezerve față de vaccinare.

Dar în localitățile cu o rată a imunizării foarte joasă ce ați descoperit? Ce motive sunt cel mai des invocate?

În mare parte cauzele sunt aceleași - miturile și falsurile pe care le citesc pe internet, pe rețelele de socializare. Oamenii noștri nu caută surse veridice, dar surse dubioase în care imunizarea este pusă la îndoială. Mai este și fenomenul necunoașterii. Oamenii nu știu care este impactul vaccinării și care pot fi complicațiile în cazul în care persoana nu se vaccinează.

Trebuie să recunoaștem că și neîncrederea în sistemul medical e un factor. Acest lucru s-a accentuat în perioada Covid-19, când unii specialiști recomandau imunizarea, iar alții afirmau contrariul. Acest discurs contradictoriu al specialiștilor din sănătate ne-a adus în acest punct, când populația nu are încredere în ceea ce spun doctorii.

Acum am inițiat campania de instruire și pentru medicii cu specializări înguste, care scriu contraindicații pentru vaccinare și pacienții nu se vaccinează, pentru că doctorul i-a spus că îi este contraindicat. Exemple sunt multe. Unii medici nu recomandă imunizarea copiilor care se nasc cu hemangiome. Asta nu poate fi o contraindicație, dar trebuie să explicăm prin argumente de ce nu e o contraindicație. Noi avem asemenea situații și astăzi. Deci avem încă foarte mult de lucru.

Doamna Paraschiv, vă mulțumesc pentru acest interviu.

Angela Paraschiv, secretar de stat la Ministerul Sănătății: „Am primit aprobare de la Guvern să reorganizăm ANSP în Institut Național pentru Sănătate Publică”. Partea I

Ion Prisăcaru, secretar de stat la Ministerul Sănătății: Nu există argumente în favoarea dezvoltării cabinetelor individuale ale medicilor de familie

Ștefan Botnar, ex-consilier în Cabinetul ministrei Sănătății: „Ala Nemerenco este ministru și minister. Restul sunt proști, incompetenți, cu dizabilități mintale sau corupți”

Tag: #EXPRIMĂ-ȚI PĂREREA DESPRE DREPTUL ȘI ECHITATEA ÎN SĂNĂTATE

Categoria: Interviuri

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.