Oficiul de Sănătate de pe garaj. Povestea asistentului medical care primește pacienții acasă
Violeta Colesnic
07 mai, 2020, 21:27
Vizualizări: 5171
Într-un sat micuț de la marginea Moldovei, unde nici transportul public nu circulă, unde nu este școală, grădiniță, primărie, apeduct sau conductă de gaz, la etajul doi deasupra unui garaj este amplasat Oficiul de Sănătate Bursuc.
Pe ușa metalică, pe o foaie albă prinsă cu un magnet scrie, cu litere mășcate, „CARANTINĂ”, iar puțin mai jos, pe aceeași foaie, două numere de telefon: al medicului de familie și al asistei medicale, Zinaida Chiriac, cea care a construit din banii proprii această încăpere. Scaunul sprijinit de ușă ne dă de înțeles că nu este nimeni în oficiu. Imediat, se deschide o poarta de alături și vine spre noi, zâmbind, o femeie .
„Iaca viiiin!” ni se adresează ea. Urcă repejor cele câteva trepte, dă la o parte scaunul care blochează ușa și ne invită în interior. Zinaida Chiriac este asistentă medical în satul Bursuc, raionul Florești și singura din sat cu studii medicale.
„De când m-am născut, la noi în sat nu a fost niciodată un Oficiu de Sănătate. La început lucram într-o casă care era închiriată. Cineva a dat foc la o căpiță de fân de alături și casa ceea a ars. Apoi ne-au mutat în școala veche, unde împărțeam două camere cu încă o bătrânică căreia îi arsese casa și, pentru că nu avea unde să se ducă, primarul i-a repartizat o odaie. Când făcea ea focul, tot fumul venea la noi, iar când noi făceam focul, fumul se ducea la ea. Odată chiar, medicul a primit pacienții pe prag afară, pentru că în interior era imposibil. Directorul Centrului de Sănătate de la Florești a propus să cumpărăm o casă în sat, dar la noi în sat nu este nicio casă care să corespundă tuturor normelor pentru a trece acreditarea. Și așa, în 2011, am ajuns să construim acest Oficiu, deasupra garajului nostru, la noi în curte. Atunci am trecut acreditarea, anul acesta, din cauza situației excepționale, nu știu ce o să facem”, explică Asistenta medicală.
Cum e să fii asistent medical în cel mai „contagios” spital din Moldova: „În medicină rămân cei care își iubesc munca. Dacă oamenii ar lucra doar pentru bani, în țară nu am avea lucrători medicali”
Chiar și așa,
Zinaida Chiriac ne spune că nu este sigură dacă va primi acreditarea pentru
funcționare, pentru că sunt câteva cerințe care nu pot fi respectate: mărimea
celor două încăperi: de 14 și de 8 metri pătrați; coridorul de opt metri
pătrați, gazificarea încăperii și conectarea la conducta de apă. Problema este
că nici satul nu este conectat la conducta de apă și nu este gazificat.
„Conducta de gaz
a ajuns doar până la fosta școală. S-a discutat să trecem încolo cu Oficiul. Anul
trecut chiar a fost arhitectul și a spus că metrajul corespunde cerințelor
pentru acreditarea centrului. După alegerile locale a fost ales alt primar și
deja s-a decis ca acolo unde trebui să fie Oficiul de Sănătate să deschidă
grădiniță. Din 1992 de când lucrez, grădinița nu a lucrat nicio zi. Nici acum
nu o să lucreze, dar nici nouă nu ne permit să ne mutăm acolo”.
Între timp, arhitectul
a făcut un alt proiect și primarul a promis să construiască un Oficiu de
Sănătate cu respectarea tuturor cerințelor. A promis chiar și să construiască o
fântână, dar a venit pandemia și nu se știe nimic despre realizarea acestui
proiect, ne mai spune Zinaida Chiriac.
Toate cheltuielile
pentru construcția Oficiului de Sănătate și le-a asumat familia Zinaidei, în
special din banii câștigați de soțul ei, în Rusia. Zinaida povestește că au
fost timpuri când în Oficiu nu avea
medicamente și că le cumpăra din banii proprii, iar prin anii 2000 își
primea salariul în…grâu, nu în bani. Primăria Japca o plătea cu 300-400
kilograme de grâu pentru un an de muncă. Pentru a-și întreține familia a fost
nevoită să cultive tutun.
„Prin multe
greutăți am trecut, dar trebuie…”
Și începe să plângă
fără să-și termine gândul, acoperindu-și fața ascunsă pe jumătate sub masca
chirurgicală, cu mâinile îmbrăcate în mănuși de nitril. Apoi, fără să-și
șteargă lacrimile, continuă să vorbească:
„Știți că se
spune că un om trebuie să sape o fântână, să construiască o casă și să sădească
un pom. Noi, iată, am construit acest Centru. Din banii familiei mele. Am
plătit doar pentru ridicarea pereților, în rest am făcut totul cu puterile
proprii. Aș fi vrut să fi fost ajutați măcar cu ceva materiale, vreo cutie cu
vopsea sau vreun sac cu ciment. Am turnat podelele cu fiica și cu fiul meu.
Construcția acestui Oficiu este ca un fel de binefacere pentru sat. Oamenii din
sat însă cred că nouă ni s-au transferat o sumedenie de bani pentru construcție
și că primim o sumedenie de bani”.
Lunar, pentru
chiria oficiului, lumină, telefon, internet și alte cheltuieli, Zinaida Chiriac
primește 141 de lei. Salariul ei este de 4000 de lei.
Satul Bursuc are
o populație de 378 de persoane. În anul 2020 s-au născut doi copii și urmează
să se nască încă unul. Deși este carantină și nu mai primește pacienți, se duce
să-i vadă pe cei doi copii născuți în acest an. Pe ceilalți, mai mărișori, îi
vede pe stradă și știe că sunt bine.
„Îi văd când se
duc la cireadă, după vaci, și știu că sunt sănătoși. La sate și imunitatea
copiilor este mai puternică, și aerul este mai curat. Poate de asta și oamenii
de prin aceste locuri sunt mai sănătoși”.
Cea mai mare
problemă cu care se confruntă Zinaida Chiriac este lucrul cu indicatorii de
performanță, pentru că oamenii din sat trebuie să se ducă la Florești pentru a
face fluorografia sau să fie consultați de medicii specialiști. Pentru că în
sat nu vine transportul de rută, mulți din cei din sat nu au cum să ajungă la
medicul de familie.
„Îi organizez cum
pot, îi rog frumos să se ducă și chiar și pe soțul meu îl rog să îi ducă până
la autobuz, numai să pot să îndeplinesc indicatorii de performanță. Oricum,
pentru că oamenilor le este greu să se ducă să treacă toți medicii, tot eu
rămân vinovată dacă acești indicatori nu sunt îndepliniți”.
Înainte de
carantină, în fiecare zi de marți, la Bursuc venea medicul de familie de la
Japca. Acum nu mai vine.
„Ar fi bine să avem medic de familie pe loc, în sat. Este complicat cu Oficiul de Sănătate în aceeași curte cu casa. Pe ușă este afișat graficul de muncă, dar știți cum este, oamenii își fac interesele lor, își rezolvă treburile personale și vin la mine chiar și în afara programului. Cineva poate se gândește: „Ei, ea stă acasă toată ziua”. Încearcă și spune „nu” ori să refuzi să-i primești. Se întâmplă uneori și la ora unu noaptea să fiu sunată. Iată, de exemplu, astăzi la ora cinci dimineața am fost trezită, că îi era cuiva rău. Când vin copiii în ospeție, evident, vor să se odihnească, să doarmă mai mult, iar oamenii din sat nu vin la mine la Oficiu, dar vin mai întâi la mine sub fereastră și strigă: „Zina! Zina!”. Fiica mea, Doina, chiar a ieșit odată și le-a zis: „Ea nu-i Zâna, dar doamna Zina și o găsiți la serviciu, nu acasă”.
Când medicii devin pacienți. Istoria unei asistente medicale infectată cu COVID-19. „Eram toate în stare de șoc. Abia începuse epidemia”
Oamenii din
Bursuc cu care am discutat spun că au nevoie de medic de familie în sat.
Totuși, nu-l au, iar Zinaida Chiriac, fiind asistentă medicală, nu are dreptul
să-și asume anumite atribuții care intră în competența unui medic de familie.
De aici și unele nemulțumiri că: „Zâna” nu are medicamente, nu vrea să vină
acasă să le pună perfuzii, să le prescrie tratament, să le dea medicamente
compensate sau că refuză să-i consulte pentru că tocmai mulge vaca, deși este
trecut de ora 21.
În timp ce
discutăm, Zinaida este sunată de cineva cu care discută despre concediu și i se
spune să-și anunțe oamenii din sat ca pe perioada concediului să se adreseze la
OMF Japca. După ce încheie discuția telefonică ne spune că în fiecare an, în
luna mai își ia concediu. Nu pentru a merge la odihnă, ci pentru a-și vinde
răsadul din cele câteva sere pe care le are în curte. Pe perioada concediului
nu o înlocuiește nimeni. Oficiul rămâne închis.
„Ei, tot pe capul
meu va fi totul. Dacă oamenii se adresează, nu pot să-i refuz, deși când eu îmi
iau concediu, cam nimeni din sat nu face proceduri. Majoritatea oamenilor din
sat se ocupă cu serele și în perioada asta toți sunt pe deal sau pe la piețe”.
Pentru că locul
ei de muncă este în aceeași curte cu casa, ne invită la ea în ospeție. În
curtea Zinaidei, în spatele fântânii, chiar lângă o tufă de leuștean aromat, o
cloșcă cu pui scurmă în glodul de după ploaie.
„Cloșca-cloșca-cloșca,
hai la mâncare”, le strigă ea și le aruncă o mână de crupe.
Apoi ne conduce spre cele câteva sere pline cu răsad. Înainte să ajungem la ele, trecem pe lângă două scroafe cu purcei, o vacă, câteva cuști cu iepuri, zeci, dar poate și sute de rațe și pui, separați în mai multe ocoale. Cei trei câini care păzesc această „grădină zoologică” dau veseli din coadă la vederea noastră. Anticipând parcă întrebarea noastră, Zinaida ne spune că meseria ei de asistentă medicală este mai mult pentru plăcere sufletească, nu pentru salariul ei de 4000 de lei. Tot ceea ce vedem în curtea ei este pentru un venit suplimentar, iar cel care o ajută este soțul ei, Valeriu.
- Domnule
Valeriu, cum e să aveți soție asistent medical și un Oficiu de Sănătate în
curte?”, îl întreb.
- Tare
greu. Uneori deranjant. Înainte de a deschide aici Oficiul, au fost momente
când eu dormeam pe cotloană, iar alături de mine, Zina îi făcea cuiva perfuzie.
Chiar și a dormit cineva la noi, pentru că trebuia monitorizată la fiecare oră.
Cel mai neplăcut este să fiu trezit la ora două noaptea. Este chemată și
noaptea, iar nu demult, într-o noapte ploioasă, a fost trezită de sunetul
telefonului. Cu lanterna în mână, ne-am dus acasă la una dintre pacientele ei
care năștea. Era prea târziu pentru a fi transportată de ambulanță la spital, așa
că a născut acasă.
Sora Zinaidei,
care este și vecină cu ea, tocmai a intrat pe poartă, dar pentru că toți ai
casei erau ocupați, s-a așezat pe prispă și aștepta. Probabil a așteptat
momentul să intervină și să ne adreseze aceeași întrebare pe care am auzit-o de
la toți cei din Bursuc cu care am discutat.
-
Da
ce, chiar într-o viață întreagă, nu-i posibil de construit un Centru medical la
noi în sat?!
-
Iaca
noi le dăm o bucată de pământ, că oricum nu ne trebuie, copiii mei nu mai vin
să trăiască în sat, spune Zina.
-
Chiar
nu mai dăm nimic, îi răspunde soțul ei. M-am săturat să fiu deranjat acasă.
Acolo, la școală să construiască. Am ajuns să stau cu lanțul la poartă, pentru
ca să nu mă pomenesc cu oameni străini prin ogradă.
-
Știți,
uneori pe la ora 10 seara, eu pot să mulg vaca și să nu aud că cineva strigă la
poartă, apoi mă pomenesc cu cineva în ogradă, pentru că a sărit gardul.
Înainte să pornim
spre casă am trecut pe la Mănăstirea Japca de lângă satul Bursuc, despre care
am auzit că ar fi amplasată într-un loc pitoresc. Când a aflat care este scopul
vizitei noastre printre aceste locuri, una din călugărițe, maica Nina, care
este și ghidul Mănăstirii ne spune că o cunoaște foarte bine pe Zinaida Chiriac
și că de multe ori, maicile au apelat la ajutorul ei.
„Călugării
postesc și se roagă și nu prea bolesc. Suntem 33 de persoane la mănăstire, 20
dintre care în etate și dacă avem nevoie de fizioproceduri mergem la Sănătăuca,
dar asta se întâmplă foarte rar, pentru că nu bolim. Injecțiile intramusculare
ni le punem singure, dar când aveam nevoie de injecții intravenos, apelam la
doamna Zinaida. Mergeam cu mașina după ea, o aduceam la noi și apoi o duceam
înapoi acasă”.
Bursuc nu are medic de familie în sat, iar singurul asistent medical speră că, printr-o minune, va fi construit un Oficiu de Sănătate care să întrunească toate cerințele pentru acreditare. Iar dacă nu, măcar cele două camere de deasupra garajului, din curtea Zinaidei Chiriac, să poată să activeze în continuare.
Notă: Acest reportaj este realizat în cadrul campaniei „Cel mai apreciat asistent medical 2020”, ediția a II-a, cu sprijinul Asociației Nurselor din Republica Moldova. Detalii găsiți AICI.
Aplicația Web www.spitale.md și Campania „Cel mai apreciat Asistent Medical” este realizează în cadrul Proiectului ”Monitorul sănătății pentru o bună guvernare în RM”, implementat de Centrul PAS cu suportul financiar al Fundației Soros-Moldova/Departamentul Sănătate Publică.
Sursa Foto: Spitale.MD
Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.
Publicate în aceeași zi
Cele mai citite
Salariu mare și un loc de muncă aproape de casă. Ce-și mai d ...
13 decembrie, 2023, 16:20
„Au scos-o moartă...Capul copilului ieșea și se ducea înapoi ...
27 decembrie, 2023, 18:32
„Felul în care îmi vorbesc medicii de la Anenii Noi, mă fac ...
22 noiembrie, 2023, 10:22
Tânăr medic la țară: „Trebuie să fac focul, să tai lemne, tr ...
22 noiembrie, 2023, 15:49
Doctoriță originară din Republica Moldova, înjunghiată în Fr ...
04 decembrie, 2023, 09:45
Cele mai actuale
Vox Populi
Cât timp așteptați o consultație la un medic specialist?
O zi4,33 %