Cum moare un bolnav de COVID-19. Mărturiile unui medic din prima linie: „Pacientul doarme și nu știe că moare. Dar asta se întâmplă”

Sursa Foto: Webmd.com

Maria-Victoria Racu

22 martie, 2021, 09:43

Vizualizări: 29332

Coronavirusul de tip nou bate record după record în țara noastră. Potrivit datelor Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, până în acest moment au fost înregistrate peste 215 mii de cazuri de infectare, 340 de pacienți sunt în stare extrem de gravă, 70 dintre aceștia fiind conectați la aparatele de respirație asistată. Situația creată pune o presiune enormă asupra lucrătorilor medicali, care se confruntă frecvent cu cazuri de decese.

Printre ei se află și Dmitrii Dubinceak-Muler, medic la Spitalul Clinic Municipal din Bălți, care a povestit, din practica personală, pe pagina sa de Facebook, cum moare un pacient infectat de COVID-19.

„Din păcate, în ultimele săptămâni cazurile de infectare cu noul coronavirus devin tot mai multe, locuri în spitale tot mai puține, iar atitudinea oamenilor față de pandemie – tot mai nepăsătoare.

Într-un an, de când lucrez cu pacienții infectați (de COVID-19) în secția de reanimare, am văzut zeci, ba chiar sute de decese. Din păcate, nu este posibilă o „excursie” a „necredincioșilor în COVID” în focar, acolo unde colegii mei luptă, zi de zi, pentru viața fiecărui om. Consider că și o zi de excursie i-ar face să creadă chiar și pe cei mai înrăiți sceptici. Dar, din păcate, nu este posibil din cauza normelor etice și de securitate.

Cu toate acestea, pot să vă povestesc ce se întâmplă cu pacienții bolnavi de COVID-19, care suportă o formă gravă sau extrem de gravă a bolii. Vă pot povesti cum ei, cot la cot cu medicii, luptă pentru propria viață, însă, din nefericire, nu ies mereu învingători din această bătălie. Poate, cel puțin după acest articol, unii își vor schimba atitudinea față de purtarea măștii, distanța socială și „forma gravă a răcelii” – anume așa ei numesc infecția cu noul coronavirus.

Mai întâi de toate: cine este internat în secția de reanimare?

Nu toți. Mai exact, foarte puțini. Primele simptome ale unui pacient infectat sunt slăbiciunea pronunțată, dureri în tot corpul, uneori tusea uscată și febra cuprinsă între 37 și 40 de grade (cu variații individuale). Cu toate acestea, chiar și după 2-3 zile de la infectare persoana simpte o dispnee (dificultate de respirație) de o intensitate diferită.

Dacă dispneea este ușoară, pacientul este internat în secția COVID-19, iar la necesitate îi este oferită masca cu oxigen, care îl ajută să respire mai ușor. Dacă dispneea se accentuează și trece într-o formă gravă, pacientul este transferat în secția de reanimare.

Ce-i asta – dispnee?

Ridicați-vă în picioare și faceți 10 flotări, alergați ușurel vreo 100 de metri sau urcați rapid scările până la etajul 4 sau 5. Acum simțiți o dispnee ușoară.

Încercați să alergați cu o viteză maximă pentru Dvs 300 de metri sau urcați în fugă scările până la etajul 9. Acum aveți o dispnee accentuată. Cum vă simțiți? Iată așa respiră un pacient bolnav de COVID-19, internat în secția de reanimare.

Lucrurile se întâmplă astfel din cauză noul coronavirus afectează plămânii. Țesutul acestora se inflamează, iar vasele de sânge care ajung la ele sunt pline de trombi mărunți. Drept rezultat, pacietul respiră, dar oxigenul nu poate ajunge în organism din cauza plămânilor afectați. Deci, pacientul începe a se sufoca.

Astfel, sufocându-se, pacientul nimerește pe patul din secția de reanimare.

Primul lucru pe care îl fac medicii este întoarcerea pacientului pe burtă și îmbrăcarea măștii de oxigen. Fără a da prea multe detalii din anatomie și fiziologie, voi spune că în poziția culcat pe burtă circulația sângelui și ventilația se îmbunătățesc considerabil, iar saturația sângelui (concentrația oxigenului în sânge) se poate îmbunătăți, pacientul respirând mai ușor. Dar nu se întâmplă mereu și nici cu fiecare pacient, și nici pe mult timp.

Dacă peste câteva minute sau ore medicii observă că pacientul nu respiră mai ușor, acesta este transferat la masca CPAP. Aceasta înseamnă că pe fața pacientului se aplică o mască specială, care se lipește ermetic de piele, acoperindu-i gura și nasul. Masca se conectează la aparatul care „insuflă” sub presiune oxigenul în plămânii pacientului. Cu toate acestea, el este conștient și nu experimentează cele mai plăcute senzații.

Ce senzații anume?

În timp ce mergeți într-un automobil care se mișcă cu o viteză de 100 km/h, scoateți capul afară și încercați să respirați. Sau mai simplu: conectați un uscător de păr la puterea sa maximă , îndreptați-l spre față la o distanță de 20 de centimetri și încercați să respirați.

Cam așa respiră un pacient cu masca CPAP. Această mască se leagă de capul pacientului, iar el trebuie să o suporte timp de câteva ore pe zi, dar mai des, timp de câteva zile, ba chiar săptămâni.

Pe parcursul acestui proces pacienții sunt conștienți, iar medicii le explică încontinuu că în pofida greutăților ei trebuie să respire prin această mască, deoarece ea este singura lor șansă de a supraviețui. Pacienții plâng, le este dificil, dureros, dar ei se străduie, pentru că își doresc să trăiască.

Pacienții se străduie să respire, se întorc în mod regulat pe burtă, pe o parte sau alta și îndeplinesc toate indicațiile medicilor. Plus la astea, ei continuă să primească în mod regulat o doză bună de antibiotice, spasmolitice, preparate hormonale și alte medicamente care sunt necesare pentru tratamentul pneumoniei și a altor complicații a infecției cu noul coronavirus.

În asemenea stare pacientul se poate afla o zi, o săptămână sau chiar mai mult. Dacă va fi norocos și organismul va fi receptiv la tratament, peste o perioadă plămânii vor începe să se restabilească, masca CPAP va fi scoasă, iar tratamentul va fi continuat. Însă, un asemenea noroc îl au foarte puțini pacienți.

Foarte frecvent chiar și în poziția culcat pe burtă, cu mască CPAP, cu administrarea celor mai bune antibiotice bolnavul nu se simte mai bine. El continuă să se sufoce, iar frecvența respiratorie ajunge la 30 și peste pe minut (încercați să inspirați și să expirați la fiecare 1,5-2 secunde). Nu uitați că în aceast timp (ore, zile) pacientul are senzația că a urcat în fugă la etajul 9. El îi spune în mod constant medicului că îi este dificil să respire, că se sufocă, se teme să moară și vrea să trăiască.

La această etapă medicul nu are altă soluție decât doar să conecteze pacientul la aparatul de ventilație pulmonară asistată. Cum se întâmplă: pacientul este indus într-o stare asemănătoare anesteziei generale: el adoarme și nu mai simte absolut nimic. După aceasta în gâtul pacientului (trahee) se introduce un tub de plastic care se conectează la aparatul care ventilează plămânii, adică respiră pentru pacient. Pentru personalul medical prin aceasta începe cea mai dificilă etapă: pacientul conectat la aparatul de ventilație asistată trebuie întors de câteva ori pe zi de pe spate pe burtă, apoi pe o parte și pe alta, pe spate și iar după aceeași schemă. În plus, majoritatea pacienților cântăresc în jur de 100 kg (unii 150 sau chiar 200 kg). Aceștia sunt întorși nu de oameni pregătiți, ci de medici, asistente și infirmiere simple.

Da, da, pacienții de 100 kg sunt întorși de femei, de 4-5 ori pe zi, iar asemenea pacienți sunt câte 2 sau poate chiar 5-6, uneori mai mulți.

Dacă pacientul intubat va fi norocos și organismul îi va fi receptiv la tratament, iar plămânii vor începe să se restabilească, peste cîteva zile el va fi deconectat de la aparatul de respirație asistată și îi va fi oferită masca CPAP, apoi masca simplă de oxigen. Cu toate acestea nu este exclus că starea pacientului se va agrava din nou, iar el va fi conectat iar la aparatul de ventilație asistată, iar cercul vicios va începe din nou.

Însă, există și un alt scenariu: în pofida străduinței medicilor, a tratamentului administrat, a măștii de oxigen și a aparatului de respirație asistată starea pacientului se agravează, iar saturația continuă să scadă. Nimic nu mai poate fi întreprins.

Momentul „pozitiv” (nu e cuvântul potrivit, dar altul nu pot găsi) în această situație este că pacientul se află într-un somn medicamentos, nu simte dispneea insuportabilă sau altceva, nu suferă.

Pacientul doarme și nu știe că moare. Dar asta se întâmplă.

Din cauza insuficienței de oxigen mor în primul rând celulele creierului, apoi încetează să funcționeze alte organe, apoi inima se oprește și este imposibil de repornit chiar și cu toate eforturile echipei de reanimare. Pacientul a murit, pentru el suferințele au încetat.

Iar pentru medicul de gardă vine cel mai dificil (după părerea mea) moment: să ia telefonul, să culeagă numărul și...

- Bună ziua, vă deranjează medicul din reanimare. Aș vrea să discutăm despre pacientul ****, sunteți ruda lui? Din păcate mama (tata, bunic, bunelul, sora, fratele, fiul sau fiica) a decedat.

Cum reacționează oamenii la o asemenea noutate? Cred că vă dați seama. Iar medicul îmbracă din nou costumul și merge la alt pacient, să lupte pentru o altă viață, înțelegând perfect că biruitori vor fi puțini”.

Planuri mari cu bani puțini. Guvernul promite construcția unui spital regional, a mai multor Centre de AVC în toată țara și a unui centru de ginecologie oncologică

Incendiul de la Spitalul Clinic de Psihiatrie a fost provocat de un bărbat condamnat pe viață ,acesta a luat ostatici alți pacienți și amenință că va comite omoruri, potrivit Ministerului Sănătății

CNAM confirmă că spitalele nu aveau suficiente medicamente pentru tratarea pacienților cu infecția COVID, dar susține că nu poate analiza amploarea fenomenului

Tag: covid19, spitalul republican balti, Dmitrii Dubinceak-Muler

Categoria: Știri Interne

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.