O metodă arhaică, aplicată la nașterea copilului, a schilodit o femeie din Chișinău moral și fizic. „Am rămas cu 13 tăieturi pe burtă”

Sursa Foto: Arhivă personală// Natalia Ciobanu

Silvia Rotaru

27 aprilie, 2021, 10:53

Vizualizări: 13432

„Prima dată am țipat de durere, i-am aruncat mâinile și i-am spus să nu apese, însă ea s-a culcat peste mine repetat, cu o forță enormă”. Sunt emoțiile negative pe care le-a trăit Natalia Ciobanu, acum doi ani la Institutul Mamei și Copilului, unde a ajuns să nască primul său copil, pe băiețelul Alan. Ca să urgenteze procesul, moașa practic s-a culcat peste ea și a apăsat cu putere partea de sus a abdomenului ca micuțul să fie expulzat din burta mamei.

Ca să înțelegeți ce a însemnat metoda moașei aplicată, vă spunem că Natalia este o femeie de 1,64 și 54 de kilograme și niciodată nu s-a gândit că va trece prin acest coșmar, care îi va lăsa sechele adânci – fizice și psihice, pentru mulți ani înainte.

Ceea ce i s-a întâmplat Nataliei în Moldova, nu li se mai întâmplă demult femeilor din Vest, unde această metodă aplicată la nașterea copilului este demult interzisă. Este vorba de manevra Kristeller, interzisă de sistemele medicale din statele din Vest, dar încă permisă în cele din spațiul Estic, printre ele și Republica Moldova. La modul practic, metoda presupune să faci presiune puternică pe abdomen cu cotul pentru a expulza mai repede copilul.

Valentin Friptu, șeful Disciplinei de obstetrică, ginecologie și reproducere umană, Departamentul de obstetrică și ginecologie al USMF „Nicolae Testemițanu”, spune că această metodă nu se mai predă la facultate, totuși, nu există niciun act oficial care să nu permită utilizarea acesteia.

„Este o metodă din perioada sovietică, acum ea nu se mai folosește și nu se mai predă la facultate. În același timp nu există niciun document care să spună că este contraindicată această metodă. În cărțile vechi se arată cum se face, cum se apasă, dar în cărțile nu noi se mai vorbește despre ea”, ne-a declarat profesorul Friptu.

Deși era fericită că-și aude copilul plângând, după naștere, Natalia s-a ales cu un hematom intrahepatic masiv, clasificat de specialiști drept vătămare corporală gravă, și cu o traumă psihologică peste care nu poate trece nici astăzi.

Natalia simte și astăzi că are dureri în abdomen, iar cele 13 cicatrici, îi amintesc mereu de moașa și medicul, care a asistat-o la naștere. O stare de anxietate profundă o cuprinde, atunci când se pomenește în preajma instituției medicale. Femeia povestește că s-a pregătit moral și fizic să-l nască pe băiețelul ei Alan, care a avut un scor Apgar la naștere de 8/8. Făcea sport, nu suferea de vreo boală, a trecut toate investigațiile necesare până la naștere, ca într-un final, tocmai cel mai așteptat moment, să-i provoace traume la propriu.

„A fost un coșmar. În seara de 30 ianuarie 2019 am ajuns la IMC. Medicul a luat decizia să-mi rupă apele și mi-a pus picurătoare pentru a accelera procesul nașterii. Indici de suferință fetală nu erau. Eu mă simțeam bine, dar presupun că medicul se grăbea acasă, de aceea forța nașterea. Spre final a luat decizia să aplice vacuumul. În același timp o moașă, de 2 ori mai mare decât mine, a apăsat violent în partea de sus a abdomenului. Prima dată am țipat de durere, i-am aruncat mâinile și i-am spus să nu apese, însă ea s-a culcat peste mine repetat, cu o forță enormă. Era groaznic ce am simțit în acea clipă. Mi-am dat seama că s-a născut copilul, pentru că a început să plângă. Eu am simțit doar durerea de la manevra moașei”.

Natalia povestește că a avut o comunicare defectuoasă cu medicii, care i-au asistat nașterea. „Abia acum realizez cât de incorect vorbea medicul în procesul nașterii. Îmi zicea că nu sunt femeie, că nu depun efort, că nu pot naște un copil atât de mic…Repeta asta într-una. Deși, când s-a născut băiatul, au spus că e foarte mare pentru mine. Toți erau uimiți și chiar se interesau de înălțimea și greutatea lui”, își amintește femeia.

Calvarul a început după naștere și putea s-o coste viața, dacă nu insista să facă investigații și în alte instituții medicale. Se simțea rău și-i spunea medicului că are dureri în abdomen. Acesta însă nu ar fi luat în seamă ce spune femeia, îi verifica uterul și îi spunea că se preface.

„În fiecare zi îi spuneam medicului că mă doare zona sub sâni, unde m-au apăsat, îl rugam să mă ajute. Verifica uterul (care nici nu mă durea) și zicea că sunt în regulă. Spunea că toate femeile au așa dureri, că eu sunt mică și slabă, că manipulez cu soțul, că trebuie să fac sport. Mă simțeam foarte vinovată că nu pot face față suferințelor, cu lacrimi priveam doamnele care se externau, cu bebe în brațe. Eu nici să-l ridic pe al meu nu puteam, de atâta durere”.

Așa Natalia a făcut prima criză post-partum.

„Într-o zi nu mai înțelegeam ce vorbesc medicii, oamenii din jur. Cuvintele simple nu le deslușeam. Abia mai târziu am aflat că acesta e unul din simptomele șocului traumatic. Într-o noapte am avut convulsii. Am stat internată 7 zile. Nu puteam să dorm de durere, plângeam nopțile. Soțul stătea 24/24 alături și avea grijă de copil. În ziua externării, cum o făceam zilnic, l-am rugat pe medic să-mi facă un USG la organe interne, i-am explicat că simt cum mă doare ceva înăuntru. Mi-a spus că inventez și că s-a săturat de plânsetele mele, să mă ia soțul mai repede acasă”.

Malpraxis laInstitutul Oncologic. O mamă și-a făcut dreptate în judecată după ce mediciii-au operat fiica minoră pe țesut sănătos în loc să înlăture o tumoare

Natalia a fost externată, fără să-și dea seama că are o traumă, care ducea spre deces. Supozitoarele prescrise pentru durere nu o mai ajutau. După aproape 2 zile, a ajuns la insistențele unei prietene la un spital privat, unde a mai făcut un USG, care arăta că are un hematom intrahepatic masiv care ocupa 3/4 din ficat cu 800 ml lichid liber în abdomen.

„Mi-au spus că în orice clipă pot să mor și au chemat ambulanța, care m-a dus la Institutul de Medicină Urgentă (IMU). La IMU s-a confirmat diagnosticul. Toți mă întrebau cine m-a bătut? Le explicam că am născut recent și mi s-a apăsat pe burtă. Am fost internată direct în secția de reanimare. Din cauza durerii, mi-au administrat morfină și mi-au transfuzat 2 pungi cu sânge. Am ajuns la ei, practic moartă, cu hemoglobina 56. Medicii de la IMU le spuneau părinților că mă va salva doar Dumnezeu și să se roage pentru mine”.

La IMU a stat internată o lună, timp în care nu și-a văzut copilul, respectiv nu l-a alăptat. Acea operație a lăsat-o cu 13 cicatrici, inclusiv la nivelul plămânilor și pe tot perimetrul abdomenului. Au urmat săptămâni întregi de suferință, în care era ajutată să se așeze, să mănânce, să facă duș. Natalia a făcut și alte intervenții chirurgicale, după care încet s-a pus pe picioare, însă psihologic avea nevoie de ajutor, după care s-a adresat târziu.

„După 6 luni fizic și peste 2 ani (cât de cât) psihologic, după ce am efectuat terapie postraumatică cu un psiholog din centrul prenatal, nici acum nu pot să spun că reabilitarea este completă. Pe lângă ficat au suferit puternic toate organele din bazin și am nevoie de o nouă intervenție chirurgicală. Mă afectează și durerea, pe care o am în legătură cu ațele ce ies din cicatrici. Aspectul fizic nu îl mai întorc niciodată. Cel mai important pas, pe care l-am făcut în reabilitarea mea, deși unul destul de costisitor, a fost psihoterapia, la care am apelat, din păcate, târziu”, spune Natalia.

Ce s-a făcut la nivel de justiție?

Pe zi ce trece simte tot mai multă deznădejde, pentru că instituțiile de drept, în care și-a pus mare speranță că-i vor face dreptate, în realitate par dezinteresate să elucideze cazul.

În aprilie 2019, Natalia a depus o plângere pe medicul și moașa, care i-au primit nașterea, la Inspectoratul de Poliție Botanica. Pe marginea cazului ei a fost pornită o anchetă, în baza articolului 162 aliniat 1, Codul Penal - Neacordarea de ajutor unui bolnav fără motive întemeiate, unui bolnav de către o persoană care, în virtutea legii sau a regulilor speciale, era obligată să îl acorde. Această faptă se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 850 unităţi convenţionale (27.500 de lei – 42.500 de lei) sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 240 de ore.

Am încercat să aflăm mai multe informații despre mersul anchetei, însă ofițerul de urmărire penală, Alina Budeanu, ne-a cerut să-i trimitem în scris o cerere, altfel nu poate să ne ofere detalii despre caz.

Acuzații demalpraxis. Un medic de la Institutul Mamei și Copilului este învinuit de ofamilie că le-a mutilat copilul la naștere

Natalia nu a scris plângeri la Institutul Mamei și Copilului și nici la Ministerul Sănătății. S-a gândit că poliția o va putea ajuta mai mult.

În septembrie 2019 a fost efectuată prima expertiză medico-legală. Aceasta a confirmat vătămări corporale grave, cu risc pentru viață, vătămări care cu mare probabilitate puteau fi provocate de către medicul care a primit nașterea și moașa care l-a asistat. A trebuit să mai facă o expertiză medico-legală, peste un an, în octombrie, iar concluziile au fost diametral opuse primei. Vom preciza că instituția, care a efectuat expertiza a fost aceiași – Centrul de Medicină Legală.

„Urmărirea penală durează deja 2 ani. Cazul evident se tergiversează. Eu aflu despre orice decizii ale ofițerului de urmărire penală, doar dacă singură depun cereri, deși după lege trebuie să fiu înștiințată. Nu e de mirare, ruda apropiată a părții opuse la fel activează în poliție. Între timp au fost efectuate două expertize absolut contradictorii. Una zice că am primit vătămări corporale grave, probabil la naștere, alta infirmă aceasta în același timp raportul fiind semnat de un specialist invitat. De aceea, în toamna lui 2020 am cerut a 3-a expertiză. Ofițerul însă mi-a respins cererea, fără niciun motiv. Am contestat decizia la Procuror și sunt în așteptarea deciziei. Am făcut cunoștință cu ordonanța de numire pentru a treia expertiză, în care întrebările sunt de ordin psihologic, în așa mod, în care cel care vine să răspundă deja e influențat de ideea că nimic nu s-a întâmplat la naștere”.

Natalia povestește că din iunie 2020 și până în luna aprilie a acestui an a scris 30 de cereri către Inspectoratul de Poliție Botanica, Procuratura Botanica și judecătorul de instrucție.

Ea spune că din septembrie 2019 și până în mai 2020, adică timp de 9 luni de zile, ofițerul de urmărire penală din cadrul Inspectoratului de Poliție Botanica nu a efectuat nicio acțiune de urmărire penală.

„Atât procuratura, cât și eu, am depus nenumărate cereri cu privire la urgentarea cauzei penale, la care ofițerul care ducea cauza nu reacționa. Astfel, au fost încălcate prevederile Codului de Procedură Penală și drepturile mele de pacient și de om. Continuăm să scriem cereri de urgentare a procesului de urmărire penală, dar acestea nu au nici un efect până în ziua de astăzi”, precizează Natalia, adăugând că:

„În iunie 2020 am depus cerere pentru calificarea suplimentară a cazului pe art. 162 al. 2 (care, de fapt, și ține de vătămări corporale grave) și art. 213. Nu am primit niciun răspuns. În martie 2021 am repetat cererea, iarăși a rămas fără un răspuns. În iunie 2020, am cerut ca în expertiza nr.2 să participe experții din prima expertiză pentru a da explicații la experții din a doua (absolut legal și nu era posibil să nu fie admisă cererea, după lege). Acest drept nu a fost satisfăcut de către ofițerul de urmărire penală”.

Natalia a cerut demisia temporară din funcție a medicului și a moașei, care au asistat-o la naștere, dar cererea i-a fost respinsă de către Procuratura Botanica și Judecătorul de instrucție.

„Am cerut expertiză medico-legală în comisie în noiembrie 2020, din motiv că sunt 2 expertize diametral opuse, ofițerul a respins această cerere. Am contestat-o la Procuratură și acum (aprilie 2021) aștept să fie numită a treia expertiză. Am reușit doar să schimb ofițerul de urmărire penală, deoarece domnul care se ocupa de caz, în 2020, era părtinitor, cererile mele esențiale fiind omise sau chiar respinse fără niciun motiv”, povestește Natalia.

De ce cazul Nataliei este tergiversat? Am întrebat-o pe jurista Elena Cernăuțeanu, un bun cunoscător al legislației medicale și a drepturilor pacienților. Ea spune că din start infracțiunea de care sunt acuzați medicul și moașa, care i-au primit nașterea Nataliei, a fost calificată greșit, ca o infracțiune mai puțin gravă, care se pedepsește cu amendă sau muncă în folosul comunității.

„Problema constă în faptul că infracțiunea a fost calificată în baza articolului 162. Asta înseamnă că ea se consideră o infracțiune mai puțin gravă. În acest caz acțiunile medicilor vor fi pedepsite cu o amendă sau muncă neremunerata în folosul comunității. Depinde foarte mult calificarea corectă a acțiunilor medicilor la intentarea unei cauze penale pentru a reflecta exact acțiunea sau inacțiunea medicilor, care ulterior va fi examinată de către procuror sau după caz de instanța de judecată. Dacă cauza penală ar fi fost pornită în baza articolului 213, cod penal, care prevede încălcarea regulilor și metodelor de acordare a asistenței medicale și nu este clar de ce nu s-a luat în considerare calificarea acțiunilor în baza articolului 213, dacă din start a fost scopul calificării acțiunilor conform unui articol ce prevede o sancțiune mai blândă, cum ar fi articolul 162. În cazul în care termenul de prescripție pentru infracțiunea dată este de 3,5 ani și dacă din 3 expertize medico-legale, 2 vor arăta vina medicilor, urmează ca procurorul care se ocupă de caz, sa întocmească rechizitoriul și să expedieze cauza penală în instanța de judecată pentru a fi examinată în fond. Trebuie de menționat că chiar dacă trec acești 3,5 ani și medicul nu va recunoaște fapta, procurorul nu clasează cauza penală, dar o expediază în instanța de judecată. După expedierea cauzei penale în judecată, judecătorul se va expune cu o hotărâre legală pe cazul dat”, a explicat jurista Elena Cernăuțeanu.

Notă: Metoda Kristeller constă în a face o presiune puternică în timpul expulzării în abdomenul mamei, pentru ca copilul să poată fi expulzat mai repete. Este efectuat pentru a scurta travaliul și a facilita îndepărtarea copilului din burtă. Persoana care o execută apasă abdomenul mamei cu brațul sau cu ambele brațe, urcând uneori deasupra ei pentru a crește forța apăsării.

Manevra Kristeller continuă să fie efectuată în multe nașteri, în ciuda faptului că este descurajată de riscurile incontestabile pe care le prezintă: abruptul placentar, ruperea uterului, fractura claviculei bebelușului și leziuni la nivelul plexului brahial. De asemenea, nu există nicio dovadă că această manevră are efecte benefice semnificative asupra nașterii, astfel încât ea este descurajată.

VIDEO// A fost inaugurat primul Centru de Vaccinare din Moldova, la Institutul Mamei și Copilului

„Nu e ușor să treci peste situația gravă a unui copil, fie și străin, și să continui să muncești”//Istoria Zinaidei Abdurahmanova, asistența șefă din Departamentul de Pediatrie al IMC

Adrian Chiriac, medicul care tratează cu zâmbet

Tag: natalia ciobanu, nastere, manevra kristeller, IMC

Categoria: Știri Interne

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.