Industria tutunului și „reducerea riscurilor”: între concept de sănătate publică și strategie de business

Sursa Foto: Getty Images

Irina Papuc

17 februarie, 2026, 16:57

Vizualizări: 60

Datele științifice arată că asumarea conceptului de „reducere a riscurilor” de către industria globală a tutunului nu reprezintă o inovație în sănătate publică.

De la filtrele pentru țigarete, din anii 1950, până la IQOS și discursul actual despre „lumea fără fum”, reducerea riscurilor a fost utilizată de structurile corporative globale ale industriei tutunului ca strategie pe termen lung de protejare a profitului și influenței politice, se arată într-un articol de analiză publicat de Centrul pentru Politici și Analize în Sănătate (Centrul PAS).

Reducerea riscurilor (eng. - harm reduction) este abordare de sănătate publică asociată în special cu anii 1980, în contextul epidemiei de HIV/SIDA, când a fost concepută ca strategie de limitare a transmiterii virusului printre utilizatorii de droguri injectabile. Deși conceptualizată în această perioadă, principii similare au fost aplicate anterior, inclusiv prin dezvoltarea tratamentului de substituție cu metadonă în anii 1960, ca răspuns la dependența de heroină din Statele Unite.

Nu există o definiție unanim acceptată a conceptului de reducere a riscurilor. Conform UNODC (United Nations Office on Drugs and Crime), reducerea riscurilor reprezintă un set de măsuri integrate într-un răspuns amplu de sănătate publică, care urmăresc prevenirea sau diminuarea riscurilor imediate și a efectelor negative în raport cu un comportament riscant.

Cel mai des se face referire la consumul de droguri. Măsurile adoptate în acest cadru dau prioritate, de cele mai multe ori, obiectivelor realizabile pe termen scurt. Cu alte cuvinte, reducerea riscurilor nu se concentrează în principal (dar nu exclude) pe obținerea abstinenței, dacă rămânem în zona consumului de substanțe interzise, ci pe prevenirea sau diminuarea efectelor nocive asociate acestui comportament riscant. Totuși, este important de menționat că aceste intervenții nu se opresc odată ce riscul imediat este înlăturat, ci includ un parcurs de îngrijire orientat spre recuperare, urmărind pe termen lung îmbunătățirea stării de sănătate a persoanelor afectate și a comunităților.

În ultimele două decenii, însă, industria globală a tutunului a preluat acest concept și l-a transformat într-un pilon de comunicare pentru noile produse cu nicotină: țigări electronice, pliculețe cu nicotină și dispozitive de tutun încălzit, precum IQOS.

O strategie veche, cu ambalaj nou

Istoric, industria tutunului a reacționat la fiecare val major de reglementare prin „inovații” prezentate drept mai sigure. În anii 1950, după publicarea dovezilor privind legătura dintre fumat și cancerul pulmonar, industria a încercat mai întâi să nege că ar exista suficiente date pentru o asemenea asociere. Apoi și-a schimbat tactica. În încercarea de a crea impresia că face parte din soluție, a inventat în anii 1950 filtrele pentru țigarete, apoi în anii 1970 - țigările „light” și „low-tar”.

Modificările operate includeau filtrele ventilate, ajustarea densității tutunului și reducerea diametrului țigărilor (de aici și conceptul de „slim”). Scopul real al acestor ajustări era obținerea unor valori reduse de gudron și nicotină în testele standardizate efectuate cu ajutorul mașinilor Cambridge Filter, care imitau fumatul uman în condiții controlate.

În realitate, comportamentul fumătorilor, în afara condițiilor controlate în laborator, diferă foarte mult de cel simulat de mașinile de testare – oamenii inhalează fum mai profund și mai frecvent pentru a-și satisface nevoia de nicotină, iar filtrele ventilate sunt acoperite de buze sau de degete. În consecință, consumatorii se expuneau, de fapt, unor cantități mai ridicate de gudron și nicotină.

Frauda „light”, „low-tar” și slim, de care industria era conștientă, a generat sute de miliarde de dolari în vânzări pentru companiile de țigări și a avut consecințe tragice pentru fumători. Dar abia în 2008, Comisia Federală pentru Comerț din SUA a revocat metoda de testare cu mașinile Cambridge Filter pe motiv că modalitatea de testare este înșelătoare. Atunci, Comisia a concluzionat: „După ziua de astăzi, nu ar mai trebui să existe nicio confuzie: „țigări sigure sau chiar mai puțin nocive nu există”.

Astăzi, discursul industriei globale a tutunului s-a mutat de la „light” la „fără fum”. Un document intern al industriei tutunului, ulterior divulgat, arată că Philip Morris International (PMI) și-a stabilit în 2014, pentru următorul deceniu, obiectivul ca „reducerea riscurilor să devină un concept legitim în politicile publice de control al tutunului”, iar dezbaterile pe această temă să ajungă în foruri de cel mai înalt nivel, inclusiv la Conferințele Părților la Convenția-cadru a OMS pentru Controlul Tutunului. Compania a aplicat în mod sistematic și interconectat trei strategii: managementul reputației, al informației și al coalițiilor, implicând, printre altele, construirea de alianțe cu parteneri de nivel înalt la nivel global, atragerea unor segmente din comunitatea științifică și din mass-media, dezvoltarea și finanțarea de organizații neguvernamentale pentru a-și amplifica mesajele și chiar inițiative de extindere în domeniul farmaceutic.

Reducerea riscurilor nu înseamnă substituirea riscurilor

O primă problemă conceptuală majoră este confuzia pe care industria globală de tutun o creează între reducerea riscurilor și substituirea riscurilor. În sănătatea publică, programele de harm reduction nu oferă „o variantă mai sigură” a comportamentului nociv disponibilă la liber, în paralel cu cea originală, pentru a fi aleasă pe criterii comerciale. Pentru comparație, nu există „heroină mai sigură”, iar accesul la heroina sau metadona prescrise nu este oferit publicului larg pentru ca fiecare să aleagă varianta considerată mai puțin riscantă conform propriului concept de risc.

Reducerea riscurilor vs asigurarea profiturilor

Programele de reducere a riscurilor au la bază respectarea dreptului la sănătate, a demnității umane și urmăresc să influențeze social și economic comunitățile care sunt supuse riscurilor. Într-o puternică opoziție este maximizarea profitului, obiectivul central al industriei globale a tutunului. Strategiile comerciale ale marilor companii de tutun sunt bazate pe o prezență diferențiată pe piețe a produselor din tutun și nicotină în funcție de nivelul de dezvoltare economică și de puterea de cumpărare.

De exemplu, IQOS, un produs cu preț ridicat, promovat de producător drept alternativă pentru persoanele care nu reușesc să renunțe la fumat, a fost lansat strategic în țări cu venituri mari. În schimb, țigaretele tradiționale și țigaretele electronice de unică folosință continuă să fie promovate preponderent în țări cu venituri mici și medii, precum Egipt, India sau Bangladesh, unde reglementările mai permisive și vulnerabilitatea socio-economică îi permit industriei să le consolideze.

Această dublă strategie subminează credibilitatea discursului privind responsabilitatea socială.

Reducerea riscurilor vs multiplicarea riscurilor

Deși companiile globale de tutun afirmă că noile produse sunt destinate exclusiv fumătorilor adulți care „nu pot renunța”, strategiile de marketing spun o altă poveste. Există peste 16.000 de arome pentru țigarete electronice, de la bomboane la băuturi carbogazoase, iar designul dispozitivelor imită obiecte cosmetice sau gadgeturi.

În plus, dovezile arată fără echivoc că utilizarea noilor produse pe bază de nicotină favorizează fie consumul dual, fie policonsumul. În țările în care prevalența fumatului era în scădere, se observă reapariția creșterii consumului concomitent cu expansiunea utilizării țigaretelor electronice, a pliculețelor cu nicotină și a dispozitivelor de tutun încălzit.

Substanțele chimice prezente în țigaretele electronice au efecte nocive semnificative asupra creierului adolescenților aflați în dezvoltare, le afectează capacitățile de învățare, duc la probleme de sănătate mintale, au efecte imunosupresive și chiar pot influența genetic consumatorii.

În plus, concentrațiile ridicate de nicotină din unele țigarete electronice și conținutul crescut din unele pliculețe de nicotină ( ≥30 mg în pliculețele cu nicotină) pot duce la o expunere crescută la nicotină, ceea ce poate favoriza instalarea mai rapidă a dependenței. Adolescenții sunt adesea informați într-un grad insuficient despre aceste riscuri. Industria tutunului implică, de asemenea, tineri și influenceri extrem de tineri în promovarea acestor produse, amplificând astfel atractivitatea lor pentru grupurile vulnerabile.

Acest comportament al industriei globale a tutunului nu doar că nu corespunde principiilor de reducere a riscurilor, ci duce la o proliferare a riscurilor tot mai greu de controlat.

Concluzie

Din perspectiva sănătății publice, reducerea riscurilor este un instrument valoros, construit pe etică și demnitatea umană. Însă utilizarea acestui concept de către industria tutunului pentru propriile interese riscă să altereze modul în care reducerea riscurilor este înțeleasă și aplicată în contextele de sănătate publică. În acest sens, țările membre ale Convenției-cadru a OMS privind Controlul Tutunului trebuie să acorde sprijin necondiționat pentru completarea articolului 5.3 al CCTC care să prevadă clar că reducerea riscurilor nu poate fi revendicată de industria tutunului, iar orice tentativă în acest sens contravine prevederilor Convenției.

În Republica Moldova, Legea privind controlul tutunului interzice promovarea produselor din tutun și nicotină ca având „risc redus” prin contribuții financiare sau materiale din partea industriei. Restricțiile vizează inclusiv profesioniștii din sănătate și aparițiile în mass-media. Măsura reflectă nevoia de consolidare a articolului 5.3 din Convenția-cadru a OMS, care obligă statele să protejeze politicile de sănătate publică de influența industriei tutunului.

În continuare, autoritățile au responsabilitatea de a crea instrumente care să facă interacțiunile dintre industria tutunului și sectorul medical transparente. Totodată, este nevoie de mecanisme prin care să poată fi raportate în siguranță încercările de influență necorespunzătoare din partea industriei și posibilele conflicte de interese. De asemenea, încercările de a masca produsele din tutun ca „alternative cu risc redus” trebuie să fie sancționate, conform Codului Contravențional.

Rolul medicului de familie în răspunsul la tuberculoză

Tuberculoza la copii: dincolo de diagnostic, o responsabilitate colectivă

Așa-zisul „model suedez de reducere a fumatului”- marea păcăleală a industriei globale a tutunului, promovată agresiv și în Moldova

Tag: reducerea riscurilor sanatate publica industria globală a tutunului

Categoria: Știri Interne

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.