Dacă nu au bani, să caute. Asta, deși domeniul sănătății și gestionarea lui nu face parte din competența directă a unei administrații locale, iar din Comisia pentru situații excepționale nu face parte niciun primar. Sănătatea este un domeniul de interes național și de ea e responsabilă administrația centrală, adică Guvernul, prin Ministerul Sănătății, CNAM, alte ministere. Totuși, pandemia a arătat că administrațiile publice locale au un rol foarte important, mai ales în gestionarea unor situații de criză. Primarii știu mai bine ce se întâmplă pe teritoriul lor administrativ și ce măsuri trebuie să ia ca să nu admită escaladarea situației. Cel puțin așa spune Viorel Furdui, directorul executiv al Congresului Autorităților Locale (CALM), ca a adăugat că rolul administrației publice locale, în domenii cheie, a fost și încă mai este subestimat. Ce libertate au autoritățile locale în dezvoltarea sistemului de sănătate? Cât și cum se pot implica? Ce schimbări legislative ar trebui să se facă, astfel încât sănătatea să devină o competență și a autorității locale, dar și să fie finanțată corespunzător, am încercat să înțelegem de la Viorel Furdui.

Dl Furdui, vreau să vă întreb în primul rând în ce măsură domeniul sănătății și dezvoltarea acestuia sunt prioritare pentru autoritățile publice locale din Moldova în acest moment?

Sunt două aspecte aici. În primul rând pandemia a accentuat și a îndreptat atenția autorităților locale spre domeniul sănătății și asupra problemelor cu care se confruntă el. În plus, această pandemie a determinat autoritățile, de diferite nivele, să se întrebe cine și ce rol are în domeniul sănătății, pe toate segmentele lui. Mă refer la crearea bazei tehnico-materiale, asigurarea cu tot ce este necesar pentru funcționarea sistemului. Acesta ar fi primul aspect.

Cel de-al doilea este legat de faptul că practic sistemul de sănătate ține de competența și atribuția nivelului central de sănătate. Este un domeniul de interes național, în primul rând, și, respectiv, toate competențele și resursele, administrarea, etc aparține administrației centrale, adică Guvernului, prin intermediul Ministerului Sănătății, Companiei Naționale de Asigurări în Medicină, etc.

Totodată, trebuie să menționăm că administrațiile publice locale, oficial, au anumite pârghii de a contribui la dezvoltarea domeniul sănătății, dar foarte puține. Consiliile Raionale sunt fondatori de instituții și se consideră proprietari ai sediilor instituțiilor medicale din teritoriul lor, dar finanțarea propriu-zisă a acestora se face de la Centru – din bugetul asigurărilor medicale și cel de stat. În același timp, administrațiile de nivelul I, adică primăriile, nu au nicio legătură cu domeniul sănătății nici prin competență, nici prin finanțare.

Dar pandemia Covid19 a arătat că administrațiile publice locale au rol destul de mare în gestionarea ei și în asigurarea cu cele necesare a angajaților din prima linie, a instituțiilor, etc...

Pandemia a demonstrat, totuși, că administrația locală de nivelul I, așa cum este ea, lipsită de resurse și competențe, a fost interesată să sprijine instituțiile medicale. Și știți foarte bine că foarte multe primării au încercat să doneze ori să finanțeze, ori să asigure cu lucruri necesare instituțiilor medicale din localitățile lor. Au fost primării, care au cumpărat aparate pentru oxigenare, organizează și acum strângeri de fonduri, pentru că în unele instituții medicale, mai ales spitale raionale, e dezastru.

Din ceea ce spuneți Dvs, reiese că domeniul sănătății a devenit prioritate doar pentru că e pandemie, și în pofida faptului că autoritățile locale nici măcar competențe elementare de gestionare a domeniului nu au. Vreau să vă întreb dacă tocmai această pandemie poate fi un punct de plecare ca autorităților publice locale să li se ofere și mai multe competențe, dar și resurse pentru ca sistemul de sănătate, inclusiv la nivel local, să se poată dezvolta?

Cu siguranță. Pandemia ne-a arătat foarte multe goluri ale sistemului de sănătate, care au nevoie de schimbări urgente. Și, probabil, aici e nevoie de schimbări și în ceea ce privește rolul administrațiilor publice locale, prin acordarea de competențe, prin acordarea de resurse financiare. Toate aceste acțiuni sunt strâns legate de ceea ce facem noi (n.r. Congresul Autorităților Locale din Moldova) de mai mulți – de creșterea capacităților financiare ale autorităților publice locale, astfel încât autoritățile publice locale să poată să contribuie, inclusiv, la asigurarea funcționalității instituțiilor medicale locale. Pandemia ne-a arătat cine sunt adevărații actori în asigurarea funcționării instituțiilor medicale și a demonstrat că rolul administrațiilor locale, până acum, a fost subestimat.

Domnule Furdui, Dvs ați fost co-autor într-un studiu publicat de Centrul PAS în 2010 în care ați analizat actele normative și măsura în care autoritățile locale se pot implica în dezvoltarea domeniului sănătății. În acest studiu, Dvs spuneți  că sunt foarte multe acte normative care prevăd diverse atribuţii pentru autorităţile publice locale (APL) în domeniul sănătăţii, însă, în varianta de atunci a legislației, nu era clar ce fel de atribuţii sunt acestea. Ce anume nu era clar atunci și nu e clar nici acum pentru autoritățile publice locale ca să se poată implica mai mult în dezvoltarea domeniul sănătății la nivel local?

Atunci, într-adevăr nu era clar ce fel de atribuții au autoritățile locale în domeniul sănătății și căror nivele de administrație locală trebuie referite. În multe acte legislative nu se făcea nici măcar diferența dintre autoritățile locale de nivelul I și nivelul II, adică între primăriile locale și consiliul raional, de exemplu. Erau întrebări legate de formularea cadrului legal privind competențele privind administrarea sistemului de sănătate.

De exemplu, cine numește conducătorii de instituții medicale și erau polemici aprinse pe marginea subiectului, pentru că nu știau cine e responsabil de numirea unui conducător al unei instituții medicale – Consiliul Raional ori Ministerul. Cu timpul, aceste neclarități au fost clarificate, într-o măsură oarecare. Unele recomandări din acel studiu au fost luate în considerare de către autoritățile centrale și unele lucruri s-au schimbat, dar acum e necesar să se discute despre rolul autorităților locale în tot ce înseamnă sistemul de sănătate – unde și cum pot să se implice și cum autoritățile centrale le asigură posibilitatea și capacitatea reală de a se implica.

La ce vă referiți când spuneți capacități și posibilități reale?

Am în vedere resurse umane, financiare, descentralizare financiară și administrativă, instituțională. Administrația publică locală trebuie să aibă posibilitatea să creeze niște structuri, care să gestioneze diferite domenii – social, sănătate. Acum primăriile nu au astfel de posibilități și nici Legea nu le permite să angajeze astfel de specialiști.

Lipsa acestor posibilități și capacități, cât de mult au încurcat autorităților publice locale să gestioneze această pandemie?

Noi ne-am pomenit într-o situație paradoxală. Vă amintiți că la diverse nivele, Parlament, Guvern se vorbea că ar exista bani pentru sistemul de sănătate, doar că acești bani nu ar fi eficient gestionați. Ni s-a spus că au rămas solduri nefolosite și întrebarea e de ce nu au fost folosiți pentru a dezvolta baza materială a instituțiilor medicale, condițiile din instituțiile medicale?

Pe de altă parte, dacă în acest proces s-ar lua în considerare și sporirea capacităților administrațiilor locale, s-ar lua în considerarea acordarea surselor de finanțare pentru sănătate, posibilități de creștere a bugetelor locale, atunci posibilitățile autorităților locale, care sunt cele mai apropiate de cetățeni, care le cunosc problemele și necesitățile, inclusiv ale instituțiilor care activează în teritoriu ar fi avut posibilități mult mai mari de a contribui și de a susține activitatea instituțiilor medicale, așa cum, de exemplu, au făcut-o unele primării care au avut mai mult sau mai puțin niște posibilități.

De exemplu, Cahul, Soroca, Municipiul Chișinău, care bineînțeles au alte posibilități. Chiar și primăriile sătești, din puținul care-l au, au reușit să ajute în această pandemie – au cumpărat măști, dezinfectanți, costume. Acolo sunt oamenii lor, copiii lor, instituțiile care activează pentru oamenii din acele localități, deci au încercat să ajute.

Repet însă că din cauză că avem un sistem administrativ și financiar foarte centralizat, resursele, în mare parte, se concentrează la centru și nu le permit autorităților locale să facă multe lucruri. E o problemă și ea afectează, inclusiv, sistemul de sănătate. Și această situație e o oportunitate foarte bună pentru a merge mai departe cu reforma administrației publice centrale și locale – să dezvolte capacități de administrare, mai multe resurse, să rămână mai multe impozite la nivel local, și atunci cu siguranță noi vom transforma autoritățile locale într-un actor important, inclusiv în domeniul sănătății.

Domnule Furdui, e clar, autoritățile locale au nevoie de mai multe competențe și de bani ca să poată dezvolta serviciile de sănătate din localitățile lor. Dar, uitați-vă, dacă vorbim acum despre imunizarea împotriva Covid19, care a bulversat populația acestei țări și mulți cred în tot felul de mituri, la nivel local autoritățile pot coopera cu medici, pot desfășura activități de informare, în primul rând a persoanelor despre imunizare, despre purtatul măștilor, despre păstrat distanța, etc? Doar aici nu e nevoie de mai multe competențe sau greșesc?

Primarii în acest caz pot să se implice, dacă există niște înțelegeri bilaterale sau multilaterale, dar el are o mulțime de impedimente legislative. Vă dau doar un exemplu. Nu poți realiza activități pentru care nu ai finanțare. Nu poți lua bani de pe alte linii de buget, ca să finanțezi activități la care vă referiți Dvs, pentru că le considerați importante în acest moment. Aici tot trebuie revăzută legislația pentru a dezlega mâinile primarilor.

Și apoi, chiar dacă îi oferi competențe suplimentare, nu înseamnă că transferi toată responsabilitatea către primării. Trebuie de văzut rolul fiecărui actor în tot acest proces, chiar și de informare - de ce nu sunt interesați, de ce nu pot face un lucru sau altul. Nu-i așa că am vrut am făcut, n-am vrut, n-am făcut. La noi majoritatea primarilor, cu mici excepții, sunt cu inițiativă și cu inimă și la noi sistemul e creat în așa fel încât îi pedepsește în primul rând pe cei cu inițiativă.

Bun, vă întreb altfel. Câtă libertate au acum autoritățile publice locale să ia decizii de sine stătător în ceea ce privește gestionarea pandemiei? Ultimul exemplu e cel al Comisiei pentru Situații Excepționale, care ne-a anunțat că impune anumite restricții în starea de urgență, dar în același timp a spus că administrațiile locale sunt cele care trebuie să ia decizii privind instituirea stării de urgență în localitatea lor.

Aici e o mare confuzie și vorba veche, peștele de la cap se strică. Așa cum e scrisă legea cu privire la situațiile excepționale, această comisie se primește că înlocuiește chiar și Parlamentul, adoptând niște decizii obligatorii pentru toți. Însă măsurile care au fost aprobate, au discreditat în totalitate această comisie. Ați văzut că unele autorități locale, știind situația din teritoriile lor nu au putut accepta unele decizii și în consecință au adoptat reguli derogatorii de la ceea ce a adoptat comisia.

Apoi, un moment foarte important, în această comisie nu se regăsește niciun reprezentant al administrației publice locale și atunci când se adoptă niște decizii, care-s rupte de realități, iar asta s-a văzut clar în ultima decizie a Comisiei care a interzis, inclusiv, plimbările în parcuri, după ora 23, după care tot ele (n.r. autoritățile centrale) au spus că nu prea au fost corecte deciziile. Acest lucru se întâmplă, pentru că din această comisie lipsește vocea administrație publice locale. În această comisie sunt zeci de oameni și de instituții și niciunul nu reprezintă administrația locală. Dar acești oameni iau decizii pentru administrațiile locale. La începutul pandemiei, administrația publică locală în general nu avea niciun drept, nu poate lua nicio decizie de sine stătător. După asta și-au dat seama că nu reușesc să gestioneze pandemia și au permis, prin diverse decizii, unele acțiuni pe care le pot realiza autoritățile locale, specific teritoriului. Iată și ăsta e un exemplu care este abordarea față de pandemie, dar și sănătatea.

Rolul administrației publice locale, de nivelul I și II trebuie revăzut în totalitate în sistemul de sănătate. Vocea autorităților locale trebuie să se audă în toate structurile, instituțiile, măcar cu drept de consult, atunci când se discută problemele sistemului de sănătate. Dacă nu vom privi problema sub acest aspect, ne vom ciocni permanent de situații, când se adoptă decizii rupte de realitățile din teritorii.

Senzația e că nu există colaborare între administrațiile publice locale, comisiile extraordinare de sănătate publică teritoriale și administrația centrală....

Se întâmplă din cauză că noi avem o legislație foarte veche, adoptată încă în anii 90. Noi în acești 30 de ani am evoluat, totuși, în ceea ce privește administrația publică locală. Au mai fost delimitate competențele, s-a înțeles de ce e nevoie ca resursele financiare să fie separate, pe domenii, dar legea, conceptual, e depășită total. Nici măcar nu e clar definit ce înseamnă o comisie teritorială, este ea a primăriei sau a Consiliului Raional. Nici măcar nu sunt sigur dacă din această comisie teritorială face parte și primarii localităților. Din această cauză și apar aceste confuzii privind competențele. De asta nici nu se ascultă unii pe alții. De aici și apare această senzație de lipsă de conlucrare și în mare parte nu sunt de vină primarii. Din contra, primăriile au demonstrat o deschidere mare față de tot ce înseamnă măsuri antiepidemice, implicare, etc.

Amintiți-vă că la începutul pandemiei autoritățile locale spuneau că acțiunile centrului nu sunt corespunzătoare, cereau atribuții să instituie carantina. Amintiți-vă cazul primarului orașului Sângerei, Ștefan Vodă. Însă în loc să fie auziți și susținuți, din contra au fost amendați, pentru că nu ar fi îndeplinit deciziile comisiei extraordinare de sănătate publică.

Domnule Furdui, din punctul Dvs de vedere, de ce e atât de mult ignorat domeniul sănătății și la nivel local?

În primul rând acest domeniu nu a fost niciodată o prioritate și problema vine, în primul rând, din partea guvernanților. E o problemă sistemică, care durează deja de 30 de ani. Este o problemă, care a determinat specialiștii să plece din cauza condițiilor, salariilor. Chiar și în pandemie, amintiți-vă cu ce echipamente erau echipați. De mai mare rușinea. Medicina, undeva, am impresia că a fost considerată ca și cultura, la capitolul finanțare. I se dădea ceea ce rămânea și noi acum culegem roadele. Și problema nu a fost a administrației locale. Așa a fost mentalitatea guvernanților. Asta a fost atitudinea adevărată față de sănătate și medicină.

E corupția o problemă pentru dezvoltarea acestui domeniu?

Bineînțeles. Uitați-vă, câte acte de corupție se comit, procurări, achiziții. Problema, într-adevăr e complexă. Să admitem că se dau mai mulți bani domeniului, dar în condițiile în care nu există control, nu există justiție, când banii se fură pe diferite căi, ce folos că noi declarăm domeniul o prioritate, dacă banii nu ajung acolo unde e nevoie de ei?

Mă gândesc dacă lucrurile au ajuns așa cum sunt acum și din cauză că autoritățile locale nu au pus suficientă presiune pe autoritățile centrale...

Dumneavoastră trebuie să înțelegeți care sunt responsabilitățile directe ale administrației publice locale. Când tu nu ai drumuri, nu ai iluminat stradal, rețea de apă și canalizare, deci ai niște atribuții directe, ai cetățenii care îți cer să le îndeplinești, nu poți să te rupi de la aceste probleme și să te ocupi de un domeniu, care nici nu intră în competența ta. Poți să faci acest lucru doar după ce ai puse la punct cele menționate și de care ești direct responsabil. În plus, acest lucru ar fi posibil, dacă ai avea și puțină finanțare, care ți-ar permite suplimentar să investești și în domeniul sănătății. Toți vor atenție și susținere. Și cei din domeniul sănătății, și cei din educație, și cei din domeniul social și oamenii din sat. Dar sistemul de finanțare este extrem de centralizat și foarte politizat.

Ca să încheiem, Domnule Furdui, de ce acțiuni imediate ar fi nevoie, ca să nu ne pomenim cu acest sistem în colaps total?

În primul rând guvernanții trebuie să-și schimbe atitudinea și mentalitatea față de acest domeniu. El trebuie să devină cu adevărat prioritar și în el trebuie de investit și de investit, pe diverse căi. Apoi, medicina nu trebuie lăsată singură. Umărul trebuie să și-l pună toți, am în vedere și administrația centrală și cea locală. Ca administrațiile locale să devină actori importanți în dezvoltarea domeniului trebuie revăzute competențele ei și finanțarea acestui domeniu. Ambele sunt într-o legătură foarte strânsă. Strategiile și planurile, care sunt pe hârtie, să fie puse și în aplicare.

Domnule Furdui, vă mulțumesc pentru acest interviu.