Dar, după mai bine de două decenii, reforma atât de promițătoare a rămas umbrită de interesul îngust al politicienilor – finanțarea nu se face în baza unor criterii economice clare, nevoia pacientului este neglijată. Într-o constantă instabilitate politică, deciziile de finanțare a Sănătății se fac în funcție de oportunitatea politică și interesul electoral. Un studiu al Centrului pentru Politici și Analize în Sănătate, care s-a concentrat pe dezvoltarea sistemului de Sănătate în cei peste 20 de ani de la introducerea asigurărilor de Sănătate, arată că o serie de modificări legislative și incoerențe politice au generat un sistem medical inechitabil și indisponibil pentru fiecare cetățean, în special pentru cei mai săraci, un sistem care acoperă o mică parte din nevoile reale de sănătate ale oamenilor și servicii de stat șubrede care cedează la oferta privaților – mai scumpă, dar mai sigură. 

Ce s-a schimbat în bine în sistemul medical în ultimele două decenii

Cele două legi, aprobate în 1998 și 2002, au pus bazele unui nou mers în istoria sistemului de Sănătate din Moldova, căci pentru prima dată am renunțat la modelul sovietic de finanțare, care nu mai corespundea noilor realități. Conceptul de contribuție la sistemul de sănătate, obligatoriu și solidar, a dus la o transformare cardinală.

Pentru comparație, cifrele din anul 2004 și din 2021 arată astfel:

•  Cheltuielile publice destinate finanțării ocrotirii sănătății ajungeau la 1,1 miliarde în 2003 (până la implementarea la nivel național a AOAM). În anul 2020, cheltuielile publice au crescut de 9 ori și au ajuns la 10 miliarde lei;

•  Fondurile asigurărilor obligatorii de asistență medicală constituiau 937,5 milioane lei în anul 2004. În anul 2020, cheltuielile FAOAM au depășit 8,4 miliarde lei;

•  În anul 2004, doar 67% din populația Moldovei era asigurată medical. În 2020, s-a ajuns la o acoperire de 88%;

•  În anul 2005 existau doar 25 de denumiri comune internaționale de medicamente. În anul 2020 erau 158, în plus, a crescut și rata de compensare;

Aceste realizări au fost posibile doar datorită faptului că fiecare persoană (în afară de unele categorii speciale despre care vom menționa mai târziu) sunt obligate în fiecare an să plătească o anumită sumă pentru polița medicală. Aceste sume sunt acumulate într-un fond comun, iar de acolo sunt împărțite în alte fonduri speciale. Aceste fonduri sunt gestionate de Compania Națională de Asigurări în Medicină. Orice spital sau alt tip de instituție medicală poate avea acces acești bani numai dacă semnează un contract prin care se angajează să presteze oamenilor un pachet anumit de servicii medicale în mod gratuit. 

Citește și - EvaluareaTehnologiilor Medicale, aplicată în Vest, cosmos pentru Republica Moldova. Dece avem nevoie să punem dovezile în față, înainte de a plăti din banii noștripentru medicamente compensate

În ultimii 20 de ani domeniul a fost reglementat prin legi, hotărâri de guvern, ordine interne, astfel încât a fost creat un sistem complex de criterii în baza cărora se realizează finanțarea. Și totuși, instabilitatea politică din ultimul deceniu a determinat și stagnarea domeniului finanțării sănătății. Politicienii, indiferent de culoarea partidului, s-au ferit să ia decizii incomode și s-au bazat de logica îngustă de a nu supăra electoratul. Din contra, s-a creat și continuă să se creeze iluazia că putem să dezvoltăm un sistem medical cu aceleași cifre de acum 7 ani. Cifrele optimiste sunt înlocuite de altele mai puțin plăcute – oamenii care muncesc oficial duc tot greul asigurărilor medicale, statul este discreționar și asigură cu bani mai puțini categoriile pe care le asigură, dar fără să facă ordine în propriul „portofel”. Autorii studiului constată următoarele:

„Chiar dacă primele de asigurare au crescut gradual pe parcursul anilor, au fost admise mai multe derogări la stabilirea acestora (prima în formă de contribuție procentuală (9%) nu s-a mai modificat din 2015, iar cea în formă de sumă fixă este blocată ca mărime din anul 2014). La stabilirea acestora se ține cont, în mare parte, de oportunitatea politică și mai puțin de cea economică sau de necesitatea acoperirii universale cu servicii de sănătate”. 

Citește și - Studiu: Serviciile desănătate în Republica Moldova s-au extins, dar odată cu ele au crescut și plățile de buzunar

Legea Fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală pentru anul 2013 prevedea o mărime a poliței în sumă fixă de 3.318 lei. Polița, ca și contribuție procentuală din salariu, constituia 7% (3,5 din contul angajatorului și 3,5% din contul angajatului). Anul următor avea să aibă loc ultima majorare. Astfel, în 2014 s-a stabilit că polița în sumă fixă va costa 4.056 lei, iar cea în mărime procentuală – 9%. Au trecut 8 ani de atunci, iar prețul poliței nu a fost schimbat nici cu un leu. Între timp, din contul poliței medicale au fost incluse mai multe servicii, iar multe dintre ele - mai scumpe. Cum este posibil să ai servicii mai multe și mai scumpe cu aceiași bani? Experții sunt de părere că politicienii au avut la bază argumente electorale, atunci când au aprobat pachetul de bază de servicii medicale, dar și an de an, Legea Fondurilor, folosindu-se de o derogare de la lege pentru a menține prețul poliței la același nivel.

„Deciziile de completare a pachetului de beneficii sunt deseori și ele de natură politică sau electorală, fără a fi bazate pe o analiză a tehnologiilor de sănătate (HTA), a cost-eficienței și a impactului asupra fondurilor. Totodată, la momentul actual nu sunt stabilite principii și criterii de includere/excludere a serviciilor medicale în Programul unic. Acoperirea rămâne a fi foarte limitată pentru medicamente compensate în condiții de ambulatoriu, ceea ce rezultă în plăți din buzunar considerabile”, se menționează în studiu. 

Citește și - ANALIZĂ: Sistemul desănătate din Republica Moldova - realizări și probleme

Astfel, dacă privim la situație per ansamblu, deși în termeni nominali cheltuielile publice pentru sănătate au crescut, atunci în termeni reali acestea înregistrează un trend negativ. 

„Cota cheltuielilor publice pentru sănătate în PIB a constituit 4,1% în anul 2019, în scădere față de 5,6% în anul 2010, revenind practic la aceeași cotă din anul 2004. Media la nivel mondial era de 5,9% în 2019”. 

Un alt aspect problematic unde autoritățile n-au intervenit deloc pentru a nu tulbura apele ține de persoanele asigurate de stat. Guvernul asigură medical 13 categorii. Cu alte cuvinte, statul plătește polița medicală pentru ei. În total, vorbim de peste 1 milion 600 de mii de oameni. În mare parte, aici intră categorii vulnerabile – copii până la 18 ani, studenți, pensionari, gravide, persoane cu dizabilități, donatori de organe etc. Dar există și categorii care ar putea să-și plătească și singure polița, dar legea – deși obligatorie pentru toți- nu-i include pe angajații structurilor de forță, de exemplu. Ministerul Apărării, Ministerul Afacerilor Interne (MAI) și Serviciul de Informații și Securitate (SIS) și-au dezvoltat servicii medicale paralele. Acestea sunt finanțate însă tot din bugetul de stat. De asemenea, în lista categoriilor de persoane asigurate de către Guvern sunt incluse persoanele neangajate, dar fără să o analiză complexă, inclusiv din punct de vedere al veniturilor acestora.

„Asistăm la o fragmentare a finanțării unice pentru sănătate din fondurile AOAM, structurile de forță (Ministerul Apărării (MA), Ministerul Afacerilor Interne (MAI) și Serviciul de Informații și Securitate (SIS) continuând să-și mențină propriile sisteme paralele de acordare a serviciilor medicale, în cadrul instituțiilor medicale departamentale, finanțate preponderent din contul bugetului de stat. Includerea în lista categoriilor de persoane asigurate de către Guvern a persoanelor neangajate, fără o analiză complexă, inclusiv din punct de vedere al veniturilor acestora, poate fi apreciată ca discriminatorie în raport cu alte categorii de persoane obligate să achite prime de asigurare”, se menționează în analiza Centrului PAS.

Citește și - Pe cine se ține sistemul de asigurări medicale din Moldova: cât plătesc angajații versus Guvern

Astfel, persoanele asigurate de Guvern depășesc 1 milion 600 de mii, în timp ce numărul angajaților care plătesc polița din salariul lor sunt doar 874 de mii. Dincolo de această inechitate, formula de calcul a transferurilor de la bugetul de stat pentru asigurarea acelor 13 categorii de persoane asigurate a fost modificată în mod repetat. „Angajații au contribuit în anul 2020 cu 56,2% din veniturile CNAM, constituind 34,2% din cei asigurați, iar Guvernul a contribuit cu 41,4% la venituri pentru peste 63% din persoanele asigurate”, se mai arată în studiu.

Respectarea drepturilor omului prin prisma dreptului la sănătate 

Dacă un sistem funcționează cu adevărat sau nu, se poate deduce din valoarea plăților directe și neoficiale pe care le suportă oamenii atunci când se adresează după servicii medicale. Experții observă că, deși în diminuare, cota plăților din buzunar în cheltuielile totale din sectorul sănătății rămâne impunătoare (36% în 2019, comparativ cu 22,4% în țările UE). Cea mai mare parte a plăților din buzunar este folosită pentru procurarea de medicamente în condiții de ambulatoriu (73,5% din plăți în 2016);

În același timp, plățile informale rămân o problemă majoră nesoluționată, care

constituie o barieră importantă în calea accesului la serviciile medicale. Conform sondajelor, din persoanele care suportă plăți informale pentru servicii medicale 20% sunt persoane în etate și 12,6% - persoane cu dizabilități. Datele arată că cele mai mari cheltuieli pentru accesarea serviciilor de sănătate, le suportă oamenii cu cele mai mici venituri.

În concluzie, experții recomandă:

•  aprobarea prin act normativ a criteriilor de calculare de către Ministerul Sănătății a mărimii primelor de asigurare medicală, ținându-se cont, în primul rând, de necesitatea acoperirii serviciilor universale de sănătate a beneficiarilor;

•  revizuirea formulei de calcul a transferurilor de la bugetul de stat către fondurile AOAM pentru categoriile de persoane neangajate asigurate de Guvern, înlăturând inegalitățile comparativ cu alte categorii de plătitori; 

•  evitarea pe viitor a derogărilor de la formula de calcul a primei de asigurare în sumă fixă sau, în caz contrar, examinarea oportunității stabilirii prin lege a unei formule echitabile de contribuții care să nu necesite derogări anuale;

•  respectarea obligativității achitării primei de AOAM în formă de contribuție procentuală de către toate categoriile de angajați, inclusiv de către angajații structurilor de forță.