Retrospectivă: Cine au fost miniștrii de la Sănătate în ultimii 10 ani. Ce au reușit și ce au lăsat în urmă

Sursa Foto: Sănătate INFO

Irina Papuc

24 octombrie, 2025, 09:00

Vizualizări: 704

Ultimul deceniu în Republica Moldova a fost marcat de instabilitate politică, de schimbări frecvente la nivel guvernamental și de reforme adesea întârziate sau blocate din cauza lipsei de continuitate instituțională. Ministerul Sănătății a traversat o perioadă de transformări majore – de la comasarea și ulterior separarea sa de Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei, până la succesiunea a șapte miniștri în zece ani.

Unele reforme importante pentru sistemul medical au fost, în sfârșit, lansate după ani de amânări, în timp ce altele au rămas la stadiul de promisiuni politice. Sănătate INFO a realizat o retrospectivă a miniștrilor care au condus domeniul în ultimii zece ani – ce și-au propus, ce au reușit și ce au lăsat în urmă.

1. Mircea Buga (18 februarie 2015- 30 iulie 2015)

Mircea Buga a fost ministru al Sănătății în Guvernul Gaburici. În mandatul său de la Sănătate, Buga — medic de profesie și fost director general al Companiei Naționale de Asigurări în Medicină (CNAM) — și-a propus eficientizarea finanțării sistemului medical și îmbunătățirea remunerării cadrelor medicale prin introducerea indicatorilor de performanță la nivel spitalicesc. Mircea Buga s-a numărat printre miniștrii cu cel mai scurt mandat. După doar 100 de zile, Guvernul condus de Chiril Gaburici a demisionat.

2. Ruxanda Glavan (30 iulie 2015 – 25 iulie 2017)

Cu studii medicale, un master în administrare publică și experiență de management la reprezentanța Pfizer Corporation din Republica Moldova, Ruxanda Glavan a devenit unul dintre cei mai tineri miniștri ai Sănătății. Propusă de Partidul Democrat, și-a început mandatul cu o agendă ambițioasă, intervenind în domenii complexe și sensibile, precum cel farmaceutic și al medicamentelor, și anunțând reforme în principalii piloni ai sistemului medical – asistența medicală primară, sănătatea publică și sectorul spitalicesc.

Reformele începute în timpul mandatului ei au eșuat rând pe rând. Sprijinul politic i-a fost retras după ce a promovat, fără consultări publice reale și într-un climat de opacitate decizională, un concept de reorganizare a sistemului spitalicesc. Echipa Ruxandei Glavan propunea un sistem spitalicesc format din 19 spitale publice în loc de 71, cu un total de 13.000 de paturi. Toate spitalele – și cele raionale și cele municipale – urmau să treacă în subordinea Ministerului Sănătății. Urma să avem spitale centrale, regionale, speciale și de îngrijiri cronice. Ministerul prevăzuse și crearea Spitalului Universitar. Toate au rămas neîndeplinite. Pe vremea Ruxandei Glavan au început procesele de judecată împotriva tinerilor medici care au studiat la buget și care au refuzat să muncească conform repartizărilor făcute de minister. În iulie 2017, Ruxanda Glavan a fost demisă din funcție.

3. Stela Grigoraș (26 iulie 2017 – 21 decembrie 2017)

Numită într-un executiv cu structură reorganizată – în care Ministerul Sănătății a fost comasat cu Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei – Stela Grigoraș a venit la conducere din domeniul protecției copilului și al asistenței sociale, promovând politici la nivel social mai degrabă, decât medical. Mandatul său a durat aproximativ cinci luni. La plecarea din funcție, Grigoraș le-a transmis medicilor că, în această perioadă, s-a concentrat pe „procesul de reprofilare a spitalelor raionale, prin descentralizarea serviciilor specializate la nivel local – chirurgie, recuperare, îngrijiri paliative” și că se lucra la un nou concept de reformă spitalicească.

4. Svetlana Cebotari (10 ianuarie 2018 – 19 septembrie 2018)

Svetlana Cebotari a preluat conducerea Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale în Guvernul Pavel Filip, având un mandat scurt. În această perioadă, s-au promovat reforme în medicina primară și în sănătatea publică, dar acestea au avut un impact exact opus celui dorit – ambele reforme au fragilizat și mai mult domeniile vizate. De asemenea, mandatul ei a coincis cu izbucnirea unui focar de rujeolă, pe fondul scăderii ratei de vaccinare. Comunicarea cu presa a fost redusă, iar la finalul mandatului Cebotari a fost înlocuită cu un ministru care să fie un „manager mai bun”.

5. Silvia Radu (25 septembrie 2018 – 8 iunie 2019)

Numele Silviei Radu este asociat cu mai multe controverse din perioada în care a condus Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale. Printre acestea se numără acordarea unor condiții privilegiate companiilor private implicate în parteneriate public-private – una activând în domeniul dializei, iar alta vizând dezvoltarea serviciilor de radioterapie. Un alt scandal a apărut după decizia de a obliga pacienții cu diabet să utilizeze un anumit tip de insulină, în urma unei licitații suspectate de influențe politice. Tot în timpul mandatului său, Ministerul a fost implicat într-o schemă controversată privind achiziția testelor și a glucometrelor pentru pacienții cu diabet, marcată de plângeri privind calitatea produselor și de suspiciuni legate de direcționarea fondurilor publice către anumiți furnizori.

O altă decizie contestată a vizat eliminarea restricțiilor pentru comercializarea și promovarea produselor din tutun încălzit. Regulamentele care au permis acest lucru nu au fost supuse procesului de transparență decizională, iar ulterior, reprezentanți ai ministerului au admis că documentele respective au fost elaborate „în afara Ministerului Sănătății”.

Silvia Radu a părăsit funcția odată cu demisia Guvernului Pavel Filip, în iunie 2019, în contextul crizei politice care a dus la formarea Guvernului Maia Sandu, susținut de coaliția PSRM–ACUM.

6. Ala Nemerenco — primul mandat (8 iunie 2019 – 14 noiembrie 2019)

Ala Nemerenco a preluat conducerea Ministerului Sănătății în Guvernul Maia Sandu, venind cu un set clar de angajamente: profesionalizarea sistemului medical, elaborarea politicilor bazate pe dovezi, transparentizarea achizițiilor și extinderea accesului la medicamente compensate. Printre obiectivele sale s-a numărat și reformarea instituțională a ministerului, prin separarea domeniului sănătății de cel social. Mandatul său a coincis cu o perioadă de optimism și așteptări ridicate, marcată de speranța într-o nouă direcție politică și de apropierea Republicii Moldova de partenerii săi europeni.

7. Viorica Dumbrăveanu (14 noiembrie 2019 – 31 decembrie 2020)

Viorica Dumbrăveanu a preluat mandatul de ministru al Sănătății cu doar o lună înainte de izbucnirea pandemiei de COVID-19 la nivel global. Ea a avut misiunea dificilă de a gestiona criza sanitară încă de la confirmarea primului caz în Republica Moldova și a coordonat măsurile de urgență: instituirea carantinei, extinderea capacităților de testare, activarea spitalelor COVID, organizarea achizițiilor pentru echipamente de protecție, elaborarea protocoalelor clinice și cooperarea cu partenerii internaționali.

Autoritățile au fost criticate, pe bună dreptate în multe cazuri, pentru reacția lentă, lipsa de comunicare eficientă și insuficiența echipamentelor și a medicamentelor necesare. Totuși, asemenea provocări au fost întâlnite în majoritatea statelor afectate de pandemie. Spre deosebire de unii dintre predecesorii săi, Dumbrăveanu a menținut o relație deschisă cu presa, acordând interviuri și discutând inclusiv subiecte sensibile. A părăsit funcția odată cu demisia Guvernului Ion Chicu.

8. Ala Nemerenco (6 august 2021 – 2025)

După o perioadă scurtă în care a fost consilieră prezidențială pentru sănătate (decembrie 2020 – august 2021), Ala Nemerenco a revenit la conducerea Ministerului Sănătății în vara anului 2021. Sistemul medical, deja subfinanțat și afectat de pierderi majore de resurse umane și materiale în urma pandemiei, avea nevoie de o relansare rapidă.

Printre obiectivele declarate de ministră s-au numărat modernizarea infrastructurii spitalicești, regionalizarea spitalelor, digitalizarea sistemului de sănătate, reducerea mortalității materne și extinderea programelor de compensare a medicamentelor. La scurt timp după revenirea sa în funcție, Ministerul Sănătății a preluat în subordine spitalele raionale, argumentând că aceasta era singura soluție pentru implementarea regionalizării serviciilor medicale — o reformă care, însă, nu s-a materializat. Ulterior, regionalizarea și reforma spitalicească au dispărut din planurile ministerului. După patru ani de activitate, Ala Nemerenco a declarat că au fost demarate negocierile pentru construcția de la zero a două spitale regionale, la Bălți și Cahul.

Printre realizările vizibile ale actualului ministru se numără dotarea instituțiilor medicale cu echipamente moderne, lucrări ample de renovare și crearea centrelor de tratament al accidentului vascular cerebral în mai multe raioane. Totuși, o parte a comunității medicale a criticat accentul pus aproape exclusiv pe tehnologizare, în detrimentul politicilor de resurse umane. În unele spitale, echipamentele noi ar rămâne neutilizate din lipsă de specialiști care să le opereze. Ala Nemerenco a fost cel mai longeviv ministru la Sănătate din ultimii zece ani.

De la obținerea independenței până în anul 2015, Ministerul Sănătății al Republicii Moldova a fost condus de următorii miniștri:

Gheorghe Ghidirim (1990–1994).

Timofei Moșneaga (1994–1997).

Mihai Magdei (1997–1998).

Eugen Gladun (1998–1999).

Vasile Parasca (1999–2001).

Andrei Gherman (2001–2005).

Valerian Revenco (2005).

Ion Ababii (2005–2008).

Larisa Catrinici (2008–2009).

Vladimir Hotineanu (2009–2011).

Andrei Usatîi (2011–2015).

Noul ministrul al Sănătății va fi Emil Ceban, rectorul USMF „Nicolae Testemițanu”

Între promisiune și realitate: Ce a reușit și ce n-a reușit în cei patru ani Ministerul Sănătății

Gastroscopia: metodă sigură de diagnostic pentru gastrită, ulcer și cancer gastric

Tag: Retrospectivă: Cine au fost miniștrii de la Sănătate în ultimii 10 ani. Ce au reușit și ce au lăsat în urmă

Categoria: Știri Interne

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.