Povestea unei familii din Nisporeni răvășită de o boală infecțioasă. „Mai grav era dacă găseau cancer”

Sursa Foto: Sănătate INFO/Elena Covalenco

Violeta Colesnic//Foto: Elena Covalenco

21 iunie, 2024, 12:40

Vizualizări: 1680

În ograda Vioricăi miroase a dulceață de căpșuni. Pentru că tocmai plouase și nu putea lucra în grădină, ea își caută de lucru pe lângă casă. Mai mătură ograda, mai pune la conservat niște căpșuni culese de dimineață, mai aruncă niște grăunțe în poiata gâștelor.

De cum ne vede, ne invită în casă. „Iată în odaia asta a dormit soțul meu, iar în odaia cealaltă, de peste perete, a dormit băiatul. Of, doamne, ce frică și chin am mai tras. Credeam că nu mai scapă…Credeam că-l pierd…”.

Viorica se lasă încetișor pe marginea patului, epuizată. Hainele, părul și chiar respirația îi miroseau a căpșuni. Ne spune că ultimele șase luni au fost prea grele pentru ea. Soțul și băiatul cel mare au fost diagnosticați ambii cu tuberculoză.

Robert are 26 de ani. Toamna trecută s-a întors de la muncă din străinătate, apoi se angajase la construcții, într-o localitate de lângă Chișinău. Suna acasă în fiecare zi și de fiecare dată le spunea că se simte rău, că tușește continuu. Asta li s-a părut ciudat celor de acasă, mai ales că băiatul nu fumează, așa că i-au spus să vină acasă.

Când l-a văzut intrând pe poartă, Viorica mai n-a leșinat. Robert cântărea vreo 40 de kilograme. A doua zi l-au dus la medicul de familie.

Viorica: A făcut radiografia și i-au dat pelicula. Avea două găuri mari la ambii plămâni. Cea din partea dreaptă era mare….mare… și medicul ne-a spus că situația este foarte gravă. Chiar m-am temut că nu o să aibă scăpare… Am mers la medicul pneumoftiziolog și ne-a spus că, în cazul lui, nici vorbă de tratament acasă. Trebuia internat de urgență. Așa că a doua zi m-am dus cu el direct la Chișinău. O mașină ne-a dus până la Nisporeni, iar de acolo am luat microbuzul de rută. Nici nu știam unde trebuie să ajungem, așa că am rugat șoferul de taxi să ne ducă la adresa care ne-a dat-o doamna doctor. La ora 9 eram deja la Centrul de Diagnostic. Cei de acolo știau că trebuie să venim și ne așteptau. L-au luat de urgență și l-au pus imediat sub perfuzii. Timp de o săptămână a stat sub perfuzii, apoi o lună și jumătate a primit tratament. La Chișinău ne-au dat să semnăm mai multe hârtii și ne-au spus că va fi greu, că situația este gravă și că băiatul își va reveni greu din boală. Și, într-adevăr, și-a revenit foarte greu.

Ironia sorții, Robert a fost diagnosticat cu tuberculoză chiar de ziua Vioricăi.

Sănatateinfo.md: Înainte de a afla diagnosticul, ce știați despre tuberculoza?

Viorica: Nu știam nimic. Când am fost cu băiatul la control, medicul m-a chemat în cabinet, mi-a arătat radiografia, mi-a arătat leziunile din plămâni și mi-a explicat ce-ai asta tuberculoză, cum se dezvoltă și cum se tratează. Ea îmi vorbea despre tuberculoză, dar eu nu eram cu mintea acolo, nu puteam să înțeleg complet ce spune. Eram atât de speriată și mă gândeam doar cum să ies mai repede din cabinet și să ajung cu băiatul la Chișinău pentru a începe tratamentul.

FOTO

Atunci când cineva este diagnosticat cu tuberculoză, membrii familiei și toți cei cu care a intrat în contact bolnavul în ultima perioadă sunt chemați să facă radiografii și analize. După ce Robert a fost internat în spital, Viorica, soțul ei și mezinul de 15 ani au fost chemați la control.

Oleg, tatăl lui Robert: La vreo jumătate de oră după ce am făcut radiografia m-au anunțat că am tuberculoză.

Medicul de familie i-a spus lui Oleg că boala este abia la început. Deși fumător, Oleg nu avea niciun simptom specific bolii, ci doar puțină febră, dar nu i-a dat mare atenție. Pentru că lucrează tractorist și pentru că ține mereu ferestrele deschise, a dat vina pe „curentul” din cabină.

Oleg: În decembrie am aflat că sunt bolnav. Tocmai începusem lucrările de arat pe lanuri. Mi-au spus că mai grav este când se depistează cancer, dar tuberculoza se tratează, nu este strașnică și nu trebuie să-mi fie rușine, pentru că nu sunt nici primul și nici ultimul bolnav de tuberculoză din țară. În ziua când mi-au spus diagnosticul, am venit acasă și, de supărare, am băut un pahar cu vin. Să știți că de jumătate de an, de când am început tratamentul, nu am băut gram de alcool. Asta deși medicul a spus că pot să servesc câte puțin. Dar nu, vreau să mă fac mai repede bine.

Oleg are 54 de ani. Își începe ziua de lucru pe tractor la ora 8 dimineața și lucrează până la ora 10 seara. Dimineața merge la punctul medical pentru a-și lua pastilele, iar seara, înainte de culcare, le administrează. Când are prea mult de lucru pe câmp și trebuie să iasă cu noaptea în cap din casă, merge Viorica la punctul medical sa îi ia pastilele.

Sanatateinfo.md: Cum ați reacționat atunci când v-au anunțat că aveți tuberculoză?

Oleg: Absolut normal. Când eram copil, tatăl meu a fost diagnosticat cu tuberculoză, iar toată familia a fost luată și dusă la Nisporeni pentru verificări. Tata a fost internat la Vorniceni pentru tratament, iar noi ceilalți eram sănătoși. S-a tratat și a fost totul bine. De asta și nu m-am speriat când m-au anunțat că sunt bolnav. Mi-au spus că va trebui să urmez tratament timp de jumătate de an și i-am asigurat că voi respecta tratamentul și voi lua pastilele până la urmă, pentru că vreau să mă fac bine, să mă tratez. Fac asta pentru mine, nu pentru altcineva. Atâta doar că le-am spus medicilor că sunt nevoit să continui să lucrez, pentru că trebuie să-mi întrețin familia. Fiind singur în cabina tractorului, nu a fost deloc o problemă.

Chiar dacă nu avea nicio problemă de sănătate, Viorica a urmat și ea un tratament pentru a preveni dezvoltarea tuberculozei. Lua o singură pastilă pe săptămână, timp de trei luni, pentru profilaxie.

După ce Robert s-a externat și a revenit acasă, el și tatăl său mergeau împreună, dimineața, la punctul medical după pastile. Deși Oleg ne spunea ca nu s-a speriat de tuberculoză și că e decis să o trateze până la capăt, ne-a mărturisit că în sat nu știe nimeni despre boala lui. „Nici în magazin nu m-ar lăsa...Așa e viața...Așa e lumea...”

Sănătateinfo.md: Cum au reacționat rudele, vecinii, oamenii din sat, când au aflat că sunteți bolnav?

Oleg: Nu am spus nimănui. Nici șeful meu nu a spus nimănui, dar știe. La lucru venim fiecare cu mâncarea de acasă și fiecare avem farfuria și lingura lui. Frații mei știu, dar în sat nu am spus la nimeni. Da lumea mă vede mergând dimineța la punctul medical și cred că își dau seama. Dar nimeni nu-mi spune nimic. De asta nu vreau să-mi dați numele și, vă rog, nici poze să nu-mi faceți. Nu vreau să merg undeva și lumea să mă recunoască și să spună: „Uite-l pe acela cu tuberculoză.

Deși e o maladie de care te poți trata, în Moldova tuberculoza mai e considerată o boală rușinoasă, este de părere Oleg. Deși oamenii nu-l întreabă de ce merge la punctul medical în fiecare dimineață, e convins că își dau seama că suferă de o boală mai complicată.

Oleg: Nu am ascuns, dar nici nu am vorbit deschis despre asta. Oamenii văd, aud și își dau seama. Dacă mergem în fiecare zi la punctul medical, clar că lumea se întreabă de ce? Până la urmă totul se află.

Vestea că fiul său are tuberculoză a devastat-o pe Viorica. Oleg povestește că nevasta lui plângea foarte mult. „Nu dormea nopțile. Se gândea la ce-i mai rău”.

Robert a suportat greu tratamentul și însăși ideea că suferă de tuberculoză. Nu înțelegea de ce tocmai el a trebuit să se îmbolnăvească. Era disperat și credea că nu își mai revine niciodată. Refuza să mănânce, nu avea poftă, deși alimentația e esențială în tratamentul tuberculozei. Mama lui povestește că a trebuit să meargă la psiholog ca să-l convingă că boala nu e mortală, dacă te ții de tratament.

Viorica povestește că psihologul le-a recomandat inclusiv să respecte niște reguli stricte de conviețuire, așa încât să evite îmbolnăvirea celorlalți membri ai familiei.

Viorica: Psihologul ne-a spus că Oleg și Robert trebuie să doarmă în camere separate. Noi, cei sănătoși, la fel, în camere separate. Așa și am făcut. Pregăteam mâncare pentru toată familia, dar fiecare mânca din farfuria lui și doar cu lingura și furculița personală. Pentru mine a fost greu să-i văd bolnavi, izolați fiecare în camerele lor.

Atitudinea celor doi pacienți din familia Vioricăi față de boala lor a fost diferită. Soțul era activ, mergea la muncă, pe când fiul nici din casă nu voia să iasă. Se jena de cât de slab este și nu voia să fie întrebat de semenii lui ce are.

Oleg: Când a venit de la spital, băiatul era foarte slab, piele și os. Prietenii lui au observat și l-au întrebat ce se întâmplă, de ce arată așa. De asta el a preferat să stea mai mult prin casă. Nu se rușina de boală, dar de cum arăta fizic. La început nici la magazin nu mergea după pâine sau la punctul medical. A stat în casă până când a început să mai pună kilograme.

Viorica: La început, Robert nu avea aproape deloc sânge în el. Am început să îi dau sfeclă roșie, i-am dat vitamine, suplimente de fier și încetișor a început să se simtă mai bine. Când asistenta medicală mi-a spus că băiatul a pus patru kilograme, am fost tare bucuroasă. A fost o mare bucurie. asta însemna doar una - băiatul meu merge în direcția bună și că totul va fi bine. Îl hrăneam cu de toate și la un moment dat chiar a spus că îl hrănesc ca pe un purcel. Îi repetam mereu: „Mănâncă! Mănâncă!” și mă bucuram că începuse să mănânce și chiar avea chef de glume.

Viorica ne-a mărturisit că tuberculoza a creat o legătură tare strânsă cu medicul de familie din sat. Dacă se întâmplă ca nimeni să nu meargă după medicamente într-o dimineață, doctorul îi sună și-i întreabă ce s-a întâmplat, de ce nu vin după pastile.

Viorica: Noi mai uităm, că ne luăm cu lucrul, dar medicul are grijă să ne amintească mereu. E de mare ajutor. Mă sună și îmi spune să trimit băiatul să-l examineze și să-l cântărească.

La rândul său, medicul de familie din sat ține legătura cu cel din raion, care se interesează despre tratamentul celor doi pacienți, dar mai ales al lui Robert care a fost mai mult afectat de boală. Viorica povestește că dacă se întâmpla ca analizele lui Robert să nu arate prea bine, medicul din raion (n.r. ftiziopneumologul) îl suna repede pe cel din sat și îi sugera să le repete ca să se asigure că nimic nu e greșit.

Robert a încheiat tratamentul acum o lună. Ultimele investigații au arătat că totul e în regulă, că plămânii s-au tratat, că nu ami au nicio gaură și că astfel tânărul s-a tratat de tuberculoză. S-a și îngrășat puțin. De la 40 de kilograme a ajuns la 54. Oleg mai are 10 zile până sfârșește și el să ia pastile. Ambii au urmat un tratament de jumătate de an.

Sanatateinfo.md: A venit cineva să vadă condițiile în care trăiți, dacă este curat în casă, dacă fereastra e deschisă?

Viorica: Nu, pentru că medicul din sat știe ce fel de oameni suntem și că în casă este curat. S-au convins și că soțul și fiul respectă tratamentul, că vrem să fim toți sănătoși. Știe și că avem grijă să mâncăm bine. Suntem o familie normală de oameni muncitori, fără vicii. Noi de la început, când am aflat că avem tuberculoă în familie, ne-am spus că vom face tratament până la capăt. Noi am vrut din toată inima să scăpăm de boală. Și am reușit.

Cât au primit tratament împotriva tuberculozei, Oleg și Robert au primit și un ajutor financiar – câte 1.600 de lei pentru produse alimentare și câte 150 de lei pentru transport. Medicamntele le-au fost oferite gratuit, iar din banii proprii cumpărau doar suplimentele de fier și vitaminele.

Oleg: Boala asta n-ar trebui să fie considerată rușinoasă. Știu că n-ar trebui să ne fie rușine, mai ales că în țara asta mai sunt și alți oameni bolnavi, nu doar noi. Ea se tratează și nu ar trebui să fim arătați cu degetul sau să fim ocoliți. Cred că fiecare ar trebui să ne gândim că nu știm ce suprize ne poate arăta viitorul și că orcine dintre noi se poate îmbolnăvi.

Notă: Acest reportaj este parte a proiectului „Consolidarea Controlului Tuberculozei și Reducerea Mortalității Asociate SIDA în Republica Moldova”, finanțat din sursele Fondului Global de Combatere a SIDA, Tuberculozei și Malariei și are drept scop informarea publicului despre acțiunile întreprinse de Republica Moldova în controlul tuberculozei.

Top of Form

Bottom of Form

Principalele boli care afectează copiii din Republica Moldova, de la naștere până la adolescență

Pe cine minte Guvernul? Comisia Europeană: UE nu obligă Republica Moldova sau statele sale membre să reducă accizele la produsele din tutun încălzit

Guvernul a aprobat Regulile de Bună Practică de Farmacie. Ce obligații noi au proprietarii de farmacii și farmaciștii angajați din Republica Moldova

Tag: boală infecțioasă, tuberculoză, diagnostic, tratament, Republica Moldova

Categoria: Știri Interne

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.