REPORTAJ//Ispita unei lumi interzise
Violeta Colesnic / Foto: Elena Covalenco
30 octombrie, 2022, 21:02
Vizualizări: 7325
În Chișinău avem o cifră estimativă de 4400 de lucrătoare ale sexului, o mare parte dintre ele așteptându-și clienții de-a lungul străzii „Calea Basarabiei” din Chișinău, care trece prin zona industrială de-a lungul malului drept al râului Bâc și este cunoscută anume pentru numărul mare de prostituate care pot fi văzute la fiecare câteva sute de metri.
Unele stau în
grupuri, altele singure, sprijinite de vreun copac sau stând cu o mână în șold
privind spre fiecare șofer, potențial client, care trece pe alături.
Unii le claxonează,
alții doar le privesc.
Unii nici nu le
observă, alții opresc și le cumpără serviciile și corpul.
Își vând corpul ca pe
o marfă, negociind cu clientul suma pentru serviciul prestat, cel mai solicitat
fiind sexul oral, prețul variind între 200 (aproximativ 10 euro) și 500 de lei
(25 euro). Multe dintre ele se droghează, așa că se întâmplă să accepte mai
mulți clienți, dar pentru sume mizere, doar ca să adune mai repede banii pentru
o doză de drog. Nemulțumite pe colegele care micșorează prețul și le fură
clienții, uneori au loc conflicte și chiar încăierări între ele.
Cele care activează
în breaslă de peste 20 de ani își au locurile lor speciale, considerate cele
mai bune de pe traseu. Notorietatea acestor locuri face aproape imposibilă
intrarea pe acest segment de drum a unei fete nou-venite în breaslă, ea fiind
acceptată cu mare greu, de cele mai multe ori fiind fugărită.
Noi am intrat în
lumea lor și vom fi alături de ele în următoarele săptămâni atât ziua cât și
noaptea, aflându-le poveștile și motivele care le-au determinat să practice
această meserie.
GEORGIANA
Cu haine mulate pe
corp, mișcându-și senzual corpul, îmi face din ochi și își saltă sânii cu
ambele mâini, făcându-mi, parcă, o invitație.
Georgiana (nume
schimbat) are 30 de ani, 10 din care i-a petrecut pe această stradă,
prostituându-se. Stă sprijinită de un gard metalic, îmbrăcată în pantaloni
negri, plini de praf. Ne spune că nu obișnuiește să stea în acest
loc, unde am găsit-o acum, pentru că este prea murdar.
În spatele nostru curge
râul Bâc, iar printre copacii care cresc haotic sunt munți de gunoaie, așa că pentru
a ajunge lângă ea pășim peste grămezi de mucuri de țigară amestecate cu praf și
reviste cu paginile îndoite.
Georgiana: Nu știu unde am putea să stăm să discutăm,
pentru ca să nu creadă clienții că sunteți prostituate și să înceapă să vă pună
întrebări. Haideți mai bine să stăm la voi în mașină.
Se așază pe bancheta din
față a mașinii și își pune gentuța albă pe brațe, jucându-se cu fermoarul.
-
Fetele de aici au între 15 și 60 de ani și
pe cap treaz nu poți să lucrezi în acest domeniu. Îți spun realitatea care este aici. Fetele stau pe droguri… Eu tot îl
iau și chiar acum sunt sub influența lui. O doză minimală costă 200 de lei, iar
eu am nevoie de două-trei doze pe zi.
Georgiana ne spune că
a început să se drogheze în 2014. Prima doză i-a oferit-o un șofer de taxi care
vindea acest drog. De atunci a încercat să renunțe de trei ori, ultima dată
tratamentul la Centrul de Reabilitare fiind plătit de părinții ei.
-
Drogul mă face să uit cine sunt. Sub influența lui mi-e
indiferent de toți și uit de responsabilitate, de familie, uit chiar și că am
copii.
Este îmbrăcată
într-un tricou alb, vechi, dar curat, machiată îngrijit, cu sprâncenele pensate
și buzele rujate. Cât vorbește își frământă mâinile.
-
Mie mi-e rușine să mă duc acasă în așa stare.... (pauză). În
așa stare să mă duc la copii mi-e rușine...(pauză).
O întreb ce vârstă au
copiii și începe să plângă, lacrimi mari brăzdându-i obrajii, rostogolindu-se
pe bărbie, spălând fondul de ten din calea lor. Și le șterge cu palmele,
aproape agresiv, supărată parcă pe ea că și-a arătat slăbiciunea.
- Copiii bănuiesc ceva? Înțeleg că ei nu sunt cu tine la
Chișinău...
- Nuuu, doamne ferește. Știu că printre noi sunt femei
care nu ascund față de copiii lor că folosesc droguri și mi se ridică părul
dâbom (măciucă) știind că niște copii inofensivi văd asta la mama lor. Nu...
nu, copiii nu trebuie să știe, nu...nu...nu...
- Cât de des ieși pe centură?
- În fiecare zi, fără pauză. Eu nu socot (consider) că aici
vin fetele doar pentru că nu au bani acasă sau nu știu ce acolo. Drogurile le aduc
aici. Eu aș vrea tare mult ca Ministerul Afacerilor Interne să se implice
cumva, pentru că am văzut fetițe de 13 ani, băieți de 14 ani consumând acest
drog. Pe zi pot să fac în jur de 1000 de lei. Iau vreo doi-trei clienți și
mă duc și-mi cumpăr o doză. O vrei...o vrei...o vrei...o vrei doza asta... șoptește ea.
Georgiana ne spune
care este numele ei adevărat, dar că nu-l folosește niciodată atunci când
lucrează. Pe clienți nu îi interesează cum o cheamă. Pe ei îi interesează doar
ceea ce face și cum.
- Cine sunt clienții tăi?
- De care vrei, de toate vârstele, dar trebuie să-i
alegi. Eu, de exemplu, nu mă duc cu toți.
- Cum refuzi un client care nu-ți place?
- Îi spun că aștept alt client. Dacă nu-mi place clientul nici nu mă duc cu el. Fu. Nu. Nu. Nu. Nu pot face ... când mi-e greață de omul cela. Ia uitați-vă ce mașânică, ne zice ea la un moment dat.
În spatele nostru
oprește un Volvo negru. Mașina lucește de curățenie, la fel și jantele în care
se oglindesc miile de mucuri de țigară de pe marginea drumului. Clientul are în
jur de 40 de ani. Are o barbă neagră stilată, conturată perfect și verighetă pe
deget.
- Vedeți ce mașină are, dar ce [cuvânt obscen]
alege. Mă scuzați că spun așa. Ia
uitați-vă. O vedeți ce-i de strașnică fata pe care o ia cu el?
Privim cum una dintre
fetele din grup urcă în mașina tipului și în câteva secunde dispare din vedere,
mașina cotind pe aceeași străduță adiacentă ca și celelalte mașini care au
staționat aici și în care a urcat o fată.
- Toate percepeți aceeași taxă?
- Nu, depinde de aspectul fetei. Iaca vedeți fata ceea,
îi strașnică ca viața mea. Câte o dată, dacă nu arăți chiar bine, poți să iei
și 250 de lei. Iaca mie astăzi mi-a apărut un herpes pe buză, așa că pot să mai
cedez din preț.
Se estimează că în Republica Moldova
aproximativ 15.800 de persoane practică sexul comercial. Studiul realizat de
AFI (Act for Involvment) demonstrează cât de puternică este legătura dintre
substratul psihologic, social, financiar în luarea deciziei de a practica sexul
plătit. Un conglomerat de factori, cum ar fi abuzul fizic și sexual, lipsa de
educație, lipsa de suport din partea familiei, lipsa de suport social, împing
femeile către această decizie, în pofida percepției destul de înrădăcinate că
sexul comercial e o alegere liberă de constrângeri și are la bază interesul
mercantil de a câștiga bani mulți „fără efort”.
La 27 de ani
Georgiana a suferit un atac cerebral. Ne spune că a fost provocat de drogul pe
care îl folosește și că se miră că încă mai trăiește, dar că nici acel accident
nu a convins-o să renunțe la prostituție și să-și refacă viața. Are doi copii,
unul merge la școală și altul la grădiniță.
-
Iată vedeți fata aceea, cam ce vârstă îi dați? ne întreabă ea.
Privim spre cea pe
care ne-o arată. Remarcăm că are un corp frumos, îmbrăcată în blugi mulați și
într-un body negru. Arată de vreo 50 de ani.
- Șinzăăăăăăși? Ha-ha-ha, are puțin peste 30 de ani, îi
cam de-o vârstă cu mine. Asta tot din cauza drogului. Iată vedeți fata
ceea în tricou alb?
Privim spre altă fată
care iese de printre ZIL-urile parcate pe marginea drumului. Pășește rar și
vine clătinându-se, încet, spre noi.
- Niciodată nu m-am gândit că ea o să ajungă pe centură.
Ni-cio-da-tă. A pus-o cineva pe drog și iată... O cunosc de mai demult și știu
ce fată era cândva…
Blondă, slabă,
îmbrăcată cu pantaloni scurți, minusculi și un tricou cu un imprimeu cu
prințese, fata se apropie de noi. Ochii albaștri sunt încețoșați, clipește
lent, cu mișcări încetinite, la fel ca și mersul ei. Când merge ridică fiecare
picior sus de tot, de parcă ar urca niște trepte, parcă ar evita niște
obstacole pe care le tot pășește. Pielea de pe picioarele ei drepte și slabe
este lăsată, încrețită, îmbătrânită, cu vânătăi mici pe alocuri. Pe mâinile ei
scheletice se văd câteva tatuaje. Când ajunge în dreptul mașinii noastre
Georgiana deschide ușa, ieșind în întâmpinarea ei.
- Aliona, interviu nu vrei să dai?
- Ce să dau? întreabă ea lungind fiecare literă, clipind rar din ochi.
- Interviu,
fa.
- Nu, că i-am dat numai ce la unu din departament. De
acolo taman vin.
- Da? Eu la un procuror i-am făcut min'et (sex oral).
Cele două se despart și
blonda trece pe lângă mașina noastră, cu același mers lent, abia mișcându-și
picioarele.
Georgiana îmi spune că
are o tehnică de a „citi” clientul. Atunci când oprește vreo mașină în dreptul
ei, se sprijină de ușă și, în timp ce discută, se apleacă doar puțin peste
fereastră, băgându-și capul în mașină și adulmecă aerul. Dacă simte vreun miros
neplăcut se întoarce și spune că așteaptă alt client.
- Seara avem cei mai mulți clienți. Vin bărbați cu niște
mașini parcă scoase din salon. Dacă suntem îmbrăcate bine, pe tocuri, facem
mult mai mulți bani. Lucrăm și până la 4 dimineața.
- Unde faceți sex?
- Aici, pe loc. Urc în mașină la ei. Unii vor sex oral
din mers în timp ce conduc.
- În viața ta este un bărbat? Ai un partener?
- Nu. Eu socot că nu-i corect să stai pe centură și
totodată să ai un partener.
- Dar copiii tăi? Au un tată?...
- De la un client. Am zaletit (rămas însărcinată).
- Știi de la care client anume?
- Nu. Adică știu, dar nu am încercat să mă bag la
dânsul, că are familie. Nici nu i-am zis. Fata îi de la un client, iar băiatul
l-am făcut cu un narcoman.
MALAIA
„Malaia” (micuța) se prostituează de la 16
ani. Micuță de ani și de statură, porecla i s-a lipit imediat devenind ca un al
doilea nume. A fost mai degrabă un nume de botez în activitatea sa, pentru că
așa au început să-i spună toți clienții, așa o numea proxenetul care a
racolat-o, iar ulterior și polițiștii care o tot ridicau de la „locul de muncă”
și o duceau la secția de poliție.
Malaia „lucra” în
preajma gării feroviare, o zonă care, până nu demult, era destul de populară
printre prostituate. Pentru că avea doar 16 ani numărul clienților era destul
de mare, doar că proxenetul îi lua toți banii. Astăzi Malaia își așteaptă
clienții stând lângă un sens giratoriu în preajma râului Bâc, alături de un
morman de gunoi. Este tot micuță de statură, iar peste 2 zile va împlini 42 de
ani.
- Sunt mică și nu știu nimic, spune ea vesel și cochet, apucându-și poalele rochiei
mulate pe corp cu ambele mâini și mimând un dans copilăresc.
Vorbește greu, parcă
pe silabe, limba încâlcindu-i-se printre dinți. Aveam să aflu ulterior că se
droghează.
Sunt 26 de ani de
când își vinde corpul pe minute, ore sau zile. O întreb de ce. Întoarce capul
și privește în depărtare. Scrutează orizontul și trecutul ei.
-
Am fost violată la 12 ani. Nu am spus nimănui, pentru că
mi-a fost prea rușine și frică. Cel care m-a violat, soțul profesoarei mele, a
spus că mă omoară dacă suflu cuiva măcar o vorbă. Nu am spus, pentru că îmi era
prea frică. Și iată așa am ajuns la asta…am început să mă culc cu bărbații
pentru bani.
Studiul „Evaluarea nivelului de pregătire a
lucrătoarelor sexului din Chișinău” scoate la iveală faptul că 30% din cele
355 femei respondente chestionate care practică prostituția, au fost violate
până la vârsta de 14 ani de cineva din afara familiei.
Copiii care sunt
abuzați sexual în copilărie sau adolescență devin vulnerabili pentru această
muncă. De asemenea, aceștia ar putea deveni victimele consumului de droguri sau
fuga de acasă. Pentru că nu au bani pentru trai sau pentru droguri, mulți
dintre ei ajung, într-un final, la munca sexuală.
- Sunt clienți care ne iau la ei acasă sau la vilă pentru
câteva zile. Din banii acumulați plătesc chiria, cumpăr produse și plătesc
facturile.
Pe lângă noi trece o
mașină care transportă gunoiul, iar pasagerul, un bărbat de vreo 30 de ani, ne
arată gesturi obscene, râzând. Malaia începe să țipe în gura mare, dezlănțuită,
folosind un vocabular vulgar, cu toate cuvintele obscene pe care le cunoaște,
arătându-i pumnul și gesticulând chiar și după ce pasagerul nu o mai vede. O
deranjează că cei care trec pe alături o desconsideră și o umilesc.
- Iaca, dracii, spune ea, arătând spre o mașină a poliției care tocmai trece pe lângă
noi. S-au uitat la voi, acuș o să vină
înapoi și o să vă amendeze, ne spune ea amuzată.
Peste două zile
Malaia își va sărbători ziua de naștere. Începe să ne povestească ce va face și
cu cine o va petrece când, la câțiva metri de noi, oprește un Audi cu
ferestrele tonate. Malaia privește spre mașină, dar nu face niciun pas spre
ea.
- Cito takoe? Dalișe (Ce este? Mai
departe), le spune ea fluturând cu palma și dându-le de înțeles să plece. Eu cu trei odată nu vreau să lucrez, ne
explică ea întorcându-le spatele. Șoferul
a demarat stârnind un nor de colb care ne-a învăluit și ne-a lăsat aproape fără
aer. Și imediat alături a oprit o altă mașină. De data aceasta clientul este
interesat…de noi, de mine și Elena, fotografa.
- Fetele nu lucrează, așa că nici nu te gândi. Mergi mai
departe, îi spune Malaia,
întorcându-i spatele. Vreau să am
copii. Am fost însărcinată, dar …
Ezită, se gândește, se uită prin părți și mai repetă o dată, tot pe șoptite,
parcă fiindu-i frică.... Mama m-a dus de
două ori la medic și mi-a pus sterilet, pentru ca să nu prind
sarcina. Vreau copii, dar nu pot să am… Și un apartament propriu
vreau.
Malaia zâmbește
permanent, privind spre mașinile care trec pe lângă ea, cochetând cu șoferii și
mișcându-și fesele în ritm de dans.
Când de ea se apropie
o altă prostituată, gravidă, cu o burtă proeminentă și, fără să îi zică ceva îi
întinde un tub cu lubrifiant, Malaia schimonosește un zâmbet trist și
jalnic.
-
Dar mie pentru ce…? întreabă ea.
Îl pune însă în gentuță și se îndreaptă spre mașina care a oprit puțin mai încolo, așteptând-o.
IRINA, gravidă în opt luni
Irina a născut primul
copil la vârsta de 14 ani, iar pe cel de-al doilea la 15 ani. La 18 ani a
săvârșit un omor, a primit 15 ani de detenție din care a executat doar cinci.
Acum are 29 de ani și este însărcinată cu cel de-al treilea copil. De trei ori
a fost la limita dintre viață și moarte fiind resuscitată și readusă la viață din
cauza supradozei cu droguri. Când a ieșit din pușcărie și-a început „cariera”
de prostituată în hotelele de lux din centrul capitalei unde, pentru o partidă
de sex percepea 300 de euro. Astăzi este pe stradă, iar pentru o partidă de sex
oral percepe o taxă de 500 de lei moldovenești (aproximativ 25 euro).
Înaltă, cu părul
prins coadă și ochelari pe ochii, s-a așezat pe bara de metal, picior peste
picior, acoperindu-și genunchii tumefiați cu palmele, puse una peste alta.
Unghiile ei false sunt lungi și ascuțite, iar pe câte două de la fiecare mână
are imprimate mesaje obscene, scrise caligrafic.
Irina [nume
schimbat] poartă
pantaloni scurți, negri și un tricou care îi acoperă burta proeminentă. Gravidă
în opt luni, femeia încearcă să-și ascundă sarcina, dar pe clienți nu-i
deranjează faptul că ea poartă un copil.
-
Eu îmbrac haine largi care să ascundă burta. Dacă sunt
clienți pe care îi cunosc accept să fac sex, dar cu cei pe care nu-i cunosc -
doar sex oral.
-
Sunt mulți din acei care vor sex cu o gravidă?
-
Da, dar eu știu că nu prea se poate
Scoate o țigară, o
aprinde și începe să fumeze, eliberând rotocoale de fum la doi pași de noi. Ne
întreabă dacă nu ne deranjează. Îi spun că nu, dar că este periculos pentru
copilul ei.
-
Am fumat în toate cele trei sarcini și tot normal, mă asigură ea. Am
consumat și heroină, și mac... Am fost închisă cinci ani pentru omor. Cel
pe care l-am omorât l-a jignit pe tatăl meu. L-am zavalit (omorât) și mi-au
dat 15 ani. Acum ar fi trebuit să fiu încă la închisoare dacă nu m-ar fi
eliberat condiționat. Soțul meu se află …, începe ea să povestească,
când la câțiva metri de noi frânează o mașină.
Irina se apropie de
fereastra deschisă mergând încet, legănându-și burta dintr-o parte în alta.
Când ajunge în dreptul ferestrei se sprijină cu coatele pe ușă, își fixează
greutatea corpului pe un picior și discută cu bărbatul din mașină. Revine la noi zâmbind.
-
Pe voi vă vrea, ne spune ea.
Irina are o atitudine
sfidătoare față de clienții care o abordează. Poate fi agresivă, vulgară sau
indiferentă, refuzând și să se apropie de fereastra deschisă a unei mașini
parcate lângă ea. Un bărbat de vreo 50 de ani, la volanul unui minivan oprește
lângă ea, coboară fereastra și fără să-i adreseze un cuvânt o cheamă spre el cu
un simplu gest, cu degetul arătător. Ea continuă să stea pe bara metalică,
ignorându-l total și vorbindu-ne mai departe. El fluieră de două ori scurt,
încercând să-i atragă atenția. În zadar. Atunci el deschide gura.
-
Alooo…
-
Hai, fu**-o, ăi, și caută-ți de treabă, se răstește ea la bărbatul care ne examinează pe
fiecare în parte. Nu vezi că-s ocupată?
Irina spune că își
alege clienții. Motivele refuzului pot fi mai multe, ori mașina este murdară,
ori clientul este prea bătrân etc.
- Au fost cazuri când fete de aici, prestatoare de
servicii sexuale, au fost omorâte. Le găseau în râul Bâc. Infectau pe cineva cu
HIV sau altă boală și clienții se răzbunau. Dacă cineva m-ar infecta eu tot
l-aș omorî.
- De ce nu te angajezi undeva?
- Da nu vreau eu să lucrez pentru 3-4 mii de lei pe lună
când banii iștea îi fac aici în două zile.
- Câți ani are cea mai în vârstă femeie care prestează
servicii sexuale pe acest traseu?
- Ooooh, [cuvânt
obscen] peste 50 de ani, chiar și de
60. Ele fac tot, chiar și ceea
ce nu facem noi.
Peste un minut Irina
urcă în mașina unui client și dispare după colț lăsându-ne singure pe o stradă
unde, dacă ești femeie, vei fi abordată la fiecare câteva minute de câte-un
bărbat care te va întreba scurt: „Cât?”. Am refuzat respectuos câțiva bărbați,
unul fiind destul de insistent.
Peste 20 de minute o vedem pe Irina că iese din magazinul de vizavi cu o plăcintă într-o mână și o sticlă cu apă în cealaltă și traversează strada, îndreptându-se spre noi.
-
Vin bărbați de toate vârstele, de la tinerei la
bătrâni. Cu poliția știi ce-i interesant? Ei încearcă să ne prindă cu
clientul, pentru că în astfel de cazuri ei nu ne duc la oficiu, dar le bașlim (plătim, mituim) pe
loc. De asta și umblă și ne pândesc. Doar la sectorul de poliție de la Botanică am peste 200 de amenzi.
Vorbește și mușcă
câte o bucată de plăcintă, fărâmiturile căzându-i pe burta mare. Despre faptul
că este gravidă și prestează servicii sexuale nu vrea să vorbească. Schimbă
subiectul de fiecare dată când o întreb ceva despre sarcină sau despre copil.
Pe mână are tatuat cu litere mari, caligrafice, chirilice, numele soțului
ei.
-
Soțul meu se află într-un loc în care n-ar trebui să se
afle. Este iarăși la pușcărie, cu o lună în urmă l-au prins cu două kilograme
de droguri. El e pe mult timp, de la 7 la 15 ani, așa că eu singură
trebuie să am grijă de copii.
Irina a urcat într-o
altă mașină abia aburcându-și burta mare. Mi-a
făcut plăcere să discut cu voi, sper că nu ne vedem ultima dată, ni se
adresează ea înainte de a trânti ușa și a dispare după colț lăsând în urma ei un
nor de colb.
Și a avut dreptate.
Am întâlnit-o noaptea, pe același traseu plin de praf și mașini.
Odată cu asfințitul
soarelui, la poarta Pieței Angro Agroalimentare de pe Calea Basarabiei traficul
de mașini se micșorează. Cumpărătorii sunt tot mai puțini, iar vânzătorii își
pregătesc marfa pentru schimbul de noapte. Unul din vânzători și-a adus câteva
sticle cu apă și se spală chiar lângă ușa microbuzului. Nu se sinchisește deloc
de cei care trec pe lângă el, așa că la un moment dat își acoperă mijlocul cu
un ștergar și își schimbă chiloții chiar acolo, în drum.
Hamalii se adună
aproape de poartă și scot o sticlă cu votcă și niște pungi cu gustări pe care
le au prin buzunare.
Unii vânzători și-au
aranjat sacii cu ardei, cutiile cu roșii și restul mărfii în fața mașinii, iar
ei se culcă alături, pe o cuvertură. Atunci când se apropie vreun client
interesat de marfă ei doar deschid ochii, le spun care este prețul legumelor și
dorm mai departe.
Piața angro
agroalimentară lucrează atât ziua, cât și noaptea, iar producătorii agricoli
din toată țara vin aici să-și vândă marfa.
Și fix peste drum de
poarta pieței, printre microbuzele parcate în rând, în întuneric beznă, câteva
femei își vând corpul pe minute.
MARIA
La ora 21.00 încep să apară primele fete care practică prostituția.
- 400 minetul, 500 săxul, 600 cOmplexul (cu accentul pe „o”), pe loc, în spatele bus-ului, protejat! repetă câte una din ele atunci când în dreptul lor oprește o mașină.
Maria stă așezată pe bara de metal al unui microbuz. Mănâncă semințe prăjite și bea bere dintr-o sticlă pe care o ține la picioarele ei, în colbul amestecat cu mucuri de țigară. Are părul vopsit blond și este coafată. Ne spune că este invalid de grupa 2, paralizată pe jumătate de corp. Lucrează doar noaptea, probabil pentru a-și masca problema de sănătate. În jurul taliei are legată o vestă care îi acoperă picioarele de la jumătate în jos. Profitând de întunericul nopții ea își ascunde atât de bine „defectul” încât atunci când urcă în mașina clientului, târându-și piciorul din urmă, acest detaliu rămâne neobservat de cel care stă în fața volanului. Când a început să practice prostituția Maria avea 24 de ani, iar fiica ei tocmai împlinise 1 an.
-
De atunci au trecut 15 ani, fata mea a crescut mare, iar
anul viitor merge la Colegiu.
-
Fiica ta știe cu ce te ocupi?
-
Avea 10 ani când a aflat… I-a spus cumnata mea. La
început a plâns, dar pe urmă a înțeles că altă posibilitate de a face bani nu
am, i-am spus că suntem doar noi două în lumea întreagă și nu are cine să ne ajute.
Periodic, fetele cu
care discut dispar ba în spatele microbuzului albastru cu câte vreun client, ba
urcă în vreo mașină. Revin fiecare peste aproximativ 10 minute, ocupă fix
același loc unde stăteau până atunci și așteaptă următorul client.
-
Unde vă spălați aici?
-
Noi de acasă venim spălate.
-
Dar după raportul sexual cu clientul?
-
Aaaa, noi aici lucrăm cu prezervativ și ne spălăm acasă
deja.
-
Ai încercat, totuși, să-ți găsești ceva de lucru?
-
Nu pooot, eu îs paralizată pe jumătate de corp.
-
Dar cum prestezi servicii sexuale având această problemă
medicală?
-
Aaaaa, așa pot, dar...ia uite la mâna, vezi?
Întinde mâna în fața
și îmi arată degetele ei care sunt fixate parcă în poziție de semi-pumn. Mișcă
puțin din degete și îmi dau seama că mâna ei aproape că nu este funcțională. Piciorul fix așa, explică ea. Șchiopătez.
-
Clienții nu au nimic împotriva „defectelor” tale?
-
Nu, că eu mă descurc, doar că uneori se încleaștă mâna
exact în timp ce lucrez și trebuie să dezdoi degetele încleștate cu cealaltă
mână.
Pe băiatul cu păr
lung îl văd de departe cum se apropie de noi cu pași mici, având și un rucsac mare
în spate.
-
Bună seara. Cât? întreabă el fără să se adreseze cuiva anume din grupul de fete, vreo 7 la
număr cu tot cu noi.
-
400 minet, 500 săx, 600 complex. 10 minute, pe loc, în
mașină sau după bus, cu prezervativ, spune
Maria, ca pe o poezie aceeași frază pe care am auzit-o în seara aceasta de vreo
30 de ori.
Următorul client care
oprește nu află nici măcar prețurile și nici nu reușește să se salute sau să
întrebe „cât”, pentru că Maria îi și strigă că este ocupată.
După ce mașina demarează ea îmi zice:
-
Ai văzut ce față agresivă avea? Eu cu de aiștea nu mă duc. Clienții
în vârstă tot nu-i iau. Pe cei care-i văd că vin de la prășit direct aici,
nespălați, tot îi refuz.
Încercând să acopere
gălăgia mașinilor care tot trec pe stradă, una dintre fete o strigă pe alta
care stă rezemată de portbagajul mașinii.
-
Aneaaaa, prezichi nada? Voooot daiut! (Îți trebuie
prezervative? Iată, ne dau).
Periodic, un ONG din
capitală vine și le aduce cutii întregi cu prezervative, lubrifiante, dar și
îndreptări la medic unde pot face gratuit mai multe investigații medicale. Pe
rând, fiecare dintre ele se apropie de acel microbuz luându-și câte un mănunchi
de prezervative. Le împăturesc și le bagă în gentuțele mici pe care le poartă
pe umăr, alături de șervețelele umede, tubul cu lubrifiant, fondul de ten, un
ruj și câteva bancnote mototolite.
Se împrăștie apoi
toate pe o porțiune de drum de vreo 50 de metri, lasă ceva distanță între ele
și încep să strige.
-
Haideți, maliciki (băieți), la f*tuuut, la f*tuuut! strigă una din ele, lungind litera U.
-
S*geeeem,
strigă alta.
-
Dăm de liiiins! continuă a treia.
În așteptarea
clienților, strigând fraze deocheate, fetele râd zgomotos și vorbesc tare,
încercând să acopere zgomotul făcut de mașini, iar când în dreptul lor oprește
o mașină, una din ele răspunde pentru toate.
-
400 minetul, 500 săxul, 600 complex. 10 minute, pe loc,
în mașină sau după bus, cu prezervativ. Vrei?
LILIA
Stă singură, departe
de grupul de prostituate, într-un întuneric beznă. În preajma locului unde își
așteaptă clienții nu este nicio sursă de lumină și îi vedem fața doar la lumina
farurilor mașinilor care trec pe lângă noi.
Lilia a fost violată
când avea 17 ani. Nu a făcut niciun fel de consiliere. Nici atunci, nici acum.
Violatorul a ajuns la pușcărie, iar ea în stradă. Fata are acum 20 de ani și a
început să se prostitueze peste un an după viol.
Dialogul nostru
decurge greoi, Lilia fiind o fire închisă, complexată și timidă.
-
A fost greu la început, apoi m-am obișnuit.
-
Ce faci cu banii?
-
Achit creditele. Am trăit cu un bărbat care m-a impus să
iau credite pe numele meu. De fapt, de asta și am ajuns aici. Nu știu pe unde
este el acum, dar eu încă am de achitat creditele lui. Îmi este foarte greu să
mă descurc financiar, am de plătit și chirie, și facturi...
-
Fetele stau acolo
în grup, la lumină, fiind mai în siguranță. Nu te temi să stai singură?
-
Eu lucrez alături, în pădure. Aici este locul meu.
-
Dacă vreun client devine agresiv?
-
Ies din pădure și alerg în drum. Pe aici trec mașini
multe.
-
Tu ești cea mai tânără din toate fetele cu care am
discutat până acum…
-
Sunt și mai tinere, de 16 ani, probabil nu au ieșit încă
la lucru.
-
Ai încercat să te angajezi, să-ți găsești vreun post de
muncă legal?
-
Nu
-
Totuși, ce ți-ar place să faci?
-
Orice, numai să nu stau aici.
-
Ai prietene? Ai cu cine bea o cafea, ieși la un film?
-
Nu.
-
Ai plâns vreodată din cauza unui client.
-
Da, de multe ori.
Potrivit studiului „Evaluarea nivelului
de pregătire a lucrătoarelor sexului comercial din Chișinău în mobilizarea
comunitară, inclusiv implicarea în măsurile de control pentru infecția HIV”,
realizat de asociația AFI (Act for Involvment), cu suportul UNAIDSJ, jumătate
dintre femeile care practică azi sexul comercial în Municipiul Chișinău au fost
abuzate fizic, inclusiv de la vârste mai mici de 9 ani.
Fiecare a treia femeie (33,3%) a spus că
a fost abuzată sexual. Întrebate când s-a întâmplat asta pentru prima dată,
majoritatea au spus că în intervalul vârstei de 15 și 24 de ani.
În medie, aceste femei au experimentat
destul de devreme primul contact sexual - la 12 ani - iar primul act sexual contra
unei recompense - la 14 ani.
Meseria lor actuală nu le protejează de riscul
unui abuz, din contra sunt expuse bătăilor și violurilor din partea clienților
sau a partenerului – fiecare a patra femeie a spus că a fost abuzată fizic în
ultimele 12 luni, iar fiecare a treia a trecut printr-un abuz sexual.
INA
La câțiva metri mai încolo, tot într-un întuneric beznă,
găsim o altă fată care stă periculos de aproape de drumul principal, pentru a
fi vizibilă pentru șoferii care trec pe alături, potențiali clienți.
Ina lucrează pe centură din luna august, anul trecut.
Rămasă cu un copil și fără niciun ban pentru întreținere, spune că s-a pomenit
într-o situație imposibilă, iar singura ieșire din situație a văzut-o în
prostituție.
-
Știam de mai
demult despre acest loc, dar am început să lucrez din august. Când ai copil mic
și nu ai ieșire din situație faci și asta.
-
Ai încercat să
găsești un post de muncă?
-
Da, dar
salariul este mic.
-
Cât faci aici
lunar?
-
N-am calculat,
dar pentru dădacă, pentru copil și pentru mine îmi ajunge. Nimeni nu știe cu ce
mă ocup. Cu copilul merg regulat la spital, iar când ies noaptea la lucru
copilul rămâne cu bona.
Majoritatea
clienților care apelează la prostituatele de pe traseu sunt bărbați tineri, cu
vârste cuprinse între 25 și 45 de ani. Cel puțin în intervalul orelor 21.00-
03.00 din noaptea aceasta pe care am petrecut-o alături de fete. Unul dintre ei
a fost de acord să discute cu noi.
-
De ce apelezi la serviciile acestor fete?
-
Să mă raslaghesc (relaxez).
-
Cum alegi fata?
-
Aleg una pe care o simt că îi mai compatibilă cu mine, să
fie așa, mai drăguță, mai simpatică.
-
Din toate care sunt aici, care-i cea mai pe gustul tău?
-
Nici una. Râde
apăsat și își mai plimbă o dată privirea peste chipurile și corpurile celor
cinci fete care stau în semicerc la câțiva metri de noi. Niciuna dintre ele, repetă el.
-
Și totuși ești decis să alegi una.
-
Ei, nu-i neapărat.
-
Văd foarte mulți băieți, bărbați tineri care vin aici. De
ce aici? De ce cu ele?
- Avem o viață agitată, lucrăm mult și nu avem timp de relații.
LARISA
Larisa lucrează
prostituată deja de 26 de ani. Poartă pantaloni scurți, minusculi și o bluză
vaporoasă care îi ascunde burta și talia puțin îngroșată. Stă pe marginea
drumului cu picioarele depărtate, periculos de aproape de mașinile care trec pe
lângă ea și o claxonează. Are picioarele drepte, umerii mici, iar de la
distanță pare o puștoaică. Larisa are 47 de ani, a devenit bunică și își
câștigă existența vânzându-și corpul pe strada Calea Basarabiei.
-
Ai încercat să-ți găsești un alt loc de muncă?
-
Am lucrat, dar salariul era prea mic pentru necesitățile
mele. Am câte 3-5 clienți pe noapte și banii pe care îi fac îmi ajung
pentru un trai decent.
Larisa spune că
fetele se ajută între ele, transmițând informațiile despre clienții agresivi
sau despre cei care, din mai multe motive, mai bine să îi evite și să îi
refuze.
-
În zilele mai
friguroase se poate întâmpla să nu avem niciun client. În plus, toți vor cât
mai ieftin.
-
Dacă vreun client devine agresiv unde fugi? Cine te
ajută?
-
În general suntem fiecare pe cont propriu, dar în caz de
ceva fetele se pot ajuta între ele.
-
Pe ce cheltui
banii?
-
Pe aur, îmi
place aurul. Voi mai lucra încă trei ani și gata, mă las.
-
De ce ai stabilit acest termen, anume de trei ani?
-
Voi împlini 50 de ani. În plus, vreau să termin reparația
în casă. Vreau ca la bătrânețe să trăiesc ca o regină.
Larisa spune că dacă
i-ar oferi cineva un salariu de 1000 de euro ar pleca de aici imediat, s-ar
lăsa de această meserie.
-
Tinerelul ista-i grubian (bădăran), nu vă
duceți cu el, le șoptește ea fetelor de alături, când vede că spre ele se
îndreaptă doi bărbați. Numai ce am
fost cu tinerelul cela. I-am întors banii, pentru că era prea brutal, mă apuca
de păr și mă plesnea.
Cei doi au în jur de
25 de ani și sunt în stare de ebrietate. Când încep să vorbească fetele îi
ignoră spunându-le că sunt ocupate.
-
Cum ocupate dacă stați degeaba?
Nici una dintre fete
nu a dorit să discute cu ei, așa că se întorc și pleacă aruncând în urma lor
cuvinte obscene.
-
Cum vă tratează bărbații? Ce sunteți voi pentru ei?
-
Nu știu cum ne percep ei pe noi, dar ne spun cuvinte ofensatoare.
-
Vă afectează tare atitudinea asta a lor?
-
Nu, ne-am obișnuit deja.
Larisa este cea mai în vârstă dintre fetele cu care m-am întâlnit în această noapte. Pe mulți din clienții care vin îi cunoaște deja, discutând cu ei destul de amical. Deși este micuță, are o atitudine bătăioasă, iar atunci când vreun client devine insistent sau arogant, în ea se declanșează un fel de instinct de autoapărare, făcând un pas în fața clientului, sfidându-l și strigând.
-
Femeia asta nu lucrează, ce-i cu voi? Ea ne ia interviu, strigă ea la un grup de trei bărbați care au traversat
drumul dinspre piața angro și care insistau să merg cu ei. Eu lucrez, dacă vrei, 500 de lei, 10 minute, cu prezervativ, le
vorbește ea deja puțin mai calm.
-
Da’ pe-o oră?
-
1500. Hai pe loc, 500 lei, repejor. Vrei?
-
Dap’ parcă era 300...
-
Cine v-a spus că 300?! Ap ce, mergi cu 400? insistă Larisa.
-
Nuuu, 400 este prea scump.
-
400 este scump, întreabă ea mirată? Dar cu cât
vrei?
-
Hai cu 300. Mă mai plimb pe aici să vad și mă mai
gândesc. Concurența-i mare la voi, poate găsesc ceva mai tânăr și mai
ieftin.
-
Ei hai, du-te și caută.
Această discuție
dintre „vânzător” și „cumpărător” care negociază prețul ca pentru un obiect de
vânzare, ca pe o marfă care stă pe raft este ceva obișnuit pentru aceste femei.
Își vând corpul pe minute.
500 (25 euro) de lei
10 minute.
1500 (75 euro) de lei
pentru 60 de minute.
-
Unele fete au acasă soți, parteneri. Cum privesc ei
această ocupație a soțiilor lor?
-
Normal. Lor le trebuie bani. Fata lucrează și îl
întreține și pe el.
-
Această meserie îți aduce măcar ceva satisfacție,
plăcere?
-
Singura plăcere sunt banii pe care îi încasăm de la
clienți. Atât.
-
Ai fi de acord ca prostituția să fie legalizată?
-
Da. Noi am plăti impozitul la stat și totodată am avea și
niște beneficii, dar așa, noi oricum contribuim la stat cu banii pe care îi dăm
pentru amenzi, dar beneficii nu avem deloc. Da, eu aș fi de acord și cred că și
celelalte fete ar fi de acord să plătească impozit, pentru că dacă ar fi
legalizată prostituția, nici poliția nu ne-ar vâna cu lanternele prin tufari.
Un grup de patru adolescenți se tot plimbă de-a lungul
străzii trecând pe lângă noi încolo și încoace de vreo trei ori deja. Împreună
cu ei este și o fată de vreo 13 ani și un băiat de 10 ani. La un moment dat
parcă prind curaj și se opresc lângă grupul de fete care își așteptă clienții.
-
Unde-i Aliona?
Ne-am înțeles cu ea de preț, cu câteva minute în urmă, și nu mai este.
-
Mergeți mai
încolo, unde-i locul ei, și așteptați-o. Ea lucrează în tufari, acuș
vine.
Grupul de adolescenți pornește spre capătul parcării,
mergând pe marginea drumului. O întreb pe Larisa dacă printre clienții ei sunt
și minori.
-
Nuuuu, dacă ne
prind, pentru asta ne dau statia (răspundere penală).
În fiecare noapte Larisa vine pe această stradă și
lucrează până spre dimineață, cam până la ora 3, în funcție de numărul
clienților.
-
Azi îi ziua Ritei, fetelor. Știți?
-
Da ce dată-i azi?, întreabă una dintre ele și, fără să-i răspundă cineva,
continuă tot ea... A, dap îi mâine, nu
azi.
-
Ap amuș îi mâine, cât acolo o mai rămas?
-
Îi oara 11 (23.00), spune una dintre fete, uitându-se la ecranul telefonului
pe care îl bagă înapoi în geantă.
-
Vezi? Amuș îi ziua ei.
-
Ritaaaaaa,
strigă una dintre ele atât de tare că o aud și cei din piața angro de vizavi,
care întorc privirea spre noi. Pui un
coniaaaac?
De departe, Rita le
face cu mâna în semn că le-a auzit, dar continuă să discute cu un bărbat cu
care dispare apoi după un microbuz.
Rita, omagiata din
această noapte, are, fără câteva zeci de minute, 36 de ani. Încălțată cu
pantofi negri cu tocuri, cu o rochie scurtă cu trenă din stofă transparentă, se
apropie de noi. Vorbește tare și le îmbrățișează pe celelalte fete.
-
Feteloooor, peste 22 de minute este ziua mea, spune ea atunci când ajunge lângă noi, făcând și o piruetă neîndemânatică.
-
Ian pune, fa, câte un coniac, dacă îi ziua ta, îi zice Maria, care stă cu sticla de bere în mână.
-
Am rămas numai cu 20 de lei în geantă. Iaca amuș îmi
ridic țâțele și fac niște bani de un coniac.
Apoi face vreo doi
pași mai aproape de torentul de mașini care trec pe lângă ea și se întoarce cu
fața spre farurile aprinse care o învăluie în lumină, și care tot trec pe lângă
ea, ignorând-o. Își apucă mai întâi sânii cu ambele mâini și îi ridică amuzată,
apoi apucă de trena rochiei transparente și o ridică, dezgolindu-și picioarele
până mai sus de genunchi. Câțiva șoferi care trec pe alături o claxonează.
-
Prin multe a trecut Rita în Turcia, îmi spune o altă fată.
Despre fetele care ajung în Turcia să se prostitueze poți spune că trec prin
toate chinurile iadului. Și ea a trecut prin acel iad. Acolo nu-i că îți poți
alege clientul sau că poți să iei doi-trei clienți și te poți duce acasă.
Nu…acolo poți să ai și 10…și 20 de clienți pe zi... asta-i strașnic, îmi
spune ea aproape pe șoptite.
Zona în care ele
„lucrează” este destul de activă noaptea. Și atractivă pentru alte fete din
breaslă.
-
Locul aceste, de vizavi de piață, se consideră cel mai
bun. Niște fete tinerele au venit zilele trecute pe locul nostru. Una-i de 17
ani și cealaltă de 19. Noi toate suntem bătrâne, ei…cum bătrâne…36, 46 ani și,
evident, cei care vin aici pentru sex le-ar fi ales pe ele, așa că noi le-am
fugărit, îmi spune una dintre fete.
Poveștile fetelor
sunt întrerupte la un moment dat de Rita, care se apropie de noi ținându-se de
fiecare microbuz pe lângă care trece.
-
Rita, ai lucrat? Ai făcut bani? o întreabă imediat fetele
-
M-am îmbătat... M-am îmbătat... Îs beată... Cât e ora?
Deja este ziua mea? Eu deja-s beată. Cât îi ora? întreabă ea, abia bâiguind fiecare cuvânt.
-
Îi 12. La mulți aaaaani! strigă cea de lângă ea.
-
Vină, fa, măcar să te pup, să te felicit…
Fetele se ridică
fiecare de pe la locurile lor, ies de pe după microbuze și se apropie de Rita,
îmbrățișând-o și sărutând-o pe obraji.
-
Fetelor, dar voi ce beți? Deam îi trecut de miezul nopții.
Este ziua mea! Hai, Lena, pe urmă o să fotografiezi tu tot debilismul ista, îi zice Rita fotografei și o împinge cu fața spre piața
de peste drum. Haideți să vă servesc cu
ceva de ziua mea. Am bani.
Fără să stea mult pe
gânduri ne înșfacă de subsuori și, spre șocul nostru, ne împinge în plin trafic
să traversăm strada printre mașinile care merg în ambele direcții.
Ajunsă pe partea cealaltă de stradă, Rita ne eliberează din strânsoare și își întinde mâinile în părți de parcă își deschide aripile pornind în fața noastră, conducându-ne spre barul din interiorul pieței. Fetele fac glume, se distrează, râd în gura mare și se poartă de parcă tot universul și piața angro le aparține. Deși este trecut de miezul nopții, barul din interiorul pieței este aglomerat, iar cei vreo cinci oameni care stau în rând le privesc pe fete, examinându-le în liniște.
Fetele ocupă o masă
în exterior și ciocnesc paharele din plastic, pe jumătate cu coniac, cântându-i
Ritei „La mulți ani”. În acest timp, toate privirile vânzătorilor și
cumpărătorilor, care sunt la această oră în piață, sunt îndreptate asupra
acestui grup gălăgios de fete.
-
Să fii fericită și iubită…
-
O plăcintă cu carne aș mânca...
-
Mie azi mi se poate tot…
-
Uoi, fetele, eu anul trecut de ziua mea…
-
Da azi o fost la mine unul și-mi zice...
-
Eu am dus băieții în sat…
La ora asta, în piața
angro este încă aglomerație, microbuze încărcate cu marfă venind la piață
pentru a-și aranja marfa pentru a doua zi. Mulți din bărbații de aici știu cine
sunt ele și fac glume deocheate. Apoi tot în pas vesel, distrându-se, fetele
traversează strada și își ocupă locurile.
Aproape de ora 2.00, grupului
de fete li se alătură încă o fată. Ne vede și ne recunoaște de la interviurile
precedente. Este femeia gravidă, Irina.
-
Oooooo, fetele, priveeeet (salut). Iaca și
ne-am întâlnit, ne zice ea nouă.
Celelalte fete se
adună în jurul ei.
-
Da noi credeam că tu ai născut.
-
Da, noi te-am sunat și tu nu ai răspuns. Am zis că precis
ai născut.
-
Cum tu?
În timp ce ele
sporovăiesc tot întrebând-o pe Irina despre sarcină, în dreptul lor oprește un
taxi cu ferestrele coborâte și muzica dată la volum maxim. De cum coboară
taximetristul din mașină și se apropie de grupul de fete, începe un conflict cu
îmbrânceli și țipete.
-
El i-a adus un
client de la care a luat 100 de euro. Ea l-a deservit pe client, iar
taximetristul așa și nu i-a dat ei niciun ban din acei 100 de euro. Iese că
fata s-a [expresie obscenă] degeaba, îmi explică
în șoaptă una din fete, privind dintr-o parte conflictul. Uof, îi ora două, dar eu nu am strâns suficienți bani. Îmi trebuie
măcar 2000 încă, continuă tot ea, fără să-i pese de scandalul iscat între
taximetrist și fetele care au sărit în apărarea celei care se certa cu
taximetristul.
-
Fetelor, aveți
vreo pastilă de cap? Nu știu de ce a început să mă doară, zice una din ele.
-
Poate mergi la
medic, îi sugerez eu.
-
La medic?
Pentru ce? Nu mă duc eu la medici. Când mă doare ceva beau o pastilă și îmi
trece, îmi răspunde ea revoltată.
-
Fetele se tem
să meargă la control la medic de
frica a ceea ce ar afla, îmi explică Larisa în șoaptă.
Serviciile medicale de care pot
beneficia aceste femei sunt extrem de limitate și se rezumă la teste de
sarcină, de identificare a statutului HIV sau a altor maladii cu transmitere
sexuală. De asemenea, ele sunt incluse în programe de reducere a riscurilor.
Totodată, ele au nevoie de controale ginecologice, de screening-uri pentru
depistarea precoce a diverselor maladii, dar și de suport psihologic.
-
Feteloooor, strigă una dintre
ele după ce primește un apel telefonic,
la fetele de la „cărare” (un alt teritoriu al prostituatelor) a venit echipajul de poliție.
Celelalte se opresc din vorbit, spun câteva cuvinte
obscene, dar nu se mișcă nimeni din loc. Este aproape ora 3.00.
-
Cred că eu
gata, mă duc acasă.
-
Eu tot…
-
Și eu, fetelor.
Își cheamă fiecare câte un taxi, iar cât
așteaptă să vină mașina se așază pe aceeași bară metalică a microbuzului. Maria
dă cu piciorul sticlei goale de bere care se rostogolește undeva în spatele
microbuzului, acolo unde, în noaptea asta, fiecare dintre ele s-a izolat pentru
câteva minute într-o beznă totală, cu câte un client care le-a întins cele
câteva bancnote mototolite pe care ele le numără la lumina telefonului.
-
Rita este prima care pleacă acasă. Fiind în stare
avansată de ebrietate, fetele o urcă în primul taxi care vine, îi acoperă
genunchii cu poalele rochiei, apoi îi pun poșeta în brațe și îi spun șoferului
adresa la care s-o ducă.
La puțin peste ora 3.00 fetele își încheie programul de
„muncă”. Rând pe rând pleacă acasă lăsând în urma lor sticle goale de bere, șervețele
umede murdare, mucuri de țigară și prezervative folosite.
Să găsești o femeie
care practică prostituția este destul de ușor. Trebuie doar să intri pe
site-urile de anunțuri și să-ți alegi din multitudinea de oferte: blonde,
slabe, grase, bătrâne, dominante, pline de tatuaje etc.
Femeile care
prestează servicii sexuale în stradă, contra plată, sunt plasate pe treapta cea
mai de jos în ierarhia prostituției. Multe dintre ele sunt dependente de
stupefiante, prostituția fiind singura lor sursă de venit. Majoritatea își
cresc singure copiii, iar taxele pe care le percep pentru sex sunt mai mici
decât ale celor care lucrează în apartamente și care sunt cunoscute și ca
„prostituate de apartament”.
Printre lucrătoarele
sexului care prestează servicii sexuale, contra plată, la domiciliul lor sau al
clientului pot fi studente sau femei cu studii superioare, femei care au
job-uri, familii, asigurare medicală și duc o viață socială obișnuită. Familia
și apropiații nici măcar nu bănuiesc despre viața lor paralelă.
În unele anunțuri
fetele postează pozele lor reale, dar în majoritatea sunt ori cu fețele
ascunse, ori cu poze simbol.
Prostituția fiind
ilegală în țara noastră, aceste servicii sunt mascate sub anunțuri cu prestări
servicii de masaj, însoțite de poze erotice cu femei cărora li se vede doar o
anumită parte a corpului - în special
decolteul, buzele întredeschise sau picioarele goale, fața fiind ascunsă. Sunt
sute astfel de mesaje și zilnic se tot actualizează, iar unele astfel de
anunțuri au și peste o sută de mii de vizualizări.
Oficial, aceste
anunțuri nu încalcă legea, pentru că nu este interzis să faci cunoștință cu
„domni darnici” și nici să te deplasezi la domiciliul bărbatului pentru un
„masaj cu relaxare totală”.
Oficial, aceste fete
nu încalcă nicio lege.
INA și DIANA
Cele două prostituate
care au acceptat să discute cu noi sunt prietene. Îmi spun că preferă să
deservească doar clienții permanenți și că noii clienți pe care îi acceptă
trebuie să vină prin recomandarea unui alt client. Au introdus această regulă
după ce un grup de bărbați au tăbărât peste ele și le-au violat.
Ina: De fapt, meseria asta este foarte
periculoasă, pentru că niciodată nu știi cine este clientul și în ce stare va
veni la tine. Poate fi beat, drogat sau în stare de afect
psihologic.
Diana: Fetele care stau pe centură și urcă în
mașina clientului nu știu ce li se poate întâmpla, unde le pot duce și dacă vor
rămâne vii. Eu știu fete care lucrau acolo și au fost omorâte. Pe unele le-au
bătut până la moarte, pe altele le-au strangulat. Nu am acceptat niciodată
sexul violent, pentru că auzeam despre fetele de pe centură că erau aduse în
stare gravă, cu hemoragii puternice… distrus totul în ele. Uneori ele vor să
câștige câteva sute de lei, dar își pierd viața. În apartament este altceva, ne
simțim mai în siguranță, pentru că el, clientul, este pe teritoriul nostru. Știm
ce și unde se află și, în caz de vreo situație neplăcută și trebuie să fugim,
știm unde duce și în ce direcție se deschide fiecare fereastră sau
ușă.
Diana îmi spune că
avea 16 ani când a devenit mamă. Avea nevoie de bani și, spune ea, s-a lăsat
„vândută” pentru prostituție. Benevol.
Diana: Mai întâi am fost vândută în Cipru, apoi
revândută în Turcia. Abia împlinisem 17 ani, iar pentru ca să traversez granița
și să ajung acolo aveam nevoie de acte. Cel care m-a vândut s-a ocupat de
documente și de plecarea mea. Da, eu știam că sunt vândută. Mai întâi m-a dus
în Cipru. Când și-a răscumpărat banii m-a vândut altui proxenet din Ciprul
turcesc, iar după un timp am fost revândută altui proxenet din Istanbul, iar
apoi altuia în Izmir.
Sănătateinfo.md: Diana, eu totuși nu înțeleg cum
poate fi vândută o persoană liberă...nu înțeleg cum are loc această tranzacție,
dacă putem să o numim așa, de vânzare a unui om…
Diana: Ce-i aici de neînțeles? Iată tu te duci la
magazin și cumperi o pâine. Dai banii, iei pâinea și în acel moment marfa aceea
îți aparține. Vrei, o mănânci, vrei - o dai la câine sau unui boschetar. Faci
ce vrei cu ea pentru că îți aparține. Fix așa și cu fetele care sunt vândute.
După ce proxenetul cumpără fata - ea îi
aparține. După ce își recuperează banii dați pentru ea o poate vinde mai
departe.
Ina: Când ești cumpărată - ești obligată să lucrezi până când
proxenetul își recuperează banii, pentru că el a plătit pentru tine o anumită
sumă de bani. Dacă fugi și ești prinsă - poți fi omorâtă.
Diana: În Turcia îmi căutam singură clienții, iar
cea mai mare parte a banilor îi dădeam proxenetului. Când am întors toți banii
pe care i-a dat pentru mine, el mi-a întors pașaportul, m-a eliberat. Adică
eram liberă. Așa că am început să lucrez pe cont propriu. În Turcia este greu
să lucrezi fără proxenet, pentru că turcii sunt foarte agresivi și poți fi
bătută, iar proxeneții le oferă fetelor un fel de protecție. Numărul clienților
pe care trebuia să-i deservesc era foarte mare. Încercam să nu iau mai mult de
10 pe zi. Am rezistat acolo patru ani, apoi am venit acasă. Tocmai împlinisem
21 de ani. Am lucrat și vânzătoare, și barmaniță, și chelneriță, dar cu un
salariu de 3500 de lei nu poți să trăiești, așa că am început iarăși să mă
prostituez.
Diana este căsătorită
și are doi copii. Are un loc de muncă stabil și este angajată oficial.
Sanatateinfo.md: Ați fost amendate
pentru prostituție?
Diana: Oficial nu am nicio amendă, dar polițiștii
vin la noi o dată în lună și le plătim.
Sanatateinfo.md: Mită…?
Diana: Da. Asta este ceva absolut normal în ziua de
azi. Ei știu apartamentele care se dau în chirie pentru prostituție și vin
acolo.
Ina: Eu știu că ceea ce facem noi este
considerată prostituție, dar eu nu mă consider prostituată și…fetelor, eu înțeleg
că voi aveți multe întrebări, dar timpul nostru costă, așa că o să plecăm la
muncă…
JASMIN, ESCORTA DE LUX
Pentru interviul cu
ea am parcurs un drum de 200 de km.
Când am ajuns ea deja
ne aștepta, așezată comod pe o canapea moale, ținând picior peste picior și
sorbind câte un gât mic de cafea dintr-un pahar de plastic.
Când am întrebat-o
cum o cheamă doar mi-a zâmbit și a făcut o pauză lungă, mușcându-și buzele, dându-ne
de înțeles că putem folosi un pseudonim, așa că…
Să o numim Jasmin.
Fostă escortă de lux,
a călătorit alături de clienții ei coborând dintr-un avion și urcând în altul,
a comandat cele mai scumpe bucate din cele mai fițoase restaurante, a purtat
haine de marcă și bijuterii scumpe, iar printre clienții ei erau oameni de
afaceri, primari, pretori și demnitari cu funcții importante în instituțiile
statului.
Jasmin: Am început să practic prostituția din anul
trei de facultate. Sunt așa clienți care vor nu doar sex de la o fată, ci și să
întrețină o discuție. Acești bărbați căutau fete culte și inteligente, iar la
Universitate erau multe studente care aveau nevoie de bani. Când o fată din
anul 5 mi-a propus să însoțesc un om de afaceri din Italia am fost de acord.
Bărbatul, care era
trecut de 60 de ani avea o afacere cu lenjerie intimă în Moldova și România.
-
Cum te plătea?
- Pe noapte. Dimineața, când mă trezeam să merg la ore el ori îmi dădea banii în mână, ori îi punea pe masă. Uneori eram cu el o săptămână, alteori trei. Luam câte 100 de dolari pe zi. Eu puteam să întrețin o discuție pe orice temă, inclusiv politică. Vorbeam cult, mâncam frumos și în societate mă purtam ca o doamnă, nu ca o prostituată. Am terminat școala cu medalie de aur și am intrat la Facultatea de Medicină. Eram și foarte frumoasă, or, pentru ca să fii escorta trebuie să fii dezvoltată din toate punctele de vedere, pentru ca celor pe care îi însoțești să le fie interesant cu tine nu doar în pat.
Clienții străini le
cereau certificate de sănătate, inclusiv confirmarea că nu sunt infectate cu
boli sexual transmisibile. Totuși, când afacerea italienilor în Moldova s-a
încheiat definitiv și ea a rămas fără clienții ei stabili, începuse să
deservească și clienți moldoveni. Și nu oarecare, ci persoane cu funcții înalte
în stat.
-
Cine
au fost clienții tăi?
-
Întâi au
fost străinii care aveau afaceri la noi în țară. Apoi cinovniki (oficiali din
cadrul instituțiilor de stat) care își invitau partenerii de afaceri la
vânătoare în România. Ziua eram la vânătoare, seara în hotel, iar noaptea în
cluburi. Puteam să-i însoțim și câte o lună de zile. Uneori veneau la
Universitate, plăteau cui trebuie și ne luau cu ei la mare pentru încă o lună.
-
Câți
clienți puteai să ai pe seară?
-
Noi nu
eram pe oră, ci pe noapte. Eram cu un singur client. Când însă mergeam peste
hotare cu un grup de oameni de afaceri puteam să fiu cu maximum trei pe seară. Probabil ei se săturaseră de unele și aceleași fete și voiau fete noi,
așa că la un moment dat încetaseră să ne mai cheme.
Jasmin spune că a
absolvit Institutul de Medicină (acum USMF) grație banilor obținuți din
prostituție. Din păcate, spune ea, așa nu a putut să profeseze în calitate de
medic, pentru că a fost depistată pozitivă la HIV.
Nu știe de la cine s-a
infectat.
-
Înțeleg
că, atunci când ai fost depistată pozitiv, „cariera” ta de escortă de lux s-a
încheiat…
-
Nu, dar deja foloseam întotdeauna prezervativ. Într-un
final, despre asta s-a aflat în unele cercuri și nu mă mai telefona niciun
bărbat. Unul dintre clienți chiar și-a notat datele din pașaportul meu și a zis
că se duce să dea analiza și, dacă este HIV pozitiv, o să mă găsească. Mă
gândeam că cei pe care i-am infectat nu ar avea de unde să știe de la cine a
luat boala, pentru că ei chemau și alte fete, nu doar pe mine. Când numărul
clienților s-a micșorat și nu mai eram întrebată, veniseră timpuri grele pentru
mine, așa că m-am mutat la Bălți, unde chiria era mai ieftină. Îmi găsisem de
lucru la un moșneguț care vindea de acasă legume. Aranjam marfa pe rafturi,
căram sacii cu legume din beci, făceam curat. El vindea și vin și… am început
să beau. Azi un pahar, mâine două și așa am devenit alcoolică. Mă străduiam să
mai agăț pe cineva, să abordez vreun bărbat. Și în sat s-a mai primit de câteva
ori, veneau bărbații și îmi aduceau brânză sau cartofi. Tocmai îmi venea să râd
de mine, ce viață am avut și la ce viață am ajuns… De vreo șase ani nu mai
încerc să acostez bărbații, pentru că au apărut complexele că aș fi bătrână. Am
45 de ani, iar ultimul bărbat cu care m-am culcat a fost Slavic. A plecat la
muncă în Anglia și gata. Da…el a fost ultimul.
De mai mulți ani, în Republica
Moldova sunt dezvoltate servicii de reducere a riscurilor, de protecție
împotriva HIV/SIDA, de asistență contra violenței fizice și sexuale, contra
traficului de ființe umane - toate dezvoltate de organizații
non-guvernamentale. În Republica Moldova se estimează că sunt, potrivit datelor
din anul 2018, 15 mii 800 de lucrători ai sexului comercial. Dintre aceștia,
aproximativ 2,7% au și statut de persoane care trăiesc cu HIV/SIDA. Statisticile
mai arată că respingerea și discriminarea acestei comunități de către populație
este covârșitoare. 88% dintre oameni nu ar vrea să trăiască în preajmă cu
persoane care practică sexul comercial.
-
Locuiești în sat
acum?
-
Acum da.
Toată viața am trăit la oraș, iar când nu am mai putut să mă întrețin din
prostituție și m-am mutat cu traiul în sat a fost foarte greu. A trebuit să
încalț galoșii, iar de manichiură, pedichiuri și coafură a trebuit să uit.
Acolo femeile își strâng părul cu un elastic și gata. Pentru cine să te faci
frumoasă? Cui să te arăți?
-
Voi, fetele, care la un moment dat renunțați să vă mai
prostituați, de ce ați avea nevoie pentru a duce o viață obișnuită? De ce fel
de ajutor ați avea nevoie și din partea cui?
-
Nimeni cu nimic nu ne este dator, pentru că nimeni nu
ne-a impus să ne ocupăm cu asta. Organizațiile non-guvernamentale ne ajută cu
ce pot. În situația în care mă aflu acum, aș vrea, de exemplu, să fiu ajutată
să-mi găsesc un apartament de închiriat. Aș vrea să încep să fac ceva, să am o
activitate. Chiar dacă m-am ocupat cu ce m-am ocupat, am studii superioare și
aș putea să fiu utilă.
-
Ce regreți cel mai mult în viață?
-
Regret că am născut primul copil într-un moment când nu
eram deloc pregătită să fiu mamă. În rest, nu regret nimic, chiar și dacă m-am
infectat cu HIV.
-
Ți-au rămas ceva lucruri de atunci? Rochii elegante,
lenjerie, bijuterii…?
- Nu mi-a rămas nimic. Într-o zi am găsit acasă o fotografie din prima seară când m-am prostituat, de atunci când am fost la hotelul Cosmos cu italianul. Tocmai mă trezisem și ieșisem la balconul hotelului. Atunci și am făcut acea poză. Este unica amintire rămasă din trecutul meu. Tot ce mi-a oferit prostituția este această fotografie și virusul HIV.
În Republica
Moldova, practicarea prostituției este sancționată cu amenzi cuprinse între
1800 de lei (88 euro) și 2.400 de lei (118 euro).
Majoritatea lucrătoarelor sexului cu
care am discutat au spus că prostituția a fost singura soluție pe care au găsit-o
atunci când s-au pomenit fără bani, fără studii și fără susținerea cuiva, dar
cu un copil în brațe pe care trebuiau să-l crească și să îi „pună o bucată de
pâine în mână”. Doar
20% din numărul lucrătoarelor sexului încearcă să renunțe la acest cerc vicios,
căutând alte soluții.
Notă: Acest reportaj a fost realizat în cadrul Campaniei „Dincolo de Aparențe”, desfășurată de Centrul pentru Politici și Analize în Sănătate în parteneriat cu Fondul ONU pentru Populație (UNFPA) în Republica Moldova și Programul Comun al Națiunilor Unite privind HIV/SIDA (UNAIDS). Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă în mod special poziția UNFPA și UNAIDS.
Tag: #Dincolodeaparente
Categoria: Campanii
Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.
Publicate în aceeași zi
05 decembrie, 2016, 14:02
Cele mai citite
Medic stomatolog originar din Moldova, ucis în cabinetul său ...
17 iulie, 2024, 10:34
Medicul Adrian Hotineanu vrea scuze publice de la familia Va ...
16 august, 2024, 17:01
(P) Cum să creezi o masă elegantă pentru orice ocazie: sfatu ...
20 septembrie, 2024, 16:46
Justiția tocmai a „ucis” un medic. Decriminalizați malpraxis ...
08 noiembrie, 2024, 21:01
Incendiu la bordul unui avion. O țigaretă electronică a expl ...
20 septembrie, 2024, 13:59
Cele mai actuale
Rodica Comendant: Există politici, campanii și resurse, dar ...
11 noiembrie, 2024, 12:59
Vox Populi
Cât timp așteptați o consultație la un medic specialist?
O zi16,29 %