Vântul puternic trece cu viteză prin fiecare ogradă, încâlcind albiturile puse la uscat pe sârmele legate între doi pari de lemn și aducând până la urechile noastre ecoul unei voci care strigă undeva la un capăt de sat: „Cartoafe! Curechi! Patlajeli!”. Frigul ne ajunge până la oase și, instinctiv, ne zgribulim trăgând gluga pe cap. Trebuie să găsim oameni. Și noi pornim să-i căutăm.

Sauca e unul dintre cele 11 sate, doar din raionul Ocnița, plasate sub Cod Roșu de alertă din cauza numărului mare de infectați cu Covid19. În februarie 537 de oameni din acest raion s-au îmbolnăvit. Școli, grădinițe, piețe, puncte medicale, primării au rămas goale din cauză că mulți oameni s-au îmbolnăvit și sunt nevoiți să stea în izolare. Chiar și slujbele la biserică au fost interzise. Sunt prea mulți, spun autoritățile. Cei mai mulți bolnavi sunt în Lencăuți – 48 la număr. Urmează Sauca cu 17 bolnavi oficial înregistrați și Verejeni cu tot atâtea cazuri. La Gârbova sunt 16 bolnavi și la Bârlădeni – 14. Doar magazinul alimentar, farmacia și oficiile de sănătate au rămas deschise, ca să asigure sătenii cu cele mai stricte bunuri de care au nevoie.

Așadar, la Sauca ușa Oficiului medicilor de familie este încuiată. O mătură sprijinită de una din cele două uși duble ne dă de înțeles că în încăpere nu este nimeni. Prin ușa de sticlă, într-un birou îndepărtat, vedem, totuși, pe cineva în interior care stă la o masă și scrie ceva într-un registru, purtând mască, vizieră și halat steril. Ridică privirea când bocănim ușor în ușă și ne deschide abia după ce ne analizează câteva clipe.

Aliona, asistentă medicală: „Deși sunt singură în toată clădirea, stau echipată toată ziua, pentru că în orice moment trebuie să ies la ușa, să deschid, să răspund pacienților și să le dau indicații. Mă protejez, pentru că mă tem că aș putea să mă reinfectez”.

În septembrie, anul trecut, Aliona s-a internat în spital pentru o operație de apendicită, unde și s-a infectat cu SARS-CoV-2. A făcut o formă gravă, a fost conectată la aparate și recunoaște că a trecut prin momente în care credea că nu mai are scăpare.  

„Mă protejez, pentru că știu prin ce am trecut și nu vreau să mai trăiesc odată acea experiență. Am fost internată în spital trei săptămâni. Am trecut prin chinuri groaznice și nu-i doresc nimănui să treacă prin așa chin. Trăiam cu senzația că în fiecare clipă aș putea muri”.

Asistenta medicală ne spune că în Sauca sunt 12 oameni infectați cu coronavirus. Câteva persoane sunt plasate în carantină și câțiva bolnavi urmează tratamentul acasă.

Lidia este ajutor de educator la grădinița din sat și de la televizor a aflat că la ei în sat sunt 20 de persoane infectate. Știe și că două dintre profesoarele de la școală s-au infectat, iar despre închiderea grădiniței i-au anunțat cei de la primărie.

„Ne-au sunat și ne-au spus să închidem grădinița. Așa am aflat că satul nostru a intrat sub cod roșu de alertă. Nu știu dacă oamenii din sat știu că suntem plasați sub codul roșu și ce anume înseamnă asta, dar mă gândesc că poate au aflat de la știri, de la televizor. La început ne-au spus că restricțiile vor fi până pe 9 martie, dar din câte am înțeles, a venit un ordin nou că au prelungit până pe 16 martie. Explozia de cazuri din satul nostru îi ține pe oameni mai mult prin case. Mă gândesc că le este frică să nu se infecteze. Sunt dintre acei care spun că virusul nu există, dar sunt care într-adevăr se tem și respectă măsurile”.

Koksibel, sau cum o numesc colegii de școală, Sibeli, este în clasa a 4-a. Nu știe că satul este plasat sub cod roșu de alertă, dar știe că virusul este periculos și că trebuie să păstreze distanța față de noi. Spune că au trecut cu lecțiile online și că îi place să facă lecțiile de acasă. Mama a trimis-o după pâine și se îndepărtează grăbită de noi, alergând spre magazin.

Pe Svetlana am întâlnit-o în farmacia din sat, tocmai când ieșea cu o sacoșă plină cu medicamente. Ne spune că lucrează îngrijitoare la școală și că au fost plasați în carantină după ce unul dintre profesori s-a infectat cu Sars-Cov-2. Se plânge că, de frica infectării cu coronavirus, se teme să meargă la spital pentru tratamentul bolii de ficat de care suferă de mai mulți ani.

„La fiecare șase luni trebuie să urmez un tratament, dar mă tem să merg la spital. Nu știu cum să fac perfuziile, idee nu am ce să fac. Oamenii de la noi din sat citesc pe internet că boala asta nu-i periculoasă și că îi ca o gripă. Nu mai este ea gripă, așa cum spun ei, da-i o infecție mare!”

Oamenii nu au bani de măști. Le poartă până se murdăresc

În farmacia din centrul satului este oprită încălzirea și aerul este rece. Farmacista Maria Scorțescu ne spune că farmacia este conectată la același sistem de încălzire cu Primăria și, pentru că instituția este în carantină, încălzirea a fost oprită. 

În fiecare zi, Maria Scorțescu face naveta Briceni-Sauca. Are 60 de ani și lucrează farmacistă deja de trei ani. Deși la fereastra farmaciei sunt gratii, ne spune că știe tot ce se întâmplă prin sat și cine trece pe drum. 

„Practic nimeni nu mai merge pe drum. Iată uitați-vă, centrul satului este pustiu. Până a intra sub cod roșu mai erau oameni pe drum, copiii se duceau la școală, părinții îi însoțeau. Era altfel, dar acum… Oamenii nu prea se duc nici măcar pe la vecini. Slava domnului, încă nu am avut COVID, dar port masca și am grijă să dezinfectez des masa unde lucrez”.

De când a început pandemia vânzările farmaciei au crescut. Maria Scorțescu spune că oamenii își fac rezerve de medicamente, în special de vitamine. În vitrină sunt expuse mai multe tipuri de măști, cea mai scumpă costă 39 de lei.

„Măștile scumpe nu prea sunt cumpărate. Sătenii cumpără măști ieftine. Unii nu au bani să cumpere mai multe și poartă masca până se uzează și se murdărește. Nu au ce face sărmanii, că nu au bani. Poate a apărea vaccinul și v-om scăpa de aceste griji”.

Toți se păzesc de „zaraza” asta

Mihail Bejenaru își face singur cumpărăturile și se întoarce de la magazin cu patru franzele proaspete, puse într-o torbă albatră cu negru. Când îl oprim, începe să se caute prin buzunare și scoate o pungă transparentă în care ține împăturită, cu grijă, o mască chirurgicală uzată și mototolită. O scoate, și-o pune pe nas, iar punga transparentă o pune la loc, în buzunar.

„Am 78 de ani și mă sufoc cu masca. Nu sunt obișnuit cu ea, dar o port, pentru că acest COVID îi cam năstrușnic”, ne explică bărbatul. Nu știe cine din sat este infectat, dar a aflat deja că satul e sub Codul roșu de alertă.

„Oooo, dap avem televizor! Am auzit că satul nostru și încă câteva din raionul Ocnița sunt sub codul roșu. De când am fost anunțați despre asta, atmosfera în sat s-a schimbat foarte mult. Iaca am făcut un drum de acasă și până la magazin și nu am întâlnit niciun suflet de om. Toți se păzesc de zaraza asta și stau prin case. Sunt mulți care nu cred și poate dacă nu era împrăștiat virusul pe tot globul, n-am fi crezut nici noi. Dar treaba-i serioasă. Trebuie de păzit și să nu ne jucăm cu focul. Dacă la început mureau mai mult bătrânii, acum mor și tinerii. Trebuie să facem ceva, să scăpăm”.

Lumea stă ascunsă prin case

Din satul Sauca până în Gîrbova parcurgem 10 kilometri. Chiar la intrare întâlnim o femeie care fuge de noi, ascunzându-se de aparatul de fotografiat.

„Nu știu nimic, nu știu ce să vă spun. Nu mă mișc nicăieri din curte și, din ianuarie, azi prima dată am ieșit după poartă ca să-mi cumpăr o cartelă telefonică. Stă lumea în sat, ascunsă prin case și nu ies afară. Se tem”.

Trecem pe lângă un iaz înghețat, din mijlocul satului, și ne uităm cu frică la cei doi bărbați care se plimbă pe gheața fragilă dintr-un capăt de iaz în altul.

Magazinul alimentar din centru este deschis, iar în cei câțiva metri pătrați poți găsi aproape orice: păpuși, plăcinte, galoși, salam, lighene din plastic, usturoi, și chiar o cască pentru sudare. Cumpărătorii sunt destul de familiari cu vânzătoarea, numind-o simplu, „Aliona”. Cât ei numesc câte un produs de care au nevoie, ea aleargă repejor printre rafturi și adună pe masă de la casă toate produsele solicitate.

Aliona Frumusachi spune că nu știe de unde a pornit explozia de cazuri, dar că lumea din sat vorbește că virusul ar fi fost adus de cineva venit din Polonia.

„Au fost la noi șase polițiști cu primarul și cu două mașini de poliție. Au fost pe la toate barurile și magazinele și au anunțat că suntem plasați sub cod roșu. Școala și grădinița sunt închise mai demult, pentru că a fost un caz la contabilitate, apoi la școală, apoi la primărie și acum e la punctul medical”.

Fiodor intră în magazin și, când dă cu ochii de noi, începe să se plimbe prin încăpere, uitându-se la marfă, ascultând discuția noastră cu vânzătoarea. Când se hotărăște ce vrea, prinde o pauză din vorba noastră și intervine.

„Aliona, dă-mi jumătate de kilă de brânză de 22 de lei și două sardelși de acelea de 55 de lei”, i se adresează el vânzătoarei, apoi se întoarce spre noi și începe să ne vorbească.

„Toate mahalele îs pustii, toți ori sunt plecați peste hotare ori stau ascunși prin case. A rămas unde și unde câte un bătrânel. Lumea era parcă mai relaxată, dar de când la noi au apărut atâtea cazuri și satul a fost plasat sub codul roșu, și-au schimbat atitudinea. Unii de la noi spuneau că pandemia este falsă și că tot ce se spunea despre virus sunt speculații, iar acum, într-un timp foarte scurt numărul de cazuri de la noi din sat a crescut brusc. Este panică, lumea înțelege că virusul este periculos și se teme, dar acuș încep lucrările de primăvară pe câmp, începe prășitul. Ce să facem noi, că doar nu putem să ne închidem în case?...Trebuie să ieșim pe câmp și să lucrăm. Mai ales la cules căpșuni și zmeură se adună lume multă. Ne este frică sau nu, dar nu avem încotro, trebuie să ieșim în câmp și să muncim”.

21.930 de mii de lei, datorii ale sătenilor la magazinul alimentar

Odată cu pandemia, traiul oamenilor de la țară s-a înrăutățit și mai mult, pentru că și-au pierdut sursele de venit și nici locuri de muncă nu au. Mulți dintre ei supraviețuiesc din ajutorul de șomaj, indemnizația pentru creșterea copiilor, pensie sau banii trimiși de rude de peste hotare. La un moment dat, Aliona scoate de sub tejghea un caiet cu coperta verde, îl deschide și ne arată listele sătenilor care au cumpărat marfa pe datorie.

„Iată, poftim, 21.930 de lei datorii doar la noi la magazin. Și sunt patru magazine în sat și fiecare are câte așa un caiet cu datornici. Oamenii nu au bani, sunt disperați. Lângă magazin avem și bar, dar degrabă împlinim fix un an de când nu l-am mai deschis, pentru că nu avem pentru cine”.

În fața mesei unde sunt deserviți clienții, câteva butelii de 10 litri cu apă plată sunt aranjate în rând. Aliona spune că le-a pus acolo pentru a-i împiedica pe cumpărători să se apropie prea tare de masa ei, pentru a păstra distanța.

Aliona Frumusachi: „Când mă duc acasă, mai întâi las hainele, mă spăl și abia apoi intru în acasă, pentru că am un nepoțel de două săptămâni și mă tem că aș putea să îl infectez. Am o listă întreagă de persoane cărora le duc produsele acasă, pentru a nu face drumul până la magazin. Olga Fiodorovna, chiochea Niusea, chiochea Larisa, chiochea Nina, chiochea Dorica lu Boghiu, chiochea Marusea lu Vahnovan, chiochea Zâna nu ies deloc din curte. Mă sună, îmi spun ce vor și le duc marfa la poartă”.

Înainte să plecăm, în magazinul Alionei intră soțul. Nu poartă mască și, din discuție, înțelegem că nu crede în Covid și nici în vaccinare.

„Nu sunt bolnav ca să port masca și nici nu cred în asta. Nu cred absolut! Voi dacă vreți, credeți, dar eu nu cred și gata. Vă spun asta direct în față și sunt sigur că am dreptate 90 %”.

Chiar peste drum de magazin este Oficiul medicului de familie. Una din ferestrele mici e deschisă, dar ușa este încuiată.

„Cele două asistente medicale și femeia de serviciu sunt acasă, infectate cu COVID-19”, ne spune Aliona, în timp ce urcăm în mașină și părăsim satul.