Ana Susarenco, inițiatoarea unui curs de educație sexuală: „Tinerii nu se vor abține de la sex, pentru că Ministerul Educație cu cel al Sănătății nu pot decide când să includă cursul în școli”

Sursa Foto:

redactor

01 februarie, 2017, 17:00

Vizualizări: 9212

Ciclul menstrual e un mare păcat. Poluția în timpul adolescenței este o anomalie, iar prezervativele sunt responsabilitatea băieților. Să fii agresiv e un atu, iar dacă iubitul îți propune o partidă de sex, e bine să accepți, altfel te va părăsi. Sunt doar câteva dintre miturile pe care le au cei mai mulți adolescenți din Moldova.

Autor: Elena Cioina

Ciclul menstrual e un mare păcat. „Visele umede” în timpul adolescenței sunt o anomalie, iar prezervativele sunt responsabilitatea băieților. Să fii agresiv e un atu, iar dacă iubitul îți propune o partidă de sex, e bine să accepți, altfel te va părăsi. Sunt doar câteva dintre miturile pe care le au cei mai mulți adolescenți din Moldova, pe care școala, societatea, îi pregătește pentru orice, numai nu pentru viață. Și chiar dacă pe elevi îi frământă astfel de întrebări, atunci cei în ale căror responsabilități intră educația, inclusiv cea sexuală, își caută alte priorități. În consecință, puțini copii ajung ulterior să înțeleagă prin ce schimbări au trecut în adolescență. Răspunsul e simplu – nimeni nu le explică pe îndelete și pe înțelesul lor lucruri firești. În consecință, creștem generații de oameni nepregătiți să facă față provocărilor sociale. Întreaga situație a motivat o rețea de tineri să facă un experiment. Timp de aproape un trimestru ei au predat în două școli din țară un curs de educație sexuală. Un curs pentru care elevii stăteau peste program și dacă ar mai fi avut timp, l-ar fi dedicat cu plăcere. Ce au fost curioși ei să afle, de ce s-au arătat atât de interesați de un obiect blamat, acum un deceniu, de părinți și Biserică. Am discutat cu inițiatoarea acestui curs de educație sexuală, Ana Susarenco, tot ea unul dintre fondatorii rețelei de educatori de la egal la egal Y-PEER Moldova.

Ana, pornind de la ideea că predarea unui curs de educație sexuală în școli au fost mai mult o curiozitate sau o testare a terenului pe care se mișcă adolescenții, ce altceva va mai determinat să le povestiți lor ce înseamnă, de fapt, educație sexuală?

Noi lucrăm de mai bine de 10 ani în domeniul sănătății reproductive și ceea ce facem la modul practic sunt discuții la această temă, mai mult sau mai puțin informale, cu tinerii și adolescenții. Încercăm să lucrăm cu ei atât la școală, cât și în afara ei. Mă refer la centrele prietenoase tinerilor, centre comunitare, tabere de vară, etc. Prin organizarea acestor evenimente, noi ne propunem ca tinerii să fie mai informați, dar și devină facă activități care vor transmite ulterior aceste cunoștințe altor tineri. Acum, de ce am decis să ne implicăm într-un astfel de experiment? De fiecare dată, din discuțiile cu ei înțelegeam că educația sexuală lipsește, că tinerii au nevoie de această informație, că ei nu au de unde s-o ia, fie părinții nu sunt acasă, fie sunt, dar le este incomod să vorbească pe așa teme. La fel, la școală profesorii preferă să evite aceste subiecte. Nu credem că e vina lor. Pur și simplu nu sunt pregătiți să facă acest lucru. Atunci când nu știi cum să predai un asemenea curs, soluția e să le spui copiilor să învețe singuri, ceea ce nu e chiar corect.

De aici a pornit motivația voastră să le explicați adolescenților ce este această educație sexuală?

Asta ne-a convins și mai mult că trebuie să muncim și în acest domeniu și să cerem Ministerului Educației să includă acest curs în curricula școlară. Totul a început de la o campanie, organizată de noi în vară, în care colegii au trebuit să-și întrebe prietenii ce părere au despre educația sexuală, dacă ar vrea sau nu să aibă acest curs în școală. Nu ne-am gândit atunci să facem vreun experiment. Era o campanie pornită de tineri, pe mediul online, cu trei întrebări – ai vrea sau nu să ai un curs de educație sexuală în școală, vrei să fie și în școala ta și cum ar trebui el să arate? Ne-am mirat că în aproximativ o lună ei au trimis peste o mie de chestionare, dintre care majoritatea au spus că ei vor un astfel de curs în școală.

Și ce înțelegeau ei prin noțiunea de curs de educație sexuală? Că vor învăța ce?

Ne-au spus că vor să știe mai multe despre corpul lor, ce se întâmplă cu ei, cum să-și manifeste sentimentele, cum să aibă relații bune cu cei din jur, chiar cum să-și planifice familia. Cel mai mult însă adolescenții vor să știe cum să comunice.

Ce este sexul și cum te poți proteja de tot felul de infecții care se transmit pe această cale nu i-a interesat?

Ba da. Doar că noi am încercat să le explicăm tuturor că educația sexuală nu te învață cum să faci sex, dar cum să-ți protejezi sănătatea, cum să ai grijă de corpul tău, cum să-ți construiești relații sănătoase, constructive cu cei din jur așa încât ele să nu se transforme în relații distructive. Nu au ezitat să ne spună că vor să afle mai multe lucruri și despre relațiile sexuale.

Vrei să spui că există un vid de informație la acest capitol și adolescenții au nevoie să vină cineva avizat și pregătit să le vorbească despre lucruri firești?

Așa am înțeles și noi din reacțiile lor și ne-am gândit că dacă tot au nevoie și acesta e strigătul lor, să le facem un astfel de curs. Am ales două școli, una din oraș și alta dintr-un sat, ca să vedem diferențele. Interesul a fost al elevilor și nu al părinților sau profesorilor. Administrațiile au fost deschise, la fel și părinții și chiar am organizat o discuție publică la care au fost invitați și preoți. Noi am încercat să explicăm cum urmează să arate cursul nostru.

Apropo, ce întrebări au avut părinții, profesorii, preoții. Ei ce credeau că le veți preda elevilor?

Nu au fost întrebări complicate. Ceea ce i-a interesat pe părinți, dar și pe profesori, a fost dacă nu este prea devreme pentru un asemenea curs, dacă lecțiile vor fi comune pentru fete și băieți.

Adică părinții ar fi vrut ca acest curs să fie predat separat fetelor și separat băieților?

Și noi îi întrebam de ce își fac griji de acest lucru, mai ales că ei oricum discută și își povestesc unii altora ce au aflat nou. Mai îngrijorați erau părinții de fete. Ei motivau că acestora le-ar fi incomod să participe la astfel de lecții împreună cu băieții. Noi am încercat să le explicăm că felul în care le vom preda lecțiile sunt interactive și informative și ei nu se vor simți incomod.

Erau griji nejustificate…

Da, pentru că una dintre profesoare le-a vorbit separat elevilor săi de clasa a 5-a despre igiena personală. A adunat separat fetele și separat băieții. A constatat după asta că degeaba i-a despărțit, pentru că ei oricum au discutat în pauză și și-au povestit totul. E greșit să credem că elevii nu își vor împărtăși impresiile imediat ce ies pe ușă.

Voi la ce concluzie ați ajuns după ce vi s-au adresat aceste întrebări? De ce părinții cred că despre lucruri fireștii, copiii trebuie să afle separat? De unde această percepție?

Probabil, ei la rândul lor nu au avut educație sexuală și atunci când nu ești informat, e normal să te temi, să ai bariere față de lucrurile noi. Ei au fost rezervați până în momentul în care le-am explicat despre ce și cum vom vorbi cu copiii lor. Atunci au spus că e ok.

V-ați gândit la un moment dat că ar fi bine să le explicați și părinților aceleași lucruri pe care v-ați propus să le povestiți adolescenților? Asta ca educația sexuală să nu rămână un subiect tabu și părinții să reușească să discute pe teme de interes, inclusiv acasă?

Sigur. E nevoie să le ținem astfel de lecții și părinților. Unii din curiozitate au participat la ore și ne-au spus că au aflat și ei lucruri noi.

E ca în bancul „Da, tată. Ce ai vrea să afli?”

Cam așa.

Preoții, care în 2006 s-au împotrivit cel mai mult cursului „Deprinderi de viață”, pe ei cum i-ați convins că nu e devreme să faci educație sexuală cu elevii?

Cred că dacă nu ne-ar fi spus cei de la Ministerul Educației că ar fi bine să vorbim și cu preoții, nu am fi făcut acest lucru. În activitățile noastre cu tinerii nu am avut situații când ei să se opună sau să ne spună ce avem voie să vorbim cu adolescenții și ce nu. Și da, noi am mers și le-am povestit pe ce teme vom vorbi cu elevii. Am constatat, ca și în cazul părinților, că atâta vreme cât ei nu cunosc unele lucruri, vor pune bariere. Noi le-am explicat că sănătatea reprezintă o valoare inclusiv pentru Biserică și spre fericirea noastră ei au spus că dacă acest curs va educa elevii și îi va învăța cum să-și protejeze mai bine sănătatea, nu văd o problemă.

Cu cine dintre preoți ați discutat?

Și cu preoți din Bălți, din Cantemir, din Chișinău. Printre ei au fost și preoți din Biserica Adventistă. Toți au fost deschiși. Nimeni nu a fost categoric. Ceea ce au vrut preoții e să stabilim împreună subiectele și mesajele, ce le spunem elevilor de diverse vârste. Noi am încercat să stabilim punctele cheie.

Adică acum Biserica ar fi mai deschisă să accepte un astfel de curs în școli decât acum 10 ani când a încercat Ministerul Educației? Putem da vina pe lipsa de comunicare dintre aceste părți?

Cursul acesta a venit foarte repede, fără să fie analizat public, fără să existe niște consultări. Și atunci și acum e nevoie de comunicare. Nu trebuie să ne așteptăm că fără ea, preoții vor ieși în fața elevilor și le vor vorbi despre importanța folosirii prezervativului în timpul actului sexual sau contracepție. Este importat ca toți să înțeleagă de ce este important un asemenea curs, de ce este important ca elevii din clasele a 8-,a 9-a să știe ce se întâmplă cu corpul lor, cum se schimbă, cum să se poarte cu cei din jur, cum să reacționeze în anumite situații, când ar fi bine să înceapă relațiile sexuale și de ce e bine să se protejeze. Este păcat că și acum există această lipsă de comunicare între acești actori. Dacă ar fi fost, poate că demult am fi avut un asemenea curs în școli. Mai cred că sunt niște așteptări setate incorect din ambele părți. Nu știu dacă preoții trebuie să zică „da, hai să aducem educația sexuală în școală” și nici nu știu dacă ei sunt cei care trebuie să ia o asemenea decizie. Ei pot fi consultați, pentru că așa cum arată statisticile, oamenii au încredere mare în Biserică, deci nu prea ai cum să-i eviți. Vreau să cred că din 2006 până acum lucrurile s-au mai schimbat și societatea are o altfel de atitudine.

Și Ministerul Educației cum a reacționat la experimentul vostru? Au promis să se implice?

E greu să vă spun ce va face ministerul, dar noi vrem să credem că are aceleași scop ca și noi. Însă în ceea ce îi privește pe elevi, ei chiar au aflat multe lucruri noi. Noi am făcut aceste constatări din răspunsurile pe care le-am obținut în baza chestionarelor oferite înainte de curs și după. Dacă în septembrie, 10 la sută dintre răspunsuri erau corecte, în decembrie era exact invers – 100 de procente corecte și la unele întrebări diferența de răspunsuri a fost foarte mare. Cred că de aici ar trebui să pornească interesul Ministerului Educației față de acest curs. Este clar că adolescenții își schimbă atitudinea față de propria lor sănătate, își schimbă comportamentul. Scopul unui asemenea curs este ca ei să știe cum să procedeze în diverse situații și cui să se adreseze când au o problemă.

Bun, să revenim la ce i-a interesat pe adolescenți să afle de la voi prin acest curs?

În primul rând noi am vrut să vedem cât de bine ei se înțeleg unii cu alții, cum interacționează cu colegii, prietenii, cât de bine se cunosc pe ei înșiși, cum fac față situațiilor de conflict, am încercat să aflăm dacă sănătatea reprezintă pentru ei o valoare, trebuie sau nu să avem grijă de sănătatea noastră, cum se schimbă corpul în adolescență, cum să avem grijă de el, ce reguli de igienă e bine să le respectăm ca să fim sănătoși, inclusiv atunci când vor deveni adulți. Le-am povestit ce reprezintă sistemul reproductiv, ce schimbări ale corpului au loc în adolescență, ce este ciclul menstrual, poluția nocturnă, ce pot face în astfel de situații, că acest lucru e ceva firesc și nu e nimic rușinos. Ceea ce am constatat este că adolescenților le este rușine de corpul lor, ce se întâmplă cu el și obiectivul nostru final era ca ei să înceapă să-și iubească corpul, să se accepte cum sunt și să nu trăiască cu complexe sau să urmeze anumite modele, pentru că așa e la modă.

Adică ei vor să arate ca Brad Pitt sau Angelina Joly…

Da. Peste ei acum vine un val foarte mare de informație, pe net ori TV, și dacă nu-i ajuți s-o filtreze, ei o vor interpreta așa cum cred de cuviință. Ei nu vor analiza dacă acel actor ori artist are un comportament corect sau nu. Având avalanșa asta de informație, adolescenții își iau doar partea brută a informației. O bună parte din orele predate au vizat comportamentul, or, este foarte dificil să schimbi anume comportamentul unui adolescent și cunoștințele pe care le acumulează îi ajută să-și schimbe unele atitudini. E nevoie de mai mult timp ca să le schimbi și comportamentul. De exemplu, când i-am întrebat ce vor face dacă o persoană le propune să facă sex, la început de curs toți spuneau că vor refuza, iar la sfârșit - veneau deja cu argumente. Acest lucru arată că deja posibilitatea de a manipula opinia lor este mult mai mică.

Și voi pe ce materiale informative v-ați bazat ca să evitați avalanșa celor de pe internet?

Toate materialele cu care am lucrat sunt aprobate de experți în domeniu. Majoritatea sunt de la Fondul ONU pentru populație și de la OMS. Cursul s-a bazat pe informații oferite anume de experți. Sunt informații avizate.

Și mai departe ce faceți, încercați să convingeți responsabilii că trebuie să se miște înainte, să nu abandoneze ideea?

Deocamdată noi le pregătim un raport pe care responsabilii urmează să o analizeze. Între timp continuăm să lucrăm cu adolescenții și tinerii, pentru că ei nu vor aștepta să-și înceapă viața sexuală și nici nu vor aștepta să se întâlnească Ministerul Sănătății cu Ministerul Educației și să decidă dacă includ acest curs sau nu în școli. Ei au nevoie să fie informați acum, de aceea noi nu ne oprim.

Bănuiesc că asemenea cursuri nu pot fi predate de orice profesor din școală. Cine ar trebui să fie aceștia?

Cred că nu e corect să iei toți profesorii de biologie și pe cei de educație civică și să spui că ei trebuie să fie cei care vor ține aceste cursuri de educație sexuală. Ar fi bine să vedem cine dintre profesori sunt interesați de un astfel de curs și cine sunt cei mai populari și iubiți de elevi. Fiecare școală ar trebui să decidă de sine stătător cine dintre ei ar putea preda obiectul. Undeva poate fi profesorul de biologie, altundeva - profesorul de limbă română.

Subiectul educației sexuale e într-adevăr un subiect tabu în Moldova ori se exagerează?

Cred că exagerăm, pentru că e un subiect discutat oriunde. Despre relații sexuale vorbesc și adulții, și tinerii, și adolescenții și chiar copiii. Cred că mai mult e tabu când e vorba de transmiterea acestor informații pe căi oficiale și cred că greșim enorm. Atâta timp cât aceste informații sunt transmise de la un prieten la altul, de la un coleg la altul, care nu neapărat sunt foarte bine informați, noi continuăm să avem o grămadă de mituri.

Adică cei mai puțin curajoși să vorbească pe asemenea teme sunt, de fapt, cei care ar trebui să ia deciziile?

Da. Ei, de fapt, nu vor să-și asume transmiterea acestor informații elevilor. Prin urmare, discutăm despre importanța educației sexuale, dar în cercuri neformale.

Ce mituri ați reușit să scoateți din mințile adolescenților la final de curs?

Că educația sexuală nu este despre sex. Toată lumea, când pronunți aceste cuvinte, așteaptă că tu anume despre sex o să le vorbești, toate 15 lecții, pe când noi le-am vorbit mai mult despre cum să-și protejeze sănătatea.

I-ați dezamăgit cumva…

Probabil că da, dar în același timp credem că le-am oferit informații importante. Noi am avut practica întrebărilor anonime din care am desprins foarte multe mituri. De exemplu, unele adolescente cred că e păcat să ai ciclu menstrual, că poluțiile nocturne sunt anomalii, că doar băieții trebuie să poarte cu ei prezervativ, iar fetele nu, că dacă mi-a propus prietenul să facem sex, trebuie obligatoriu să accept, pentru că altfel mă va părăsi sau că prezervativul nu neapărat te protejează de infecții sau sarcini nedorite, etc. Le putem considera mituri, dar și percepții greșite. Noi am încercat să scoatem aceste mituri din căpșorul lor.

Ana, îți mulțumesc pentru acest interviu.

Dragoș GUȚU, director general AMDM: Noi trăim într-un deficit de medicamente

Valentina Buliga: „Statutul nostru de țară candidat de arerare la Uniunea Europeană ne va obliga să ajustăm legislția în domeniul activității farmaceutice, vrem sau nu vrem”

Spitalul Clinic Republican Bălți are de astăzi un nou director pentru următorii 5 ani. „Vom avea o secție de terapie intensivă conform tuturor standardelor anului 2022”

Tag:

Categoria: Interviuri

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.