Ala Jivalcovschi: „Când vorbim despre malnutriție, aproape întotdeauna ne gândim la Africa. Ei bine, malnutriție este și în Moldova”

Sursa Foto: madein.md

Elena Cioina

04 aprilie, 2019, 15:45

Vizualizări: 7396

Când vorbim de subnutriție sau malnutriție, primul gând care ne vine în minte este foamea. Un om subnutrit este egal cu un om care nu are ce mânca. Ei bine, nu e chiar așa. Specialiștii spun că malnutriția, în Moldova, mai ales în cazul copiilor este provocată în primul rând de diverse patologii grave, care nu le permit să se alimenteze cum ar trebui.

Însă, printre aceștia sunt și copii care suferă de foame mai mult din considerente sociale și economice. Părinții nu au bani să le cumpere de mâncare. Și într-un caz, și în celălalt, spun aceiași specialiști, este important să se intervină corect și la vreme. Despre cauzele malnutriției în Moldova, pe cine afectează mai mult, care sunt semnele ei și cum o poți preveni, am vorbit cu Ala Jivalcovschi, șefa Secției Pediatrie pentru copiii cu dereglări metabolice de la spitalul de copii Emilian Coțaga.

Doamna Jivalcovschi, înainte să pornesc înregistrarea vorbeam despre starea economică a moldovenilor și ați atins un aspect dureros – avem prea multe familii vulnerabile material, în primul rând, iar acest lucru le afectează direct calitatea vieții. M-am gândit să abordez subiectul malnutriției în Moldova, pentru că e o problemă pe cât de socială, pe atât de medicală. Unele cazuri sociale pur și simplu te îngrozesc, mai ales când te gândești că țara asta e preponderent agrară și parcă nu ar trebui să avem copii flămânzi și subnutriți. E sărăcia una dintre cauzele malnutriției printre copii?

Ce să vă spun? Când vorbim despre malnutriție, aproape întotdeauna ne gândim la Africa. Informații sunt diverse. 10 milioane de copii suferă anual de malnutriție, iar 49% decedează, inclusiv, din cauza ei. Alte 6 milioane decedează din cauza foamei. Și noi spunem că noi nu suntem Africa. Din păcate societatea noastră este împărțită pe straturi sociale și pot spune că avem foarte puțini oameni care se încadrează în clasa medie. Avem foarte mulți oameni plecați din țară, satele nu mai sunt cele de pe vremuri, iar cei care au rămas, în mare parte, trăiesc din banii trimiși de cei plecați la muncă în străinătate. Mai avem însă și această pătură socială defavorizată, adică familii care, probabil, nu au ce mânca. Niște colegi din Germania, specialiști în fibroză chistică ne spuneau că în Moldova este imposibil să suferi de foame.

Asta mă întrebam de ce ni se întâmplă acest lucru? De ce avem copii subnutriți, și invers, copii care suferă de obezitate?

Cred că e vorba de educația societății. De fapt, în timpul alăptării copiilor, mama îi transmite acestuia și regimul alimentar, orele la care acesta trebuie să mănânce, ce și cum trebuie să mănânce. Noi, din păcate, nu avem această practică sau cultură a alimentației. Noi facem foarte multă risipă de mâncare la nunți și cumetrii, iar după aceasta ne pomenim că nu avem bani nici pentru cele mai elementare produse.

Secția noastră este singura din țară – secția pediatrie, dereglări metabolice și malnutriție, care tratează copiii subnutriți. Din numărul total de copii care ajung la noi, aproximativ 35% au probleme de malnutriție. Și malnutrițiile sunt diverse, iar printre cauzele principale care le provoacă, fără îndoială, sunt patologiile – anomalii de dezvoltare, malformații cardiace, al tractului urinar, maladii metabolice, genetice, etc.

Avem și copii, care în primele luni de viață, și cred că aici e problema sistemului medical, care nu sunt hrăniți la piept cum trebuie. Mamele au impresia doar că-i alăptează, însă cantitatea de lapte pe care le-o oferă este foarte mică. Acest număr de copii este, totuși, mic. Ei se restabilesc repede, dacă ajung la specialist, sunt spitalizați și nu alte probleme de sănătate.

Este adevărat că sunt și familii foarte sărace. Eu nu sunt împotriva ajutoarelor oferite de stat, dar printre mămicile care ajung la noi în secție sunt și dintre cele care nu fac altceva decât să aștepte aceste ajutoare. Nu fac nimic, nu vor să dea din coate. Uneori familiile sunt atât de defavorizate, încât nu știu cum să iasă din această situație.

Dacă vorbim despre asistența socială, atunci acești specialiști ar trebui să le fie ca niște prieteni, să le fie de ajutor acestor familii defavorizate. Uneori am impresia că au doar rolul de a intermedia și controla lucrurile.

Vreți să spuneți că nu au o relație prietenoasă cu aceste familii?

Sunt familii atât de defavorizate cărora le e rușine să spună că au nevoie de ceva. Mai avem și multe femei solitare care sunt izolate de restul lumii. Pe vremuri nu era asistența socială, dar satul era cumva împărțit pe sectoare, oamenii se ajutau între ei. Acum se creează impresia că oamenii sunt foarte egoiști și nu se implică în problemele celor neajutorați. Pe lângă familiile defavorizate, avem și multe mame care fac abuz de alcool.

Deci, copiii care ajung la Dumneavoastră la spital, sunt anume din astfel de familii, care nu prea știu ce pot face ca să iasă din încurcătură și nici nu sunt învățate să se descurce pe cont propriu?

Nu aș putea spune că anume acesta e cel mai mare procent de copii care suferă de malnutriție în Moldova. Când am pomenit despre mămicile care fac abuz de alcool, atunci din asemenea familii avem anual spitalizați doi-trei copii. Ei au semne vădite de malnutriție. Un specialist poate spune din start că acest copil a suferit de pe urma acțiunii alcoolului pe care mama l-a consumat în timpul sarcinii. Sunt forme ușoare de malnutriție, dar sunt și din cele serioase, care lasă amprente asupra copiilor. Mă refer la probleme de însușire a materiei, de memorie, de învățare. La acești copii semnele nu sunt atât de vizibile. Adică printre familiile sărace, sunt și familii care fac abuz de alcool, ceea ce dăunează enorm de mult sănătății copiilor.

Care sunt aceste semne vădite despre care vorbiți și în ce stare ajung acești copii la Dumneavoastră?

De exemplu este adus în secție un copil de doar 4 luni și înțelegi că este subnutrit doar uitându-te la fața lui. Vezi că are dismorfism facial, buza superioară este ca o linie, nasul este mic, scurt, urechile sunt mai mari. Asta chiar dacă în unele cazuri noi ne uităm și la trăsăturile părinților pe care le moștenesc copiii. Însă nu toți au aceleași trăsături. Dismorfismul facial îl observi din prima. Anul trecut, din 737 de micuți internați, trei aveau aceste semne. Este foarte greu să-i recuperezi pe acești copii și chiar dacă o sfătuim pe mamă ce și cum să facă, sunt copii care ajung la noi la spital de două și chiar de trei ori pe an.

Pentru că această mamă revine în mediul din care a plecat și acolo problemele rămân cele care au fost?

Da, așa se întâmplă de cele mai multe ori.

De ce trebuie să țină cont un medic care are în sectorul lui o mamă care face abuz de alcool?

Dacă eu aș fi medic de sector, cred că nu aș dormi nopțile. Vă amintiți de cazul copilului despre care presa a scris că ar fi murit din cauza vaccinului, dar în realitate mama l-a lăsat fără supraveghere, fiind dependentă de alcool. Ea mai avea doi copii, pe care-i creștea mama soțului, iar un avocat spunea într-o emisiune cu referință la caz că acești copii ar trebui să fie dați mamei. Sunt de-acord, dar haideți să ne gândim ce le poate oferi această mamă copiilor, dacă ea face abuz de alcool?

E o întrebare cu două capete la care e cam greu să găsești un răspuns potrivit. Totuși, cât durează recuperarea unui asemenea copil și de ce depinde acest lucru?

De la caz la caz. Mai întâi stabilim cauza și pornind de la ea, tratăm copilul. De exemplu, un copil cu fibroză chistică, în funcție de semnele clinice pe care le are, poate să stea în spital două-trei săptămâni, până este stabilit diagnosticul. În fibroza chistică mă bucur că stabilirea diagnosticului se face destul de devreme. Ultimul copil cu această maladie rară a fost diagnosticat la vârsta de 2 luni. Asta înseamnă că medicii de familie cunosc semnele bolii. Problema e că diagnosticul definitiv poate fi stabilit doar la Chișinău, unde se află singurul centru de genetică, iar aici mamele ajung mai greu.

Sunt malformațiile cardiace. Dacă nu sunt malformații care necesită intervenții chirurgicale de urgență, atunci acești copii sunt depistați la 3-4 luni cu deficiențe ponderale. Din cauza bolii ei nu se pot alimenta suficient, au apetitul mai scăzut și respectiv și aportul caloric e mai mic.

Astăzi în secție avem un copil cu sistemul nervos central afectat. Este un copil care a suferit enorm la naștere. A stat la noi în secție și a adăugat 500 de grame. A plecat acasă și peste 4 luni a venit cu greutatea mai mică decât s-a externat.

E din cauza problemei de sănătate?

Copilul cu paralizie cerebrală are multe probleme. El are probleme cu înghițitul, are convulsii, etc. Din această cauză mama are nevoie permanent de susținere, mai ales morală. Este foarte greu să reziști moral, atunci când ai un copil bolnav. Când e vorba de o familie săracă, e și mai greu.

Statisticile pe care le-am văzut arată o creștere a numărului de copii de până la un an, care suferă de malnutriție...

E vorba de aproximativ de 1% din numărul copiilor până la cinci ani și de 5%-7% din numărul copiilor cu vârsta cuprinsă între 3 și 18 luni care au probleme de malnutriție. Este vorba de copii care suferă de maladii grave, în unele cazuri problema nu ține de statutul familiei, deși avem și cazuri sociale. Este important ca toate aceste familii să fie depistate la timp, monitorizate și ajutate la modul practic.

Doamna Jivalcovschi, noi avem o întreagă strategie națională privind protecția copiilor pentru perioada anilor 2014-2020. Unde nu se întâlnesc politicile sociale și cele de sănătate, de ajungem să avem asemenea cazuri? Pentru că, așa cum ați spus, nu suntem Africa, ci Republica Moldova, o țară agrară, în care mulți dintre locuitori au case la sol și grădini lângă ele...

Depinde foarte mult de factorul uman. Sunt centre de sănătate, care se descurcă foarte bine și ajută mamele care nu-și pot alăpta copiii din diverse motive. Aceste centre de sănătate alocă bani, cumpără amestecuri pentru bebeluși, care sunt costisitoare pentru o familie defavorizată. Este adevărat că numărul copiilor, vorbesc de cei care ajung la noi la spital, hrăniți cu lapte de vacă s-a micșorat mult, dar mai sunt. Am avut un copil internat în luna decembrie și mama zicea că mai are acasă trei copii, pe care i-a hrănit cu lapte de vaci și pe ăsta tot așa îl crește. Ei bine, ăsta nu mai voia să mănânce lapte de vacă. Din cauza asta mereu era internat la noi, pentru că a ajuns să sufere de malnutriție severă.

Era intolerant la laptele de vacă?

De fapt, proteina laptelui de vaci nu este compatibilă cu sistemul digestiv-fermentativ al unui copil de două-trei luni. De asta e important să fie oferite aceste amestecuri, pentru că ele sunt adaptate laptelui matern. Și asta chiar depinde, cum ziceam, de oameni. Adică există asistenți sociali, care se uită la aceste familii și își permit să le judece, și sunt asistenți sociali care chiar sprijină aceste familii.

Din experiența dumneavoastră, văzând ce fac alte state în acest domeniu, ce nu facem noi corect? Strategie avem, specialiști parcă tot sunt. De ce acest ajutor despre care vorbiți nu ajunge la aceste familii?

Și cu 20 de ani în urmă, deși era un alt program de protecție al copiilor tot erau prevăzute formule de lapte care să fie oferite gratis mămicilor ce nu-și pot alăpta bebelușii. Aceste formule erau oferite și atunci și acum în primul an de viață. Dar și atunci și acum Centrele de Sănătate trebuie să procure aceste amestecuri de lapte și să le ofere mamelor care întâmpină dificultăți cu alăptarea. Fac centrele de sănătate acest lucru sau nu, nu aș putea să vă spun. Depinde de medicii care le administrează.

O altă problemă cui se dau aceste formule de lapte. Ca să-i poți oferi amestecul, familia trebuie să aibă statut de familie defavorizată și acest lucru trebuie să fie scris undeva. Și atunci această familie trebuie să fie ajutată.

Și la noi mamele nu știu despre acest lucru, prin urmare nu primesc amestecurile?

Nu întotdeauna. Sunt însă și mame insistente care le obțin. E adevărat că multe nu știu că pot beneficia de acest ajutor.

Dar nu toți copiii pot mânca aceleași amestecuri. Pot obține mamele amestecul de care are nevoie copilul său ori sunt nevoite să ia gratis ce le oferă statul?

Aici e o altă problemă. Sunt patologii care necesită amestecuri din lapte specifice bolii. De exemplu, sunt amestecuri din lapte cu conținut sporit de proteine pentru copiii prematuri.

Dar e suficient ca copiii să fie asigurați cu aceste formule de lapte doar în primul an de viață. Aceste mame, dacă sunt din familii defavorizate, cel mai probabil nu vor avea bani să cumpere amestecuri nici în următorul an de viață al copilului...

Să nu uităm că trăim în țara în care trăim. Sunt boli care au nevoie de bugete enorme. Dacă revenim la fibroza chistică, atunci pot să vă spun că acești copii au nevoie de tratament pe parcursul întregii vieți. De exemplu, ei au nevoie de enzime pancreatice, care ajung să coste până la 1 mie de euro pe an, au nevoie de antibiotice pentru care se cheltuie aproximativ 1 mie de euro pe lună. Sunt intervenții chirurgicale costisitoare, transplanturi, e nevoie de echipamente noi, sofisticate, performante, medicamente noi și toate sunt finanțate din același buget. Sigur că ar fi bine ca aceste familii să fie susținute și după un an de zile, dar nu cred că ne putem permite. Aș putea să dau exemplul Franței, unde părinții cumpără amestecurile din banii lor.

Dar nu ne putem compara cu Franța...

E adevărat. Noi sigur nu suntem nici Africa, dar la un seminar am prezentat cazurile unor copii din secția noastră care semănau cu cei di Africa. Eu nu cred că astăzi în Republica Moldova, la țară sunt copii care mor de foame sau sunt foarte slabi și subnutriți. Doar dacă acești copii au probleme grave de sănătate. Dacă un copil nu a fost diagnosticat cu vreo maladie gravă sau genetică până la vârsta de un an, în Moldova nu ar trebui să avem copii subnutriți.

Aveți dreptate, nu ar trebui, dar din păcate există. Înțelegem că cei care suferă de malnutriție sunt în mare parte copii bolnavi...

Sunt copii care nu pot mânca, nu au poftă de mâncare. Mâncarea le provoacă vomă, diaree cronică, diarei trenante, sunt copii susceptibili la diverse infecții, care agravează malnutriția. Cazuri sociale, adică copii malnutriți din cauza sărăciei, desigur că sunt, dar mai puține.

Avem decese din cauza malnutriției?

Din fericire în ultimii doi ani nu am avut. Dar sunt copii care decedează din cauza unor patologii grave care au legătură și cu malnutriția. Vreau să cred că în Moldova nu sunt copii care mor de foame. Problema malnutriției este mult mai profundă decât o simplă sărăcie.

O să vă dau un exemplu. Am vizitat cândva demult o familie cu 4 copii, în care creștea un copil cu fibroză chistică. Am rugat-o pe mama să-mi arate cu ce produse îi hrănește. Nu au putut să ne arate niciun kilogram de hrișcă, orez sau paste. Geamurile casei erau sparte. Stătea cu peliculă în ele. Era frig. Echipa din Franța cu care eram în vizită a rugat pe cineva să măsoare geamurile, a comandat sticlă de la Chișinău, le-am dus sticla, inclusiv produse. Și ce credeți? Mama stătea în continuare cu pelicula în ferestre. Am întrebat-o de ce nu pune sticla și ne-a întrebat cine trebuie să o pună? Tot noi am sunat în sat, am plătit de au venit și au pus sticlele la geamuri. Vă spun toate astea ca să înțelegeți că sunt familii care doar așteaptă, fără să ridice un deget și să facă ceva pentru propria familie.

În opinia dumneavoastră, există șanse de recuperare unor asemenea familii, care stau și așteaptă cineva să le aducă de mâncare, să le facă curat, să le repare casa, gardul, etc? Și în general care este riscul pentru copiii din asemenea familii atât din punct de vedere social, cât și medical?

Ceilalți trei copii ai acestei familii erau la orfelinat. Așa familii trebuie foarte bine evaluate până se ia o decizie ce trebuie să faci cu acești copii – îi lași în familie sau îi instituționalizezi. E adevărat că am văzut mulți copii care au crescut în orfelinate și ajungând la maturitate s-au angajat la muncă, primesc salarii și își ajută părinții, indiferent de metehnele pe care le au. Există această legătură de sânge. Este foarte greu ca în asemenea familii să crești și să educi un copil, care să se poată descurca în momentul în care va trebui să-și caute de grijă singur. Sigur că trebuie să se lucreze mereu cu aceste familii, astfel încât părinții să învețe că soluția nu este doar ajutorul de la stat, dar e important și aportul lor. Nu trebuie lăsate în voia sorții.

Credeți că o asemenea strategie e greșită? Adică statul încurajează lenea și dependența de ajutor? Până la urmă au de suferit, în mod special, copiii.

Nu este greșită strategia. Dacă nu ar oferi ajutor, ar fi și mai dramatic. Am avea și mai mulți copii care ar suferi de malnutriție din cauza sărăciei. Dar e nevoie ca aceste familii să fie învățate să facă și ele ceva pentru copiii lor, nu doar să aștepte.

Bun, dacă revenim la partea medicală, cum poate o mamă tânără, fără experiență, să înțeleagă care sunt simptomele malnutriției?

Dacă vorbim de copilul sugar, atunci e simplu. Un copil născut cu greutate normală, talie normală, adaugă în greutate, este vioi, mănâncă bine. La o lună deja zâmbește, începe să gângurească. Atunci când copilul stagnează în greutate, are pielea uscată, țesutul subcutanat se micșorează în primul rând pe abdomen, apoi pe membre, pielea în regiunea inghinală, în jurul axilelor se strânge în cute, deși ar trebui să fie netedă, atunci trebuie să ne gândim la subnutriție. Știți cum zicem noi, pielea trebuie să fie „ca o bulcuță”. Bineînțeles să nu exagerăm. Este altă întrebare – ce a cauzat malnutriția? Ori mama nu are suficient lapte, ori nu a început la timp diversificarea alimentației, ori alte probleme sunt la mijloc. Sunt mame cu copii de 7-8 luni care vin și spun că în afară de lapte matern copiii lor nu vor să mănânce altceva. Pot să vă spun că nu există așa ceva. Mă refer acum la cazurile ușoare, nu la cele grave provocate de anumite maladii. Dacă o asemenea mămică ajunge la noi la spital cu o astfel de problemă, atunci într-o săptămână trebuie să învețe cum să facă diversificarea alimentației și noi externăm copilul cu adaos în greutate și el începe să mănânce și altceva decât lapte matern.

Adică problema malnutriției ține și de educația mamelor?

Cu siguranță. Unele mame citesc prea mult pe diverse forumuri și îți pot citi și lecții despre malnutriție, dar și din alte domenii, însă le scapă lucruri principale. Și este o altă categorie de mame, care, dimpotrivă, nu citesc practic nimic. Se creează impresia că cu cât trec anii, cu atât mai puțin interesați să cunoască anumite lucruri sunt tinerii. Și asta în pofida lecțiilor care sunt organizate pe perioada sarcinii pe diverse teme legate de sarcina propriu-zisă și de creșterea copiilor. Nu vin femeile la aceste lecții. După ce au născut nu mai știu ce pot face cu acel copil.

Doamna Jivalcovschi, unde credeți că greșim cu educația, dacă ajungem să avem încredere mai mult în forumuri decât în cărțile specializate sau în specialiști?

Eu nu știu dacă mai este vreo țară în lume în care să fie atât de bine dezvoltat internetul, să fie atâția oameni care au telefoane mobile și acces la rețele de socializare. Eu cred că prea mult internet strică. Avem mame care stau în secție la noi, hrănesc copiii la piept și în același timp navighează pe internet. Ea nu se poate despărți de telefon, deși având un copil atât de drăgălaș, ar trebui să-i vorbească, să-i cânte, să-l alinte. Stând pe aceste rețele, precum odnoclassniki sau Facebook, unele mămici sunt influențate de ceea ce citesc acolo, altele le vezi pierdute și nu știu pe cine să creadă. Deci, e o problemă de educație, în fond.

În concluzie, doamna Jivalcovschi, ce este important să facem ca să nu avem copii subnutriți, iar dacă s-a întâmplat, atunci cui ne adresăm ca să nu afectăm sănătatea copilului?

E nevoie mereu să ne informăm de la specialiști. Este important să prevenim malnutriția și să o depistăm la timp. Cum facem acest lucru? Alimentăm corect copilul, facem la timp diversificarea, îl supraveghem lunar, îl cântărim, îl măsurăm, așa încât să fie făcută o evaluare corectă a sănătății lui.

Doamna Jivalcovschi, vă mulțumim pentru acest interviu.

Tag: malnutriție, foame, patologii grave

Categoria: Interviuri

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.