Se presupune că nici nu va fi, chiar dacă legea o cere. Însă, ca și în alte domenii din sănătate, doritori care vor cu tot dinadinsul să devină șefi la ANSP nu se prea zăresc, prin urmare nu știm ce surprize ne sunt pregătite. Ne-am permis, totuși, să anticipăm deciziile Ministerului Sănătății și l-am întrebat pe Mihai Pîsla, fost director al fostului Centru Național de Sănătate Publică, care a participat la elaborarea inițială a documentului de reformă, dar care nu a fost acceptat, ce crede că se va întâmpla în continuare. Cine ar putea și ar vrea să devină director la o instituție supranumită struțo-cămilă, ce abilități ar trebui să aibă și cum ar putea-o face funcțională. Iată ce am discutat.

Dle Pîsla, deoarece în curând se fac două săptămâni de când Agenția Națională pentru Sănătate Publică nu are un conducător, vreau să vă întreb, dacă v-ar interesa acest post, având în vedere că ați condus altădată Centrul Național de Sănătate Publică? Ați vrea să participați la concursul pentru funcția de director, în momentul în care se va anunța?

Cum aș putea să particip la concurs, dacă la cel pentru funcția de secretar de stat nu am acumulat nici minimum de puncte (n.r. râde)?

Poate în acest caz aveți mai multe șanse...

Credeți că între timp mi-a crescut nivelul profesional și aș putea fi acceptat? Este o vorbă, când te frigi de lapte, sufli și în apă rece. Nu am de gând să particip la acest concurs. Și apoi cum aș putea să lucrez cu o persoană pe care o consider vinovată de eșecul reformei în sănătatea publică? Cine a respins conceptul inițial al reformei în sănătate publică, care nu prevedea crearea acestei struțo-cămile? Cine ulterior a lucrat asupra altui concept? Cine a raportat în Parlament una, iar în Hotărârea de Guvern a apărut altceva? Și cine a fost permanent președinte al acestei comisii, care era responsabil de reformă? A fost o singură persoană (n.r. Aliona Serbulenco, secretar de stat la Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.

Dacă în cazul doamnei Palanciuc putem spune că nu a existat o continuitate, având în vedere că dumneaei a fost un om din afara acestei structuri și a venit în momentul în care un set de acte normative deja erau adoptate și ea trebuia să le îndeplinească, atunci secretarul de stat (n.r. Aliona Serbulenco) este responsabil de întreaga reformă în acest domeniu. Și apoi eu am plecat de la CNSP, deoarece nu am fost de-acord cu ceea ce s-a propus. Ca să funcționeze reforma este foarte important tandemul între secretarul de stat și directorul ANSP, pentru că unul elaborează politici, iar altul trebuie să le execute. Și politicile trebuie elaborate împreună, ca cel care le execută să știe ce și cum are de făcut.

Și credeți că acest tandem nu a existat între secretarul de stat, responsabil de reformă, și directorul ANSP? Nu s-au înțeles sau directorul ANSP nu a știut ce și cum să facă, pentru ca reforma să pornească din loc?

Doamna Palanciuc a venit în momentul în care deja totul era aprobat, inclusiv conceptul. În plus, ea a venit din alt domeniu, cel spitalicesc, și cred că nu și-a apreciat corect puterile. Pentru doamna Palanciuc totul era nou. Noi avem o structură mare care se numește CNAMUP (n.r. Centrul Național de Asistență Medicală Urgentă Prespitalicească), dar care nu poate fi comparată cu ANSP. CNAMUP are o singură sarcină – să acorde asistența medicală de urgență. Volumul de lucru este mare. ANSP ca structură este foarte complicată și cu o multitudine de sarcini. În plus, e lipsă de experiență în conducerea unei asemenea structuri complexe. Instituția a început să funcționeze fără ca multe mecanisme care i-ar fi asigurat funcționalitatea să fie puse la punct. Nu au fost analizate multe riscuri. Multe lucruri puteau fi prevăzute, inclusiv întârzierea salariilor angajaților.

Dle Pîsla, să admitem că doamna Elena Palanciuc nu a avut abilitățile și cunoștințele necesare în domeniul sănătății publice. Există, din punctul dumneavoastră de vedere, o altă persoană care ar putea în formula actuală să reorganizeze acest serviciu de supraveghere de stat a sănătății publice?

Persoană poate și există, dar va dori ea oare să se implice? Numai dacă e un kamikadze. Această persoană trebuie să-și asume nu doar responsabilitate, dar și un volum foarte mare de lucru. Cel puțin până acum, de când există Agenția, nu am prea văzut persoane care să se fi evidențiat pentru această funcție. Probabil că sunt, nu putem ști totul despre oameni și potențialul pe care-l au, eu însă nu o cunosc.

Și domnul Furtună, care acum e interimar, nu e bun pentru această funcție?

E un foarte bun epidemiolog. Îi cunosc capacitățile. Nu-i cunosc însă capacitățile de conducător, pentru că nu a avut funcții de conducere. El a fost bun vicedirector la Centrul de Sănătate Publică Chișinău, apoi bun vicedirector la ANSP. Poate sau nu să se isprăvească cu o sumedenie de probleme ce țin de managementul instituțional? Eu încă nu știu. Pentru că directorul unei asemenea structuri trebuie să poată asigura atât managementul instituțional, cât și cel de supraveghere de stat a sănătății publice. Deci, persoana care va fi numită trebuie să combine abilități de gestionare a instituției (gestionarea clădirilor, personalului, licitații, etc), cât și un șir de abilități care țin de dirijarea serviciului de supraveghere și control de stat a sănătății publice. Unde mai pui că pe lângă aceste responsabilități mai trebuie să aibă și cunoștințe ce țin de acreditarea instituțiilor, medicamente, etc, care nu sunt specifice și nici firești pentru sănătatea publică.

Sunt aproape două săptămâni de când locul de director al ANSP este vacant. Nici pe pagina web a Ministerului Sănătății, nici pe cea a ANSP un anunț de concurs pentru această funcție nu există. Despre ce vorbește acest lucru?

Concursul ar fi trebuit să fie anunțat în momentul în care s-a anunțat că funcția este vacantă. Pentru că persoanele care vor să vină în această funcție trebuie să se decidă, să pregătească dosarul, etc. Dar calculul începe din momentul în care se anunță că postul este vacant.

Bun. Săptămâna trecută premierul Filip a certat-o public pe Aliona Serbulenco de faptul că reforma nu merge chiar atât de bine, precum s-a lăudat și el de atâtea ori. De fapt, a atenționat-o pe doamna secretar că ar trebui să înceapă să muncească. Credeți că a fost o mustrare formală sau chiar a avut de-i reproșat anumite lucruri?

Nu cred că la așa nivel se face ceva de ochii lumii. Pur și simplu cantitatea ar trebui să treacă și în calitate. Noi de multe ori l-am auzit pe Pavel Filip cum menționa despre trei reforme în medicină, iar cel mai mare succes este în sănătatea publică. Însă realitatea, mai devreme sau mai târziu, apare la suprafață. Și el a văzut cum a fost gestionată problema rujeolei, când ANSP a întârziat cu acțiunile, apoi au apărut întârzierile de salarii, deci, prea evidente au devenit insuccesele în această reformă ca el să nu se priceapă. Se apropie electorala și va trebui să se întâlnească cu colective și cum le va explica oamenilor că din trei reforme cel puțin una are succes, dacă nu este așa? Cred că pur și simplu Pavel Filip a fost nevoit să recunoască că reforma nu merge bine. Voalat, dar a recunoscut. Eu nu știu cine-l informa că totul merge bine, dar iată că realitatea a ajuns și la urechile lui.

În această situație, există măcar șanse minime ca reforma să meargă? Și dacă da, atunci ce schimbări credeți că ar trebui făcute, așa încât această struțo-cămilă să devină struț și cămilă?

Eu cred că situația nu e atât de dramatică. Potențialul SSSSP este. Oamenii care lucrează în acest Serviciu își fac griji pentru ceea ce se întâmplă, dar nici nu prea au unde pleca. Este important ca acum să fie mobilizare totală și să se conștientizeze că reforma se află în pragul unui eșec și să se acționeze. Am spus de mai multe ori că Ministerul Sănătății trebuie să organizeze ori un Colegiu, ori o ședință specială și să ceară un raport amplu despre reformă. Nu aș putea să vă spun ce se poate face, pentru că sunt ținut departe de ce se întâmplă acolo.

Dle Pâsla, într-un interviu pentru Sănătate INFO, doamna Palanciuc dădea de înțeles că nu a fost susținută de colegi, de angajați, că ar fi fost boicotată în organizarea și promovarea activităților. Credeți că a existat această rezistență din partea angajaților și de ce ar fi existat?

Pot să vă spun că am fost primul specialist din afara sistemului care a fost numit șef al Centrului Național de Sănătate Publică și țin minte din proprie experiență cum am fost primit. Acest serviciu, ani la rând a fost ca o castă, a fost un Serviciu închis. Tot timpul Ministerul Sănătății s-a ocupat cu activități care vizează mai mult tratamentul, iar acest Serviciul era ținut cumva la distanță. Astfel, orice om din afara lui era primit cu o oarecare ostilitate. Era un fel de ostilitate instinctivă, de autoapărare. În interiorul lui a pătruns un intrus. Doamna Palanciuc, probabil nu a fost suficient de flexibilă. Poate nu ar fi trebuit să fie atât de dură în cerințele sale, poate ar fi trebuit să fie mai înțelegătoare la anumite probleme. Cred că anume flexibilitate nu i-a ajuns și nici nu am simțit că și-a creat echipă. Acest lucru este foarte important, mai ales atunci când vii din afară. Și-apoi doamna Palanciuc a venit în această funcție temporar și dânsa nici nu a ascuns acest lucru.

Poate din start, dumneaei venise pentru perioadă mai lungă la ANSP, iar când a văzut că nu merge, a decis că trebuie cu tot dinadinsul să plece...

Orice ar fi fost, echipa creează liderul, ceea ce doamna Palanciuc, cel mai probabil, nu a reușit să facă. 

Dle Pâsla, noi avem exemplu Ministerului Sănătății unde conducător a fost numit un om care nu are nicio legătură cu domeniul, dar se mizează pe capacitățile lui de manager. Acum, când la ANSP s-a întâmplat că un om din afară nu a fost acceptat și nu s-a descurcat cu cerințele, a fost văzut ca o persoană ostilă echipei, înseamnă că viitorul conducător ar trebui să fie unul din interior sau, totuși, din afară, dar mai flexibil decât fostul director?

Managerul este important în dirijarea unei instituții. La elaborarea politicilor în domeniu, calitățile manageriale coboară pe planul doi. Trebuie să ai măcar un background, dacă nu cunoștințe fundamentale în domeniu, deoarece persoana care dirijează Ministerul este responsabilă de elaborarea politicilor în sector. Nu poți să faci politici bune când ai sfetnici (n.r. secretari de stat) și unul îți spune să mergi în stânga, iar altul în dreapta, iar tu trebuie să pui punctul pe I. Deci, e nevoie de cunoștințe în domeniu. Dacă vorbim de ANSP, atunci într-adevăr abilitățile manageriale au un rol mult mai mare, pentru că, de fapt, tu execuți politicile care sunt elaborate de autoritatea centrală. Doar scopul reformei nu a fost crearea Agenției, dar eficientizarea supravegherii de stat a sănătății publice. Mulți confundă acest lucru. Agenția este doar un instrument prin care se poate face această eficientizare. La prima etapă era important ca ANSP să aibă un manager instituțional puternic.

Managerul instituțional nu s-a descurcat, a spus Filip. Acum trebuie să fie numit un manager instituțional sau un specialist în domeniu, care să înțeleagă ce fel de politici trebuie făcute și cum să fie aplicate?

Ideal ar trebui să fie o combinație. Însă, nefiind încă funcțională Agenția, e nevoie, cred, de un manager instituțional, altfel scopurile nu pot fi atinse. Depinde foarte mult și de echipa de adjuncți. Dar și dacă va fi ales un conducător din interiorul instituției, va depinde foarte mult de persoană, de capacitățile de a lucra cu oamenii, de a-i mobiliza și de a-i face să meargă după ea. Nu putem generaliza. Deci, până la urmă vorbim despre capacități de lider, pentru că poate fi un specialist extraordinar, dar un lider mai puțin bun. Deocamdată însă nu prea văd doritori pentru această funcție.

Nu avem de unde să știm, pentru că nu a fost anunțat concursul...

Și aici avem o problemă. Însuși concursul e un fel de piedică, pentru că chiar și cel prin care am trecut eu când candidam pentru funcția de secretar de stat, a arătat că este doar unul formal, decizia se ia netransparent. Poate acum Ministerul de asta nici nu anunță concurs, deoarece caută persoana care să o invite să accepte această funcție.

Orice reformă are nevoie de susținere politică și noi avem exemplul unei foste ministre, Ruxanda Glavan, pentru care această susținere a fost retrasă la un moment dat. Credeți că Elena Palanciuc a trecut prin aceeași dizgrație a partidului de la guvernare?

Cred că doamna Palanciuc nu ar fi ajuns în această funcție, dacă nu avea această susținere politică. Este complicat, chiar și pentru un manager de top să se adapteze și să cunoască în timp record dedesubturile unui domeniu. El are nevoie de cel puțin 2-3 luni pentru aceasta. Chiar și unul din interior are nevoie de timp ca să știe cum să conducă o instituție. Măcar și din simplu motiv că până nu demult el a condus un domeniu îngust.

Mai devreme, m-ați lăsat să înțeleg că despre actualul director interimar nu știți prea multe, mă refer la calitățile de manager, însă în ANSP mai sunt doi vicedirectori – Vasile Guștiuc, inspector șef sanitar de stat și Maria Cumpănă. Îl vedeți pe vreunul dintre ei director al ANSP?

Pe domnul Furtună îl cunosc în calitate de specialist în epidemiologie. Pe domnul Guștiuc îl cunosc în calitate de bun manager la nivel raional, dar ca inspector șef sanitar principal de stat nu s-a remarcat prin nimic. Mai mult chiar, inspecțiile de stat acum sunt într-o măsură mai mare sau mică ilegale, deoarece până acum nu a fost elaborat regulamentul privind activitatea inspectorilor de stat, care trebuie să înlocuiască medicii șefi sanitari de stat.

Acum doamna Cumpănă, în calitatea ei de director pe acreditare și evaluare, parcă nu erau obiecții, dar iarăși, aici e cu totul alt domeniu. Ca să înțelegi dacă pot sau nu acești oameni să conducă ANSP ar fi trebuit să-i auzim mai des, să vedem ce și cum gândesc, dar niciodată până acum ei nu au apărut la rampă, nici măcar fosta directoare. Nu poți să înțelegi dacă ei ar putea face față, dacă sunt în umbră. Comunitatea medicală îi cunoaște doar după funcțiile precedente.

Până la urmă nu știm dacă decizia de a numi pe cineva în fruntea ANSP va fi una politică sau, din contra, bazată pe profesionalism...

Cu regret de multe ori se întâmplă așa. Dar trebuie să înțelegem că Agenția și sănătatea publică e la pământ, după mine. De asta e nevoie de mobilizare. Este foarte important ca problema să fie soluționată rapid, pentru că este vorba de sănătatea oamenilor. Oamenii se nasc sănătoși și sarcina statului este să le păstreze această sănătate.

Ce mesaj ați avea pentru oamenii care au rămas să muncească în acest domeniu al sănătății publice?

Să nu piardă optimismul, să știe că de ei depinde foarte mult cum va rezista acest Serviciu și să fie siguri că mai devreme ori mai târziu problema va fi soluționată. Altă cale nu există. Această ramură a sănătății este extrem de importantă și ceea ce se întâmplă acum e temporar. Mai devreme ori mai târziu chiar și conducerea aceasta sau viitoare va înțelege că este o ramură foarte importantă pentru stat. Mi-aș dori ca acești oameni să nu se dezică de profesia lor.

Domnule Pîsla, vă mulțumim pentru acest interviu.