„Felul în care îmi vorbesc medicii de la Anenii Noi, mă fac să mă simt vinovată că doi dintre copiii mei au diabet și eu le fac deranj încercând să obțin insulină”
Violeta Colesnic//Foto: Elena Covalenco
22 noiembrie, 2023, 10:22
Vizualizări: 7710
Riscul ca doi frați de sânge să fie diagnosticați cu diabet zaharat de tip 1, în condițiile în care nimeni din familie sau rude nu este afectat de această boală, poate fi mic, dar nu poate fi exclus complet. Este cazul Cătălinei de 19 ani și al fratelui ei, Artiom - de 16 ani din satul Gura Bîcului, raionul Anenii Noi.
Totul a început când Cătălina avea 9 ani și mama ei a
observat că fetița urinează mai des decât de obicei. Inițial, medicul de
familie a presupus că aceste simptome sunt cauzate de o răceală și i-a prescris
un antibiotic. După o săptămână de tratament situația nu s-a schimbat, iar
urinările erau la fel de frecvente. Mai mult, Cătălina a început să bea multă
apă și să slăbească brusc. Cu toate acestea, medicul i-a spus că aceste
simptome sunt specifice răcelii și i-a prescris un tratament pentru încă o
săptămână. Deoarece nu au dispărut, medicul de familie a recunoscut că nu poate
explica de ce Cătălina se simte în continuare rău, dar a spus că totul va fi
bine și că efectul antibioticelor încă nu s-a manifestat complet.
Tatiana, mama Cătălinei: Peste încă o săptămână, când
am văzut că nu-i nicio schimbare am decis să mergem la Chișinău, fără să mai
aștept îndreptare de la medicul nostru de familie. Cu toate acestea, la
Institutul Mamei și Copilului, medicul ne-a certat pentru că am venit fără
îndreptare. I-am spus că suntem de acord să plătim pentru toate investigațiile
necesare numai să ne primească și să ne consulte.
Medicii le-au spus să facă analiza de urină și să revină pentru un control peste o lună. Când au venit rezultatele, medicul de familie din sat i-a spus că sunt semne caracteristice diabetului, așa că le-a trimis de urgență la medicul endocrinolog de la Anenii Noi.
„În acea lună, cât am umblat de la un medic la altul,
Cătălina a slăbit cu 7 kilograme”
Tatiana, mama Cătălinei: Când am ajuns la
endocrinologul de la Spitalul Raional din Anenii Noi, medicul nu era în
cabinet. Am așteptat mult timp și când am întrebat asistenta când se va
întoarce medicul, răspunsul a fost rece și arogant: „Va veni atunci când va
veni”. Starea Cătălinei s-a înrăutățit atât de mult încât nu mai putea să
meargă, iar când asistenta mi-a răspuns atât de arogant, am luat cartela
medicală și am plecat iarăși la Chișinău. Eram disperată atunci, pentru că nu
știam unde să mă duc, la cine să apelez după ajutor și de unde să încep.
Prima doză de insulină
La Institutul Mamei și Copilului Cătălinei i s-a făcut
analiza sângelui, apoi au trimis-o la Spitalul „Emilian Coțaga”, în secția
Endocrinologie. Aproximativ la ora 21 nivelul zahărului din sânge i-a crescut
brusc. Acela și a fost momentul când i s-a administrat prima doză de insulină.
Tot satul vorbea și se mira cum un copil de 9 ani
poate să facă diabet
Tatiana, mama Cătălinei: Când mi-au spus că are diabet
zaharat am avut un șoc. Soțul meu era la Moscova atunci, așa că l-am sunat și
i-am spus. Până am venit noi de la spital, el deja era acasă. Între timp, tot
satul vorbea și se mira cum un copil de 9 ani poate să facă diabet. Soacra mea
tot fusese diagnosticată cu diabet, dar de tip 2, și asta s-a întâmplat când ea
avea peste 50 de ani.
Când erau în spital, s-a decis să i se facă analizele
și fratelui ei de 6 ani. Rezultate au ieșit bune, nivelul zahărului din sânge
fiind în limita normalului.
Diabetul zaharat de tip 1 este o afecțiune în care
organismul nu produce suficientă insulină sau deloc. Insulina este un hormon
care reglează nivelul de zahăr din sânge pentru a fi utilizat drept combustibil
sau stocat pentru energie. Pentru a menține un nivel normal al zahărului în
sânge, persoanele diagnosticate cu diabet zaharat de tip 1 sunt dependente de
administrarea insulinei. Această formă de diabet este adesea identificată la
copii sau tineri adulți, de obicei înainte de vârsta de 30 de ani, dar poate să
apară la orice vârstă.
Tatiana: Într-o zi, după ce am lucrat mai mult pe
afară, am intrat să văd ce face Cătălina. Am observat că stătea întinsă pe pat,
iar când am strigat-o, nu a reacționat. Am verificat-o repede și am înțeles că avea
hipoglicemie, adică nivelul zahărului din sânge era scăzut. În acea situație,
nu știam cum să reacționez și ce anume să fac. La un moment dat, a început să-i
iasă spumă la gură, ceea ce m-a speriat foarte tare. Am chemat ambulanța, apoi
am luat-o în brațe și am alergat la vecina mea. Pentru ca să-i creștem cumva
nivelul zahărului din sânge, ea i-a pus Cătălinei o bomboană în gură, dar
pentru că fetița era inconștientă, evident că nu o putea mânca. Ulterior, când
au ajuns medicii de pe ambulanță, ne-au spus să nu mai facem așa ceva
niciodată, pentru că exista riscul să se sufoce. De unde era să știm noi aceste
detalii, dacă nimeni nu ne-a spus despre asta?...
Cătălina a fost în comă de două ori.
Cătălina: Atunci când îmi crescuse glicemia mult peste
normă, mi s-a uscat atât de tare în gură încât nu puteam să respir. Am ajuns atunci
în reanimare, conectată la aparat de respirație.
Doi frați cu același diagnostic
Peste trei ani, după ce Cătălina a fost diagnosticată cu diabet, bunica ei a devenit îngrijorată când a observat că Artiom, fratele mai mic al Cătălinei, a început să urineze destul de des. La fel ca în cazul Cătălinei. Seara au simțit la el mirosul de acetonă specific bolnavilor de diabet.
Tatiana: Abia așteptam să vină dimineața și să îi
măsor glucoza din sânge. Nu era nici ora 6 când l-am trezit și i-am măsurat-o.
Era 13.3. Chiar atunci l-am luat de mânuță, am sunat sora medicală de la noi
din sat și am rugat-o să vină mai devreme la policlinică, pentru ca să-mi dea
cartela medicală. Apoi am plecat imediat la Anenii Noi. A doua zi l-am sunat pe
medicul de la Chișinău, care se ocupa de îngrijirea Cătălinei și l-am informat
că voi veni la el și cu celălalt copil… Am ajuns la spital, i s-au făcut
investigații și chiar seara i-au pus prima insulină. Cu 10 ani în urmă, când
s-a îmbolnăvit Cătălina, eu nu știam nimic despre diabet. Vedeam că fata se
simte rău, că este somnolentă și mereu obosită, că slăbește și merge des la
veceu, dar de unde era să știu că acestea sunt simptomele diabetului?... Nici
medicii nu au făcut legătura simptomelor ei cu diabetul, de asta și a durat mai
mult de o lună până și-au dat seama care este cauza. La băiat, totuși, am
recunoscut simptomele din prima.
Cătălina și Artiom sunt născuți în luna iunie, la un interval de trei ani și trei zile unul de celălalt. O coincidență uimitoare a făcut ca fix peste trei ani de la momentul în care Cătălina s-a îmbolnăvit, fratele ei a primit același diagnostic medical. Astfel, la vârsta de 9 ani, amândoi frații au primit diagnosticul de diabet de tip 1.
Primăvara aceasta Cătălina a căzut în comă
Era studentă în anul trei la Centrul de Excelență în
Industria Ușoară din Chișinău. Era la lecții când s-a simțit rău, așa că profesoara
a vrut să cheme ambulanța, dar Cătălina a refuzat, spunând că este sătulă de
ambulanțe și spitale. În ultima perioadă, fiecare lună din an a petrecut-o mai
mult în spitale, fiind două săptămâni acasă și două la spital. I-a spus profesoarei
că se duce la cămin să se întindă în pat și o să-i treacă. Colegele ei de
cameră știau despre boala de care suferă Cătălina, așa că ele au fost cele care
au chemat ambulanța.
Tânăra locuia la etajul patru în căminul studențesc, iar pentru că spațiul pe scări este îngust, unul dintre medici a urcat-o în spate și a cărat-o patru etaje, singur, până în ambulanță.
Cărată în spate de medicul de pe ambulanță
Tatiana: Nu știam la care spital a fost dusă, așa că am început să dau telefoane pe la spitale și să o caut. Ulterior am aflat că atunci când au adus-o în Reanimare, medicii nu știau nimic despre ea, așa că voiau să sune la poliție și să afle cine este persoana internată. Pentru că eu sunasem la secția de internare, așa au aflat cine sunt rudele. Apoi, m-au sunat cei din Reanimare, de la spitalul Sfânta Treime și mi-au spus că fata este la ei în secție și că-i în stare foarte, foarte gravă. Era afectat ficatul, făcuse hepatită, la stomac i se deschise o rană. Îi cedase toate organele. Medicii aproape că nu ne dădeau șanse, iar eu credeam că…o pierd. A doua zi m-am dus la ea la spital. Toți medicii erau în jurul ei, ea era intubată, toată plină de tuburi și catetere, tripluri conectate la alte tuburi, fire, perfuzii... Mi s-a făcut rău când am văzut în ce stare este ea, așa că medicii m-au scos de acolo și cineva mi-a zis: „Mămica, lasă-ne să lucrăm și să o salvăm”. În fiecare zi făceam naveta din sat la ea la spital la Chișinău. A treia zi medicii mi-au spus că ea a făcut edem pulmonar și cerebral, iar eu am întrebat dacă este nevoie de ceva, de orice, dar ei au spus că fac tot ce este posibil și în puterea lor, dar eu pot să mă rog, ca să-i dea Dumnezeu zile… peste cinci zile a ieșit din comă. Eu plângeam și îi spuneam că îmi doresc să o văd crescând, sănătoasă, să o văd mireasă și să am nepoți de la ea.
Tatiana: Îl sunăm pe medicul endocrinolog care are
grijă de Cătălina, domnul Chiriac (n.r. Adrian Chiriac, medic endocrinolog la Institutul Mamei și Copilului), oricând unul
dintre copii este în stare gravă. Au fost cazuri că l-am sunat și duminica, și
de sărbători, și la 5 dimineața și el îmi răspunde la telefon de fiecare dată.
Ne spune ce să facem. Îmi cer scuze că îl sun în ore nepotrivite, dar probabil
că înțelege că îl sun doar pentru că sunt disperată și este ceva grav la
mijloc.
Când Artiom a făcut hipoglicemie, era 5 dimineața.
Cătălina spune că a fost trezită de un sunet straniu care s-a auzit din camera
fratelui ei.
Cătălina: Era un sunet înfiorător, ca un urlet sălbatic.
Am strigat-o imediat pe mama și am întrat la el în cameră. El se zbătea, avea
convulsii. M-am suit repede lângă el și i-am susținut capul, l-am pus la mine
pe brațe. Mama cu tata au adus apă cu zahăr și îi turnau în gură cu lingurița,
dar el nu putea înghiți, așa că îi turnau cu seringa. Pe măsură ce îi creștea
glucoza în sânge, se micșorau convulsiile. Până a venit ambulanța, nivelul lui
de glucoza era ca la o persoană sănătoasă.
A doua oară când băiatul a avut hipoglicemie s-a întâmplat la fel, la 5 dimineața, și iarăși a fost un stres mare pentru familie.
Tatiana: Ne-am speriat atunci atât de tare... Artiom
era nemișcat, alb. Când l-a văzut, Cătălina a început să strige în gura mare.
Soțul a ieșit în drumul principal să aștepte salvarea și a stat în frig vreo 40
de minute, îmbrăcat doar în halat și ciupici de camera. Acum ambulanța vine
mult mai repede, iar medicii ne-au spus că atunci când facem chemarea, să
spunem că suntem la casa cu doi copii diabetici, ca șoferul să știe unde și să
nu mai stea nimeni în drum să aștepte.
Cei doi frați își testează regulat nivelul zahărului în sânge și cântăresc tot ce mănâncă. Artiom își injectează insulină de cinci ori pe zi, iar Cătălina - de patru. Spun că le era mai comod cu pompa de insulină, pentru că ea era programată să ofere doze mici și continue de insulină pe parcursul zilei, dar li s-au oferit rezervoare doar pentru un an de zile.
Cătălina: Această pompă ne-a fost donată, dar ca s-o
cumperi este foarte, foarte scumpă, în jur de 6.000 de euro. Rezervoarele
pentru ea ar mai costa încă vreo 3.000 de euro pentru un an. De asta și am
rămas la varianta insulinei injectabile. Statul asigură doar anumiți copii cu aceste
rezervoare, dar eu nu știu cum anume sunt selectați ei.
Sunete la Ministerul Sănătății
Tatiana: Înainte era dificil să obținem insulina, iar
când întrebam medicul de familie ce să fac eu cu doi copii diabetici și fără
nicio doza de insulină, îmi spunea că nu știe. Am ajuns că m-am adresat și
Ministerului Sănătății. Nu știam ce altceva să fac. După aceasta, îndată s-a
găsit insulina pentru noi. Abia după ce am sunat la minister am aflat că, de
fapt, aveam dreptul la ajutor financiar pentru teste la glucometru și pentru ce
mai era nevoie. Și asta după doi sau trei ani după ce s-a îmbolnăvit Cătălina.
Acum ne dau și glicometre, și teste la glicometru, dar atunci nu se dădea
nimic, așa că am cumpărat totul. Era scump pentru noi, de exemplu, 25 de teste,
care ne ajungeau pe 5 zile costau 100 de lei. Soțul, văzând atunci că
medicamentele costă prea scump, a plecat înapoi la Moscova. Nici asistentele
medicale, nici medicul de familie nu ne-a anunțat despre faptul că noi putem
beneficia de careva susținere financiară. Când nu mai știu cum să procedez,
când nu avem insulină, când nu mai știu cui și unde să mă adresez ori ce să fac,
sun la Ministerul Sănătății. În două zile se găsește insulina pentru noi. Când
am mers s-o iau de la Anenii Noi, asistenta medicală a aruncat cartela noastră
medicală pe masă și a zis cu răutate că „asta-i Luchian, care a sunat la
minister și a căutat insulină”. După felul cum îmi vorbesc medicii de la Anenii
Noi, mă fac să mă simt vinovată că doi dintre copiii mei au diabet și că eu le
fac deranj cu solicitările mele de a obține insulina.
Copiii sunt asigurați gratuit cu insulină, glucometru și cu câte 5 teste și 5 lanțete pentru fiecare zi. Potrivit Ministerului Sănătății. de la 1 iulie anul trecut, persoanele cu diabet zaharat beneficiază de teste și lanțete compensate pentru monitorizarea glicemiei, precum și de șapte tipuri de analogi de insulină. Tratamentul este prescris de medicul endocrinolog, iar medicamentele sunt eliberate gratis în farmacii.
Tatiana spune că își exteriorizează sentimentele,
plânge atunci când simte nevoia, dar soțul ei le ascunde adânc. Când Cătălina
era în comă, lui i s-a făcut rău și au chemat ambulanța. Avea tensiunea mare,
așa că au vrut să-l interneze, dar el a refuzat, spunând că ar fi prea greu
pentru soția sa să aibă grijă de doi bolnavi internați în spital. Peste câteva
zile, i s-a făcut din nou rău și iarăși au chemat ambulanța. Medicul de la ambulanță
i-a spus că este prea tânăr pentru a avea tensiune, dar a devenit destul de
înțelegător când cineva din rude i-a spus că fiica lui este în comă, că doi
dintre copiii săi sunt diabetici și că el se află într-un stres enorm.
SanatateINFO: Dar ați trecut, de exemplu, vreun curs
de acordare a primului ajutor în cazul bolnavilor de diabet? Știți cum anume
trebuie să procedați când unul dintre copii are convulsii sau ce să faceți în
caz de hipoglicemie, sau hiperglicemie?
Tatiana: Nu, nimeni nu mi-a spus cu 10 ani în urmă ce și cum să fac în
astfel de situații. De asta și i-am băgat Cătălinei o bomboană în gură, deși ea
era inconștientă, riscând să îi fac mai rău… Nu mi-au vorbit nici asistentele
medicale, nici medicul de familie despre ce să fac în anumite situații. Am fost
odată la mare, la Sergheevca, și acolo era un fel de școală a diabetului, unde
mi s-a explicat doar când nivelul zahărului din organism este mare și când este
mic. Am văzut că la spital este o cameră unde scrie „Școala diabetului”, dar
este folosită pentru altceva. În decursul a 10 ani multe am văzut și multe am
învățat. Știm deja ce înseamnă diabetul, cum să reacționăm în cazuri extreme,
cum să scoatem acetonul din organism, pentru a nu se intoxica. Eu deja știu că
în caz de hipoglicemie să îi dau apă cu zahăr, dar nu să îi bag o bomboană în
gură, de exemplu. Habar nu aveam ce trebuia să fac atunci când lui Artiom
începuse să-i curgă spumă din gură, dar acum știm, citim pe internet. Rudele ne
trimit link-uri când găsesc ceva interesant despre diabet. Am mai înțeles că
este un fel de test sau o analiză pe care putem să o facem fetiței mici pentru
a depista din timp dacă este predispusă să se îmbolnăvească și ea de diabet, doar
că nu știu care anume și unde se face. Doar am auzit că ar fi așa ceva, dar nu
știu alte detalii..
Pofta de dulce
Familia Luchian și-a schimbat obiceiurile din ziua când copiii lor au fost diagnosticați cu diabet. Deși sunt 10 de ani de când au început să schimbe stilul de viață, Tatiana spune că încă duce lupta cu ei, pentru că sunt copii și este normal să le fie poftă de dulce. Acasă mănâncă terciuri dietetice, dar când merg în ospeție le este mai greu să facă față poftelor.
Cătălina: Trebuie noi singuri să ne impunem să ținem
regimul. Și este greu. Îmi plac dulciurile, mai ales ciocolatele. Sunt dulciuri
speciale pentru diabetici, dar sunt
foarte, foarte scumpe. Dacă s-ar putea cumva ca aceste produse să fie mai
accesibile pentru noi, tare bine ar fi.
Tatiana este bucătar șef la școală, dar coace și
torturi la comandă. Copiii spun că atunci când ea bate crema sau ornează
dulciurile, ei evită să intre în bucătărie, ca să nu le fie poftă și să fie
tentați să guste.
Femeia spune că acum 10 ani era mult mai greu cu un copil diabetic în familie. Acum este un pic mai ușor, inclusiv pentru că primesc ajutor financiar pentru gradul de dizabilitate. Lunar, copiii beneficiază de pensii de câte 1800 de lei.
Tatiana: Noi am fost cu Cătălina și la psiholog,
pentru că nu putea renunța la dulciuri. I s-a spus că dacă vrea să mănânce o
bomboană, să o taie în 8 bucăți și să mănânce doar o parte. Copiii aceștia tot simt
pofta de dulce, chiar dacă știu că nu li se poate, că le face rău. Ei vor să
guste. Am învățat să folosesc stevia în dulciurile pe care le coc pentru ei,
dar este foarte scumpă. Totuși, dacă aș putea să venim cu o sugestie, asta ar
fi ca dulciurile pentru diabetici să fie mai accesibile.
Notă: Stevia este un indulcitor provenit din surse naturale care nu conține calorii și nu are efecte negative asupra glicemiei, ceea ce o face o alegere excelentă pentru persoanele care încearcă să slăbească sau să-și controleze nivelul de zahăr din sânge.
Chiar și așa, la zilele lor de naștere tortul este nelipsit, doar că pentru acea gură de tort mâncată alături de prieteni și familie, ei spun că trebuie să pună insulina.
Numărul bolnavilor de diabet, inclusiv de tip 1, în Republica Moldova este în creștere continuă atât printre adulți, cât și printre copii. În ultimii trei ani se atestă o creștere de 1,5 ori a cazurilor noi de boală. Datele Biroului Național de Statistică arată că doar în 2022 au fost înregistrate 10.408 cazuri noi de diabet zaharat, dintre care 121 de cazuri sunt înregistrate printre copii. Rata mortalității a constituit 16,5 cazuri la 100 mii locuitori. Potrivit datelor Agenției Naționale pentru Sănătate Publică, în anul 2022 în Republica Moldova peste 131 de mii de oameni aveau diabet zaharat. Dintre aceștia 19 mii 367 de pacienți sunt dependenți de insulină.
Tag: #EDreptulTauSaFiiSanatos, diabet zaharat, sânge, glucoză, Gura Bâcului, Anenii Noi
Categoria: Știri Interne
Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.
Publicate în aceeași zi
12 noiembrie, 2014, 11:20
12 noiembrie, 2013, 13:26
Cele mai citite
Medic stomatolog originar din Moldova, ucis în cabinetul său ...
17 iulie, 2024, 10:34
Medicul Adrian Hotineanu vrea scuze publice de la familia Va ...
16 august, 2024, 17:01
Incendiu la bordul unui avion. O țigaretă electronică a expl ...
20 septembrie, 2024, 13:59
(P) Cum să creezi o masă elegantă pentru orice ocazie: sfatu ...
20 septembrie, 2024, 16:46
Justiția tocmai a „ucis” un medic. Decriminalizați malpraxis ...
08 noiembrie, 2024, 21:01
Cele mai actuale
Vox Populi
Cât timp așteptați o consultație la un medic specialist?
O zi16,56 %