Cetățenii Republicii Moldova, indiferent de statutul de asigurat, au dreptul constituțional de a beneficia gratuit de servicii paliative. Nu există o limitare a tipurilor de servicii și nici de altă natură care să țină direct de pacient.
Singura limitare este cea financiară, ceea ce înseamnă că acest tip de servicii se pot acorda gratuit „în limita mijloacelor disponibile”. Totuși, Ministerul Sănătății și Compania Națională de Asigurări în Medicină sunt obligate să se asigure că folosesc acest minim de resurse pentru a acoperi maxim posibil necesitățile de îngrijiri paliative la nivel local și național. Explicăm mai multe în acest articol.
Centrul pentru Politici și Analize în Sănătate (Centrul PAS) a solicitat Birolului Asociat de Avocați „Efrim, Roșca și Asociații” (ERA) să se expună pe marginea prevederii Legii ocrotirii sănătății nr. 411/1995, articolul 20, aliniat (2) litera c1), articol care se referă la garantarea minimului asigurării medicale gratuite cetățenilor Republicii Moldova. Mai exact, accentul s-a pus de garantarea minimului de asistență medicală în îngrijirea paliativă.
În acest context, juriștii au fost rugați să se expună pe următoarele aspecte esențiale:
1. Este statul Republica Moldova obligat să garanteze minimul asigurării medicale gratuite cetățenilor Republicii Moldova, inclusiv celor neasigurați CNAM, prevăzut în art. 20 alin. (2) lit. c1) din Legea nr. 411/1995?
2. În persoana căror autorități publice este statul Republica Moldova obligat să garanteze minimul asigurării medicale gratuite cetățenilor Republicii Moldova, inclusiv celor neasigurați CNAM, prevăzut în art. 20 alin. (2) lit. c1) din Legea nr. 411/1995?
Dreptul la ocrotirea sănătății este reglementat de o serie de acte ale organizațiilor internaționale la care Republica Moldova este parte. În același timp, Constituția Republicii Moldova stipulează, la articolul 36 aliniat (1), că dreptul la ocrotirea sănătății este garantat. Iată ce prevede articolul 36 din Constituția Republicii Moldova:
(1) Dreptul la ocrotirea sănătății este garantat.
(2) Minimul asigurării medicale oferit de stat este gratuit.
(3) Structura sistemului național de ocrotire a sănătății și mijloacele de protecție a
sănătății fizice și mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii organice.
Mai departe, conform Constituției, autorității legislative, adică Parlamentului, i-a revenit sarcina de a reglementa prin lege organică asigurarea minimului de asistență medicală gratuită. Acest minim de servicii medicale a fost reglementat prin Legea ocrotirii sănătății, la articolul 20, aliniat (2). Pe lângă servicii profilactice, servicii de urgență etc, legea prevede foarte clar – la litera c1 – că în acest minim este inclusă îngrjirea paliativă.
Juriștii atrag atenția asupra faptului că norma constituțională nu prevede condiționalități pentru a beneficia de asistență medicală în cadrul minimului garantat de stat, nu sunt indicate careva categorii de cetățeni care n-ar putea beneficia de acest minim și nici nu sunt limitate categoriile de servicii de îngrijire paliativă. Există o singură limitare și aceasta se referă la resursele de care dispune statul pentru a asigura acest minim garantat de stat.
În concluzie, toate serviciile medicale menționate la art. 20 alin. (2) din Legea nr. 411/1995, implicit, și serviciile de îngrijire paliativă – se acordă gratuit:
i) în limita mijloacelor financiare din fondurile asigurării obligatorii de asistență medicală,
ii) tuturor cetățenilor Republicii Moldova, indiferent de categoria beneficiarilor în baza criteriului asigurat/neasigurat conform prevederilor Legii nr. 1585/1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistență medicală sau a altui criteriu.
În continuare, juriștii au fost rugați să se expună, analizând legislația, în persoana căror autorități publice este statul Republica Moldova obligat să garanteze minimul asigurării medicale gratuite cetățenilor Republicii Moldova, inclusiv celor neasigurați. Aici este important de menționat că, în baza legislației, administrațiile publice locale (APL) nu au niciun fel de obligație pentru a contribui financiar la Legea ocrotirii sănătății în ceea ce privește minimul garantat de stat.
Singurele instituții responsabile care gestionează aceste resurse – bugetele formate din asigurările medicale oblgatorii – sunt Ministerul Sănătății și Compania Națională de Asigurări în Medicină.
Articolul 2, aliniat (1) din Legea nr. 1585/1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală prevede următoarele:
volumul asistenței medicale, acordate în cadrul asigurării obligatorii de asistență medicală, se prevede în Programul unic al asigurării obligatorii de asistență medicală, denumit în continuare Program unic, care este elaborat de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale și aprobat de Guvern.
Iar norma de la alin. (2) al aceluiași articol reglementează că, Programul unic cuprinde lista maladiilor și stărilor ce necesită asistență medicală finanțată din mijloacele asigurării obligatorii de asistență medicală.
Având în vedere aceste prevederim constatăm că volumul de servicii medicale care constituie minimul asigurării medicale se stabilește în Programul unic, la propunerea Ministerului Sănătății, ca autoritate competentă să elaboreze Programul unic), apoi propunerile sunt înaintate Guvernului spre aprobare.
Aici, trebuie să reținem următoarele aspecte:
Acordarea minimului asigurării medicale se face în limita fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală.
Aceste fonduri sunt reglementate, formate și administrate, în general, de către Ministerul Sănătății și Compania Națională de Asigurări în Medicină.
- acest minim de servicii se regăsește în volumul prevăzut de Programul unic, care se elaborează de Ministerul Sănătății și se aprobă de Guvern.
- Ministerul Sănătății și CNAM sunt autoritățile publice care trebuie să urmărească garantarea/oferirea minimului asigurării medicale, astfel încât să acopere maxim posibil necesitățile, la nivel național și local, de servicii medicale care constituie minimul asigurării medicale oferit de stat, implicit și serviciile de îngrijire paliativă.
Astfel, la întrebările Centrului PAS, juriștii ERA au emis următoarele constatări care pot ajuta oamenii simpli să înțeleagă în ce condiții pot beneficia de servicii paliative gratuit.
• Statul Republica Moldova este obligat să garanteze minimul asigurării medicale gratuite cetățenilor Republicii Moldova, obligație pe care și-a asumat-o atât prin documentele internaționale la care a aderat, dar mai ales în temeiul obligației consacrate în art. 36 alin. (2) din Constituția Republicii Moldova.
• Cetățenii Republicii Moldova au dreptul de a beneficia de minimul asigurării medicale oferite de stat în mod gratuit, indiferent de statutul de asigurat sau neasigurat, drept întemeiat pe prevederile art. 36 alin. (2) din Constituția Republicii Moldova.
• Minimul asigurării medicale oferite de stat gratuit se acordă exclusiv în limita mijloacelor din fondurile asigurării obligatorii de asistență medicală. Asigurarea, la nivel național și local, a necesităților de servicii medicale care constituie minimul asigurării medicale, în special asigurarea financiară a acestora, reprezintă o obligație funcțională a Ministerului Sănătății și CNAM.
• Minimul asigurării obligatorii de asistență medicală gratuită se acordă nemijlocit prin intermediul prestatorilor de servicii medicale.
Această opinie juridică a fost realizată în cadrul proiectului „Consolidarea îngrijirilor paliative în RM” implementat de Centrul pentru Politici și Analize în Sănătate (Centrul PAS) cu suportul financiar al Fundației Soros-Moldova/Departamentul Sănătate Publică. Informațiile prezentate nu sunt împărtășite neapărat de Fundația Soros-Moldova.
Opinie Juridica_minim Garantat Ingrijire Paliativa