Eroarea medicală: unde se termină greșeala individuală a medicului și începe responsabilitatea instituției medicale

Sursa Foto: Imagine simbol/fulginiti-law.com

Irina Papuc

10 septembrie, 2026, 10:42

Vizualizări: 66

Atunci când există un caz de malpraxis, în special unul care atrage atenția publică prin consecințele sale, reacția inevitabilă a societății, dar și a sistemului în general, este de a găsi cât mai repede un responsabil căruia să-i poată fi atribuită eroarea. De cele mai multe ori, ne așteptăm la un proces civil sau penal, la demisii și după ce toate acestea se vor fi consumat, în memoria colectivă cazul este considerat încheiat, fără să ne asigurăm că a existat, cu adevărat, justiție.

Știința însă ne arată că această abordare este îngustă și poate distorsiona însăși înțelegerea modului în care funcționează un sistem medical. Mii de analize ale dosarelor de malpraxis din sisteme medicale din țări dezvoltate au identificat căfactorii de sistem au contribuit la producerea erorii în până la 90% dintre cazurile analizate. Cercetări europene mai recente confirmă că acțiunea individuală a personalului medical este adesea doar veriga vizibilă a unui lanț cauzal mai lung. Pedepsirea unei singure persoane este fie o alegere greșită, făcută cu bună știință, fie o formă de neglijență care lasă medicul și pacientul, deopotrivă, în postura de victime colaterale.

Atunci când un pacient suferă un prejudiciu în urma unei intervenții medicale, prima întrebare este aproape întotdeauna una de atribuire: cine a greșit? Întrebarea este una legitimă. Există situații în care responsabilitatea individuală a medicului este reală. Un cadru medical poate încălca o obligație profesională sau poate acționa contrar standardului profesional. Problema apare atunci când alegem conștient să atribuim vina unei singure persoane, printr-o lentilă simplistă în care vedem doar ultima verigă, ultimul om care a interacționat cu pacientul.

Pentru că sistemele medicale sunt complexe în esența lor, persoana care a comis eroarea imediată nu este automat singura cauză a evenimentului și nici cauza lui de bază. Este important că înțelegem această distincție, să conștientizăm cum activează individual medicul, echipa medicală și o instituție într-un sistem medical, cum aceste elemente între ele interacționează, cum se influențează reciproc și cât de mult contribuie fiecare la siguranța actului medical, dar și la evenimentele adverse asociate asistenței medicale. În literatura de specialitate, această abordare este asociată cu dezvoltarea conceptelor de „factori umani” (human factors), „abordare sistemică” (systems approach), condiții latente (latent conditions), „eșecuri active” (active failures) și, mai larg, cu ideea că un eveniment advers este adesea rezultatul unei combinații de condiții, acțiuni și omisiuni.

Această abordare are o consecință importantă pentru dezbaterea privind malpraxisul medical: a identifica eroarea medicului și a identifica toate cauzele care au făcut posibilă producerea prejudiciului sunt direcții total diferite, cu rezultate distincte. Studiile care au analizat sute de dosare de malpraxis oferă o imagine surprinzătoare a acestei diferențe.

Exemplul din SUA: eroarea chirurgicală nu începe și nu se termină cu chirurgul

Începem cu dovezile timpurii. Un studiu publicat încă în anul 2006 a analizat 444 de dosare de malpraxis închise, din specialitatea chirurgie, provenite de la patru asigurători de răspundere profesională din SUA. Dintre cele 444 de dosare, cercetătorii au identificat erori chirurgicale care au produs vătămarea pacientului în 258 de cazuri. În 65% dintre acestea prejudiciul a fost semnificativ sau major, iar în 23% pacientul a decedat.

Ce atrage atenția este însă altceva. Factorii de sistem, adică factorii asociați instituției medicale, au contribuit la 82% dintre cazurile în care a fost identificată o eroare chirurgicală. Studiul mai arată că, în 62% dintre cazuri, la eroare a contribuit mai mult de un clinician, iar în 31% erorile au apărut în mai multe etape ale îngrijirii. Printre principalii factori de sistem identificați s-au numărat: lipsa experienței sau a competențelor tehnice (41%) și deficiențele de comunicare (24%).

Aceste date schimbă esențial perspectiva asupra erorii medicale.

Dacă un chirurg a admis o eroare tehnică, dar aceasta a fost favorizată de comunicarea defectuoasă, de lipsa competenței sau experienței necesare, de implicarea mai multor profesioniști și de probleme apărute în mai multe faze ale asistenței medicale, atunci descrierea cazului drept „medicul a greșit, el este responsabil” este o abordare selectivă și incompletă. Nu neapărat falsă, dar incompletă. Iar într-un sistem bazat pe pedeapsă, așa cum este în Republica Moldova și unde erorile medicale sunt analizate inclusiv prin prisma Codului Penal, o abordare incompletă poate însemna o sentință cu privare de libertate pentru cineva vinovat doar pentru faptul că a fost ultima verigă a lanțului de asistență medicală.

Malpraxisul în Belgia: un alt sistem medical, un rezultat identic

Tabloul american privind erorile medicale nu este singular. Peste patru ani, o echipă de cercetători belgieni a analizat 427 de dosare de malpraxis chirurgical selectate din 3.202 de cazuri de răspundere în care pacienții reclamaseră o eroare. Dosarele proveneau din perioada 1996–2006. În cele 427 de cazuri analizate au fost identificate erori chirurgicale care au produs vătămarea pacientului. Rezultatul? Factorii sistemici, asociați instituției medicale, au contribuit la eroare în 90% dintre cazuri. Principalii factori au fost lipsa experienței sau a competenței tehnice, identificată în 57% dintre cazuri, și deficiențele de comunicare, prezente în 42%. În 28% dintre cazuri, mai mult de un clinician a avut un rol contributiv. Autorii au conchis că factorii sistemici au un rol esențial în erorile medicale, indiferent dacă sunt erori tehnice sau non-tehnice.

Două sisteme medicale diferite, două seturi de dosare de malpraxis și două analize independente converg către aceeași observație – prejudiciul suferit de pacient nu poate fi asociat strict activității doar unui cadru medical. Din contra, în 9 din 10 cazuri analiza erorii ar trebui aprofundată dincolo de ce s-a întâmplat în sala de operație.

Comunicarea versus un singur om

O întrebare legitimă ar fi dacă rezultatele americane și belgiene, care provin din date mai vechi, mai sunt relevante astăzi. Cercetările recente arată că da. O analiză publicată în 2024 abordează aceeași preocupare, dar extinde considerabil aria cercetării. Cercetătorii au analizat 21.101 de dosare de malpraxis închise, provenite din perioada 2010–2019. În aceste dosare au fost identificați 54.479 de factori contributivi, ceea ce înseamnă, în medie, 2,2 factori pentru fiecare dosar.

Cercetătorii au clasificat factorii contributivi în două mari categorii: clinici și non-clinici. Din totalul factorilor identificați, 51% au fost clasificați drept non-clinici, față de 49% factori clinici. În categoria non-clinică au intrat, între altele, problemele de comunicare dintre profesioniști și pacienți, problemele de comunicare între profesioniști, întârzierile sau eșecurile în obținerea unui consult și documentarea insuficientă.

Cercetătorii au analizat și elementele comune ale dosarelor în care s-au făcut plăți pentru despăgubiri. În aceste cazuri, 57% dintre factorii contributivi au fost non-clinici, comparativ cu 43% factori clinici. Studiul a mai constatat că problemele de comunicare au crescut ca factor contributiv pe parcursul perioadei analizate, iar în cazurile asociate cu leziuni de severitate mare, problemele de comunicare între profesioniști au fost mai frecvente decât cele de comunicare între profesionist și pacient.

Studiul confirmă că factorii care contribuie la apariția unei reclamații de malpraxis depășesc frecvent sfera actului medical individual (doar medicul) și includ comunicarea, coordonarea, documentarea și alte elemente ale modului în care este organizată asistența medicală în instituția medicală respectivă.

Abordarea sistemică: de la „cine a greșit?” la „cum a devenit posibilă eroarea?”

Contribuția psihologului britanic James Reason la înțelegerea erorilor și abordarea siguranței pacientului în sistemele medicale este una extrem de valoroasă. Reason a arătat că în industriile cu risc ridicat, precum aviația sau cea nucleară, erorile nu se produc de cele mai multe ori ca urmare a unei greșeli izolate. Dimpotrivă, vulnerabilități sistemice, admise la multiple etape și cu mult timp înainte ca eroarea să se producă, se aliniază într-un mod care permite producerea unei erori cu efecte catastrofale. Așa a apărut celebrul model „Swiss cheese” - cașcavalul elvețian. Feliile de „cașcaval” reprezintă barierele construite pentru prevenirea erorilor. De exemplu, protocoale clinice, proceduri interne, verificări etc. Găurile reprezintă vulnerabilitățile care pot duce la eroare. Dacă feliile și găurile ajung să se suprapună, erorile traversează toate barierele și vor genera în mod negreșit prejudicii.

În timp ce alte industrii au acceptat modelul sistemic, cel medical încă se încăpățânează să dea erorilor o față umană. Este o abordare tot mai dificil de susținut într-un domeniu în care actul medical a devenit atât de complex, tehnologizat și dependent de interacțiunea dintre profesioniști, sisteme medicale, regulamente, echipamente și organizații. Erorile medicale, deși prevenibile, nu pot fi complet eliminate. Tocmai din acest motiv, abordarea sistemică are rolul de a identifica întreg lanțul al erorilor pentru a preveni următoarea tragedie, nu pentru ca lista sancționaților să fie mai lungă.

Dacă medicul nu acționează de unul singur, de ce trebuie să răspundă singur?

În Marea Britanie, un studiu publicat în 2022 a analizat 126 de rapoarte de investigație privind incidente grave dintr-un trust NHS. Cercetătorii au utilizat un cadru bazat pe „Human Factors Analysis and Classification System” (Sistemul de analiză și clasificare a factorilor umani) pentru a identifica factorii care au contribuit la incidente. Acțiuni nesigure ale personalului au fost identificate în 79% dintre incidente.

Dar acestea nu este cifra la care trebuie să ne oprim. Studiul a arătat că în cazul a 72% dintre incidente au existat condiții care au precedat acțiunile nesigure ale personalului medical. Studiul este valoros tocmai pentru că o „acțiune nesigură” nu închide conversația. Din contră, ar trebui să deschidă o a doua întrebare: ce a determinat acea acțiune nesigură, de ce ea a fost posibilă? Iar răspunsul cercetătorilor este existența unei combinații dintre factori organizaționali și chiar extra-organizaționali. Un exemplu simplu este penuria de cadre medicale la nivel național care poate afecta siguranța actului medical la nivel instituțional.

Chiar dacă acțiunile personalului medical au fost precedate de vulnerabilități de management și chiar de politică la nivel național, autorii studiului observă că investigatorii s-au limitat la a identifica acțiuni nesigure, fără să acorde atenție condițiilor care le-au precedat.

Eroarea individuală este „vârful aisbergului”

Aceasta este poate cea mai utilă metaforă pentru înțelegerea problemei. Un pacient vede rezultatul final: prejudiciul pe care l-a suferit și pe care, în mod firesc, îl atribuie medicului care l-a tratat. Dar până la individ (medic) există o echipă, proceduri aprobate, tehnologii, resurse, management, o întreagă instituție care se încadrează într-un sistem. Uneori toate pot funcționa corect și, cu toate acestea, poate apărea o eroare individuală. Dar uneori mai multe bariere sunt slăbite simultan. Medicul obosit poate lua o decizie într-un moment de presiune; o informație medicală nu este transmisă complet; un rezultat de laborator nu este disponibil la timp; un coleg nu este disponibil; echipamentul nu funcționează sau nu este disponibil. Iar eroarea care, în alte condiții, ar fi fost detectată de o altă barieră, ajunge la pacient. În acest caz, medicul poate fi ultima verigă, dar nu și singurul factor cauzal.

De ce contează acest lucru pentru Republica Moldova

Discuția nu este pur academică. Republica Moldova se află într-un moment în care arhitectura juridică a malpraxisului și a siguranței pacientului este încă într-o fază incipientă de dezvoltare. Raportul Comisiei Europene privind Republica Moldova pentru anul 2025 confirmă că Republica Moldova nu dispune de un cadrul legal dedicat prejudiciului adus sănătății pacientului asociat asistenței medicale (malpraxis), de mecanisme de compensare și de sisteme adecvate de raportare a incidentelor de siguranță a pacientului.

Raportul menționează, de asemenea, continuarea criminalizării erorilor medicale.

Probabil, este cel mai oportun moment ca factorii de decizie să-și răspundă la întrebarea - ce vrem să obținem printr-un nou mecanism de malpraxis?

Vrem să sancționăm profesionistul care a greșit?

Să compensăm pacientul? Să prevenim repetarea incidentului?

Să identificăm deficiențele instituției medicale?

Sau să obținem toate aceste rezultate printr-un singur mecanism juridic?

Aceasta nu este o pledoarie pentru nevinovăția medicilor

Este important să aducem această explicație, mai ales într-o dezbatere publică în care orice discuție despre reducerea accentului pe eroarea medicală individuală poate fi interpretată drept o încercare de protejare a medicilor. Un sistem corect de siguranță a pacientului nu trebuie să elimine responsabilitatea individuală, ci să o plaseze într-un context adecvat.

Există diferență între o eroare umană într-un sistem cu deficiențe, o abatere de la o procedură într-un sistem funcțional și un comportament profesional neglijent sau deliberat. Și aceste situații nu trebuie și nu pot fi tratate identic. În literatura privind siguranța pacientului, tocmai această diferențiere este esențială: nu orice eroare este echivalentă cu neglijența. Și nu orice prejudiciu dovedește, prin el însuși, existența unei erori medicale individuale a medicului.

TVA la medicamente și reducerea contribuției medicale: organizațiile din sănătate cer explicații privind impactul reformei fiscale

Tuberculoza poate fi confundată cu o simplă răceală

Medici din Moldova nemulțumiți de salariile pe care le primesc

Tag: malpraxis sistem institutie medicala medic vina individuala swiss cheese

Categoria: Știri Interne

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.