Liuba Ceban: „Suicidul nu este o soluție. Soluția este să vorbim despre durerea noastră”

Sursa Foto: Arhivă personală// Liuba Ceban

Silvia Rotaru

10 septembrie, 2020, 16:23

Vizualizări: 10441

Astăzi, în întreaga lume este marcată Ziua Mondială de Prevenire a Suicidului. Este un subiect căruia i se dă mai puțină importantă, mai ales acum când pandemia COVID19 ne-a schimbat esențial prioritățile. Însă adevărata față a acestei stări, probabil o vom afla după ce vom simți că am trecut ușurați peste boală. Așa spun studiile. Statisticile arată că anual, în Moldova, aproximativ 500 de oameni își pun capăt zilelor din diverse motive.

Specialiștii spun că în niciun caz de suicid motivul nu este unul singur. El vine la pachet cu altele, care, așa cum spun psihologii, provoacă durere sufletească. De asemenea, nu există vreun portret al omului predispus la suicid și nici din ce categorie socială ar putea face parte. Situațiile sunt foarte individuale. Ceea ce putem face însă fiecare dintre noi, cred specialiștii, este să-i întrebăm pe oamenii din jurul nostru cum se simt, lăsându-i să-și exprime emoțiile, fără a-i judeca sau eticheta, fără a le pune pe umeri povara noastră.

Psihologul și fondatoarea liniei verzi pentru prevenirea suicidului de la AO Altruism Moldova, Liuba Ceban ne ajută să înțelegem cum se manifestă un comportament suicidal și ce putem face fiecare dintre noi pentru a preveni un asemenea gest tragic.

Dna Ceban, vreau să vă întreb mai întâi cum poate fi definit suicidul?

Comportamentul suicidal nu înseamnă altceva decât căutarea unor soluții, metode de a depăși durerea pe care unii oameni pot să o resimtă. Durerea poate fi cumplită, insuportabilă și atunci aruncă persoana în căutări. Dacă este prea mare durerea, persoana poate căuta să exploreze suicidul ca o soluție. Noi venim cu un mesaj aici și spunem că suicidul nu este o soluție. Soluția este să vorbim despre durerea noastră.

Cum se manifestă un comportament suicidal de cele mai deseori?

Este foarte greu să spunem că există un profil general, dar, totodată, putem spune că există niște semne suicidale care pot să arate că ceva nu este bine cu persoana X, din punct de vedere spiritual. Aceste semne pot fi verbale și nonverbale, prin acțiune, gesturi sau imagini dictate. Ele nu întotdeauna arată că este în ultima fază a actului suicidal. Până la a decide sunt mai multe etape și totul începe de la durere, care se adună, se adună și persoana nu știe ce să facă cu ea. Cu siguranță, aceste persoane au o durere sufletească, sunt deprimați, nu vor să moară, dar vor să nu-i mai doară sufletul. Un studiu realizat pe oamenii care au fost salvați de la suicid, 99 la sută dintre ei au menționat că regretă fapta, dar voiau să nu-i mai doară. Aici subliniem importanța că durerea poate fi ușurată prin discuții de la suflet la suflet.

Se spune că oamenii care își pun capăt zilelor ar fi instabili emoțional, ar avea anumite devieri psihice. Este adevărat sau este doar un mit?

Instabilitatea emoțională poate fi parte din personalitatea omului. Poate persoana nu își controlează unele emoții sau are așteptări prea mari. Eu aș duce discuția despre realitățile din jurul suicidului în direcția prezenței durerii sufletești. Cum se manifestă aceasta de la un om la altul este diferit. Sunt foarte mulți oameni care s-au confruntat cu mai multe greutăți și dureri într-o perioadă scurtă de timp. Au venit mai multe situații complicate în viața unui om. Atunci, nivelul de frustrări psihologice, nivelul de durere sufletească crește. Atunci ei se gândesc la suicid ca la o opțiune. Nu este vorba că persoana are anumite disfuncții, ci de faptul că are mai multe probleme în acest moment. Însă pot fi cazuri, când persoana are un anumit diagnostic psihiatric și recurge la suicid.

Există un portret al omului, care are asemenea gânduri?

Este un mit, precum că oamenii care au gânduri suicidale arată într-un fel sau altul. Cu câțiva ani în urmă, pe Instagram era un vlogger cu o numita tulburare bipolară. Ea posta o poză în care era foarte fericită, într-o rochie de gală și mesajul sub acea imagine era – Așa arătam eu cu 5 minute înainte de tentativa de suicid. Mai era o imagine în care stătea stresată, plângea. Aceasta la fel a fost făcută cu 5 minute înainte de o tentativă de suicid. Deci, nu putem spune că oamenii care au asemenea gânduri arată într-un fel sau altul. Depinde totul de problemele pe care omul le are. Noi cunoaștem actori renumiți, oameni de artă, care nimeni nu bănuia că pot să pot fi tentați să se sinucidă. La nivel mondial suntem la faza de a căuta modalități de a ajuta acești oameni. Noi nu știm ce exact funcționează.

La ce mesaje, gesturi, expresii ar trebui să atragem atenția, astfel încât să ajutăm un om să evite tragedia?

Cred că pe rețelele de socializare sunt mesaje la care trebuie să atragem atenția. În zilele noastre, omul își trăiește singurătatea pe rețele de socializare. Aici putem discerne dacă un om nu se simte bine și să atragem atenția la asta. Important este să întrebăm o dată în plus, să nu trecem pe lângă mesaje care sunt de rămas bun sau arată că persoana nu este coerentă. Poate aceste mesaje nici nu sunt legate de suicid, dar trebuie să intervenim la timp.

Cine face parte din categoria de risc și în ce moment un om decide că nu mai vrea să trăiască?

Grupurile de risc se definesc foarte greu, deoarece confruntarea cu gândul suicidal este o trăire foarte personală și specifică. Potrivit statisticilor de la noi din țară, vârstnicii au o rată de suicid înaltă, apoi tinerii. Nu știu dacă acesta este un indicator că aceste grupuri sunt vulnerabile. Mie îmi place să mă uit dincolo de cifre. Pentru o persoană, căreia îi apar asemenea gânduri, indiferent din ce grup face parte, însăși confruntarea gândurilor înseamnă foarte mult. Ar fi bine să fie ajutată orice persoană care are asemenea gânduri. Este foarte greu să spunem care este profilul sau care sunt particularitățile care duc la aceste gânduri.

Adolescenții se consideră grupul de risc, dar până la ei sunt grupuri și mai vulnerabile. Centrul lor de decizii încă nu este maturizat. Realitățile din jurul suicidului apar în conexiune cu mai multe probleme. Niciodată nu este un singur factor sau o singură cauză. Media ne provoacă să credem și ne educă greșit că, există o singură cauză. Alții ar spune ce persoană slabă, l-a lăsat iubita și s-a sinucis sau că migrația este cauza, dar niciodată dintr-o singură cauză, omul nu s-a sinucis. Ăsta este un mit.

Doamna Ceban, Dvs lucrați cu copiii și adolescenții. Ce vă spun ei? De ce nu vor să trăiască?

Noi lucrăm nu numai cu copii și adolescenții, dar cu orice categorie de vârstă. Dacă vorbim de adolescenți, ei vin cu provocările specifice vârstei lor. Ele sunt amplificate de mai multe realități. Niciodată nu este o singură cauză. Am avut istorii prin școli, unde au fost tentative de suicid, și niciodată nu a fost vorba de o singură cauză. Era vorba de durere sufletească adunată în timp. Și de la om la om, de la copil la copil este foarte individuală. Sun factorii care predispun la suicid: economici, sociali, biologici și așa mai departe. Dar de la om la, cum ele se combină, este diferit.

Unde ne aflăm noi pe harta Europei la capitolul suicide?

La nivel mondial suntem pe lista țărilor cu rata de suicid înaltă. Aproximativ 15 cazuri la 100 de mii de locuitori. Locul 20-30 ocupăm, fluctuând de la an la an.

Nu este o cifră prea mare pentru o țară atât de mică?

Un caz de suicid este deja mult. E o dramă, o pierdere pentru cel puțin, 10 persoane și care are un impact emoțional pentru toată viața. Am avut istorii, când un copil a venit la mine și mi-a povestit că bunelul lui s-a sinucis. Ca să-și apere copilul, tata i-a impus un control foarte strict și din acest motiv copilul suferă. Deci, există 3 generații afectate.

Vreau să spun că, din punct de vedere economic, este o pierdere foarte mare și când e înregistrat un singur caz. Dar 500 pe an, cum se întâmplă în Moldova, este foarte mult. Avem și recomandarea OMS, care spune că dacă vrei să știi rata tentativelor de suicid, înmulțește cifra suicidelor cu 25. Asta ar însemna cam 10 mii de tentative de suicid anual. Dacă împărțim pe zile, atunci ar însemna aproximativ 30 de cazuri pe zi. Este mult.

Ați observat dacă în perioada pandemiei s-au intensificat tentativele de suicid?

Deocamdată nu pot să răspund la întrebarea aceasta. Cercetările abia încep la acest capitol. Ceea ce putem spune este că relațiile sociale se limitează la familie. Izolarea a devenit mai puțin reală. Persoanele chiar dacă nu se simt bine cu cei din jur, interacționează mai mult cu cei de acasă și cumva pericolul sau nevoia de a comunica cu serviciile specializate a scăzut. Asta am observat și noi. Se atestă o mică scădere a numărului de apeluri la linia verde. Există și o altă latură, durerea psihologică adunată pe timp de pandemie, dacă nu este tratată la timp, riscă să adune și alte dureri. Pe durată lungă s-ar putea să ne trezim și cu o creștere a cazurilor. Există chatul nostru anonim la care pot apela oricând oamenii. Aici ei pot vorbi despre durerea pe care o simt. Este important să nu o neglijeze. Avem 3 grupuri de suport pe Facebook, unde tot invităm oamenii să vorbească. Eu cred că ceea ce facem acum este o prevenire a suicidelor pe durată lungă. Din alte pandemii se știe că rata suicidelor poate crește.

În ce măsură migrația, lipsa afecțiunii părinților, soțului, soției, depărtarea îi poate determina pe unii adolescenți, tineri să ia decizii atât de dureroase?

Este imposibil ca dintr-o singură cauză un om să ajungă la suicid. Dacă nu sunt alte cauze, omul va depăși și va merge mai departe. Dacă nu era așa, atunci toți care se despart sau migrează putem spune că sunt predispuși la suicid. O persoană cu ardere profesională sau care a falimentat se poate sinucide. Nu, nu există un singur factor. Niciodată nu trebuie să comparăm durerea sufletească de la un om la altul. Fiecare om este un univers aparte. Nu este numai ceea ce vedem noi la suprafață.

Este adevărat că suicidele sunt mai frecvente în țările economic mai dezvoltate?

Nu. 75 la sută dintre cazurile de suicid sunt în țările în curs de dezvoltare. Poate unele țări au anumite creșteri, în anumite perioade, dar ăsta nu este un indiciu. Și țările în curs de dezvoltare sunt mai multe decât cele dezvoltate, de aceea această statistică poate fi interpretată diferit.

Cine și în ce mod îi poate ajuta pe oamenii predispuși la suicid să își schimbe decizia?

Dacă vorbim doar despre schimbarea deciziei, cred că fiecare persoană poate să facă asta. Cred că un om, orice problemă ar avea, dacă îi este auzită durerea, frustrarea psihologică scade. Asta vrem să promovăm. Ascultarea în situații frustrante, când există ultima picătură, ei să poată să vorbească. Dacă noi am chema persoanele dragi la un pahar de vorbă mai des, dacă am pune mai des întrebarea cum se simt și să se evite răspunsul bine, dar o descriere a stării, atunci putem preveni mai multe cazuri.

Eu cred că prevenirea suicidului ne privește pe fiecare, pentru că niciodată nu știi cât de mare este durerea aproapelui tău. Unii oameni au nevoie de tratament, alții - de odihnă, alții - de disciplină, totul este individual.

Cum deosebim un om care chiar vrea să-și pună capăt zilelor de unul care vorbește despre asta ca să atragă atenția celor apropiați?

La bază această întrebare este un mit. Este un mit că persoanele care manipulează, în realitate nu se gândesc la suicid. Unele cercetări arată că peste 90 la sută dintre oameni care se gândesc la suicid au elemente de manipulare. Acești oameni nu de viață bună manipulează. Orice element de manipulare în raport cu suicidul noi îl luăm în serios, pentru că dacă omul era bine, el nu ar fi încercat să se sinucidă.

Poate fi arderea profesională un motiv pentru suicid – de exemplu lucrătorii medicali în contextul pandemiei actuale? Cât de expuși psihic sunt anume acum și ce riscuri există pentru sănătatea lor mentală?

Dacă mai există și alte probleme, da poate fi o predispunere. Dacă este doar ardere profesională, atunci nu putem vorbi de suicid. Noi avem un grup pe Facebook în care s-au înregistrat oameni, care trec prin ardere profesională. În fiecare marți seara, psihologii fac diverse ședințe cu ei. Dacă în această perioadă, persoana începe să consume alcool, dacă nu are pe nimeni alături, poate să ajungă și la suicid. Dar totul este individual. Dacă cineva, fiind în stare de burnout, s-a sinucis, fiți siguri nu doar asta a fost cauza.

În ce mod ajutați copiii și adolescenții la linia verde pentru prevenirea suicidului și AO Altruism Moldova?

Avem chatul anonim, unde vin seara oamenii și vorbesc. Îi ajutăm ca pe toți ceilalți. Vorbim despre greutățile lor. Avem protocolul nostru intern de evaluare a nivelului de risc de suicid și discutăm în funcție de problemă, ce provocări are persoana. Nu oferim soluții, încurajăm și căutăm resurse pentru acea persoană.

Ce sfat le-ați da părinților, de exemplu, în contextul zilei internaționale de prevenire a suicidului?

Aș încuraja părinții să învețe, să înțeleagă ce simt adolescenții, cum își manifestă emoțiile, să-și dezvolte inteligența emoțională, să înțeleagă dinamica vieții lor și să fie un exemplu pentru copiii lor, prin modul în care ei au grijă de sine. Cel mai puternic mod de a iubi copiii noștri, este să le arătăm cum să ne iubim corect pe noi înșine. Când vorbesc de iubire de sine, nu mă refer la egocentrism, ci la responsabilitate, la grijă.

Doamna Ceban, vă mulțumim pentru acest interviu.

Cum afectează țigaretele electronice sănătatea adolescenților. Ninel Revenco, președinta Societății de Pediatrie din R.Moldova- „Fumătorii dezvoltă afecțiuni cardiovasculare încă din adolescență”

Lucica DIȚIU: Indiferent de cât mâncăm sau facem exerciții, mereu va exista riscul să ne îmbolnăvim de tuberculoză pentru că respirăm

Dumitru Laticevschi: Succesul Moldovei în răspunsul la tuberculoză ține de fortificarea sistemului de sănătate pentru a evita încetinirea progresului

Tag: suicid, ziua mondiala de prevenire a suicidului, izolare, comunicare

Categoria: Interviuri

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.