Cine cumpără frânghia?

Sursa Foto: Arhivă personală

Elena Cioina

01 august, 2018, 11:20

Vizualizări: 6169

Eu cred că fiecare angajat al acestei țări își merită banii și atitudinea din partea angajatorilor. Indiferent muncește la stat ori la privat. Domeniul sănătății nu este o excepție. Situația este atât de bizară și confuză, încât cred că niciun expert din străinătate, ajuns aici, nu ar descurca ițele în viitorul apropiat.

Atâtea lucruri se petrec de-ndoaselea, că nici nouă, jurnaliștilor, care avem obligația profesională să înțelegem ce se întâmplă, ca să putem explica și altora, nu ne este clar ce reformează autoritățile, de fapt.

Și mai bizar este că majoritatea e nemulțumită. Culmea, în tăcere. La bucătărie, în cercurile de prieteni, pe facebook, în discuții private, sub protecția anonimatului, acolo unde nu tare se văd și nu tare se aud.

Nu intenționez să chem pe nimeni să organizeze proteste, să arunce cu petroaie în directori sau autorități, ori și mai grav să devasteze instituțiile medicale. Niciodată însă nu voi înțelege de ce având atâtea probleme, oamenii tac, înghit în sec, tremură, acceptă să fie umiliți, ori pleacă, pentru că alte soluții nu mai văd.

De ceva vreme tot scriu despre reforma sănătății publice. Sincer încă nu mi-e clar cum funcționează, dacă funcționează acest serviciu, cine se ocupă de prevenire, cine face controale, cum ne învață acest serviciu să avem grijă de sănătatea noastră. În general, mai avem serviciu de sănătate publică în țară ori nu?

Ceea ce mi-e mai clar, e că domeniul duce o lipsă acută de specialiști și oferă în continuare cele mai mici salarii din sănătate. Deci, specialiștii nu se grăbesc să se angajeze, iar mulți dintre cei care au mai rămas sunt cumva cu bagajele pregătite. Ei nu-s. Pleacă. Salariile lor, din mai mari, au devenit mai mici, deși ar fi trebuit să fie invers.

Într-o țară în care angajatul se respectă, cred că pentru 100 de euro nici din pat nu s-ar ridica. În Moldova e altfel. Omul nostru e harnic. El muncește în speranța că va primi și salariu. Poate nu știți, dar mulți dintre angajații în sănătatea publică au un salariu de start de aproximativ 1650-2.500 de lei pe lună. Mulți dintre ei au ani de studii în spate, masterate, doctorate, traininguri, etc. Mulți dintre acești angajați nu le-au primit nici pentru mai, nici pentru iunie, iar astăzi suntem deja în august. Mă gândesc că poate consumă aer. Trebuie să încerc să înțeleg cum rezistă.

Și totuși ei tac. Cu mici excepții.

Toate știrile care le-am făcut până acum pe această temă le-am scris cu sânge. Puțini au fost cei care au spus ferm „Da, puteți să mă citați”, înțelegând că presa e, de fapt, o portiță ca problema lor măcar să fie discutată de mai marii sistemului.

Acum înțeleg că unii și-au ridicat salariile pentru luna mai, alții nu. Ar fi scris scrisori premierului, dar deocamdată niciun răspuns de la el. Cu toate acestea, angajații din sănătatea publică tac.

Astăzi am încercat să aflu de la un angajat al Centrului de Sănătate Municipal dacă și-a luat salariul. Cu vocea plăpândă mi-a sugerat să adresez toate întrebările contabilității. Poate le voi adresa, dar poate nu. Dacă angajații nu vor să contribuie la rezolvarea problemei lor, de ce ar trebui să o facem, noi, jurnaliștii în locul lor?

Aici voiam să ajung. O atare abordare mă duce la gândul că acești oameni nu vor ca problema salariilor să fie rezolvată. Ei n-au nevoie de aceste salarii. Se descurcă fără el. Situația e foarte asemănătoare cu bancul în care, la final, după ce nu și-au primit salariile mai multe luni, iar premierul a propus ca angajații să fie spânzurați, unul a întrebat: „da frânghiile ni le dați voi ori le cumpărăm noi?”

Unii vor spune că e ușor să vorbești fără să fi muncit vreo zi de cealaltă parte a baricadei și fără să știi ce se întâmplă cu cei care deschid gura. Probabil. Nu cred însă nicio clipă că dacă ați face cu adevărat să fiți auziți, ați rămâne toți fără locuri de muncă.

Niciodată abordarea „să vorbească alții, să scrie alții, să ceară alții drepturile noastre” nu a avut finalitate pozitivă. E o dovadă de lașitate și poate ar trebui să vă dea de gândit dacă procedați corect sau nu, atunci când decideți că tăcerea e de aur. Sănătate Să Aveți.

Tag: salarii, lipsă, sănătate publică

Categoria: Editoriale

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.