Cristina Snegur, expertă în drepturile omului: Criminalizarea serviciilor sexuale are efecte negative asupra exercitării drepturilor omului

Sursa Foto: Facebook

Vitalie Dogaru

17 ianuarie, 2024, 10:37

Vizualizări: 1748

Caracterul ilegal al serviciilor sexuale prestate face ca societatea să țină la distanță nu doar fenomenul, dar și discuțiile despre el. Sancționarea practicării muncii sexuale a stigmatizat lucrătoarele sexului și a creat norme paralele în societățile aflate în tranziție de la autoritarism la democrație.

Cristina SNEGUR, coordonatoare de Program Legal and Advocacy la Amnesty International Moldova, susține că Republica Moldova trebuie să depășească această etapă prin respectarea drepturilor omului fiecărui cetățean în parte.

Care este poziția instituțiilor internaționale pentru promovarea și monitorizarea respectării drepturilor omului cu referire la fenomenul prestării de servicii sexuale?

Instituțiile internaționale pentru drepturile omului au recunoscut de foarte mult timp deja efectele negative pe care le au sistemele punitive privind prestarea muncii sexuale și în special efectele pe care le au acestea asupra sănătății și ale altor drepturi ale lucrătoarelor sexului. În privința aceasta, spre exemplu Comitetul ONU pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei și fete a constatat în privința mai multor state, încă în anul 2010, că de fapt criminalizarea acestui fenomen constituie o formă de discriminare față de femei și fete și are efecte negative asupra exercitării drepturilor omului de către aceste persoane.

Instituția a reiterat șase ani mai târziu faptul că incriminarea muncii sexuale este o formă de discriminare prin utilizarea normelor penale care odată fiind aplicată pentru a reglementa controlul femeilor asupra propriul corp generează stigmă și discriminare. Aceasta le lezează demnitatea și integritatea fizică prin încercarea de a le limita autonomia personală și puterea de a decide asupra propriei vieți.

Cum influențează criminalizarea serviciilor sexuale încălcarea drepturilor omului în relațiile cu lucrătoarele sexului?

Din cauza criminalizării serviciilor sexuale în multe state ale lumii lucrătoarele sexului suferă de aresturi arbitrare doar din simplu motiv că stau pe stradă sau dețin prezervative. Aceste femei nu-și pot revendica drepturile în justiție pentru că le este frică de faptul că odată ce se vor adresa autorităților riscă să ajungă să fie pedepsite ele și nu persoanele terțe care le-au supus unor abuzuri sau violenței fizice sau sexuale. Datorită stigmatizării, acestor femei le este limitat și dreptul de a avea acces la servicii de sănătate de calitate, ele și așa fiind vulnerabile din cauza antrenării în prestarea serviciilor sexuale și sunt expuse unui risc sporit de contaminare cu HIV sau alte infecții cu transmitere sexuală.

Criminalizarea nu rezolvă problemele economice și sociale care generează factorii care impun persoanele să se antreneze în munca sexuală și nu oferă posibilități alternative de angajare. Criminalizarea mai degrabă forțează lucrătoarele sexului să presteze servicii în mod clandestin, în condiții nesigure pentru siguranța și integritatea lor fizică.

Ce modele de respectare a drepturilor lucrătoarelor sexului există și în ce țări sunt puse acestea în aplicare?

Există diferite modele de reglementare a muncii sexuale. La fel ca și alte persoane, lucrătoarele sau lucrătorii sexului au dreptul de a fi egali în drepturi cu ceilalți membri ai societății și de a nu fi discriminați în fața legii. Ei sau ele beneficiază de aceleași drepturi, precum dreptul la viață privată, dreptul de a nu fi supuși violenței și torturii, tratamentelor inumane sau degradante, dreptul de a avea acces la servicii de sănătate, dreptul la un trai decent, inclusiv dreptul la hrană, la un loc de trai, la îmbrăcăminte și altele.

În funcție de modelele pe care statele le implementează, aceste drepturi sunt mai mult sau mai puțin respectate. Pornind de aici putem diferenția două modele, cel de legalizare și cel de criminalizare a muncii sexuale care la rândul lor se ramifică în alte sub modele.

Dacă e să vorbim despre legalizare, atunci avem legalizarea prin reglementare a activității muncii sexuale. Asta presupune că statul impune un cadru normativ care prescrie în mod exact cine, în ce mod, când și cum poate presta aceste servicii. Drept exemplu avem țări ca Austria, Germania, Grecia și Olanda care implementează acest model.

Legalizarea parțială presupune că prestarea serviciilor sexuale este nereglementată sau reglementată parțial de către stat. Belgia, Danemarca, Estonia, Polonia, Portugalia și altele state au un astfel de model care nu presupune un cadru normativ distinct care să impună anumite norme sau condiții unde să descrie circumstanțele în care această muncă este prestată.

Și cum se manifestă criminalizarea serviciilor sexuale?

Și aici există mai multe forme. Unele state au mers pe sancționarea persoanei care prestează această muncă, altele s-au focusat pe sancționarea clientului sau a clientei și există țări unde sunt atrași la răspundere atât prestatorul/prestatoarea, cât și clientul sau clienta.

Despre riscurile pe care comportă penalizarea lucrătoarei sexului am vorbit mai sus. Acum aș vrea să mă refer la modelul de sancționare a clienților serviciilor sexuale. Spre exemplu, în Suedia și Norvegia – țări care pedepsesc cererea și nu oferta – cercetătorii au depistat că odată cu introducerea acestei pedepse lucrătoarele sexului au semnalat o descreștere a numărului de clienți „buni” și o majorare a numărului celor care sunt predispuși la anumite abuzuri. Totodată a crescut incidența cazurilor de HIV și a altor maladii cu transmitere pe cale sexuală, s-a redus utilizarea mijloacelor de contracepție, iar clienții sunt criticați pentru faptul că încurajează munca sexuală.

Datorită acestui model, lucrătoarele sexului sunt supuse mai des riscului în ceea ce ține de siguranța și integritate lor fizică deoarece clienții se tem de sancționare și încearcă să facă acest lucru în mod clandestin. Astfel lucrătoarele sexului sunt nevoite să se deplaseze în locuri convenabile clienților, fapt care le pune într-o situație de vulnerabilitate sporită în relațiile cu aceștia.

Noi suntem contra criminalizării deoarece pedepsirea lucrătoarelor sexului nu face altceva decât să crească discriminarea și stigma față de acest grup. Totodată, persoanele care sunt sancționate pentru prestarea muncii sexuale se tem să raporteze autorităților cazurile de abuz sau violență la care sunt supuse, nu au acces la servicii de sănătate și altele la fel de importante pentru femeile aflate în stare de vulnerabilitate socială și economică.

Republica Moldova penalizează acum atât prestatoarele, cât și beneficiarii de servicii sexuale, model care nu este cel mai indicat, potrivit experților în materie de drepturi ale omului. Instituțiile internaționale au recomandat autorităților să schimbe abordarea prin abrogarea sau reformularea articolului din Codul Contravențional care sancționează prestarea serviciilor sexuale. Cu ce ar trebui să înceapă această mișcare și cine trebuie să își asume rolul de inițiator?

Comitetul ONU pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei și fete a înaintat recomandarea de a abroga articolul 89 din Codul Contravențional pentru a decriminaliza activitatea femeilor în prostituție în urma concluziilor finale făcute în baza raportului de țară din anul 2020.

Statul este entitatea care are obligațiile de a respecta, proteja și facilita drepturile omului inclusiv ale lucrătoarelor și lucrătorilor sexului. În cazul dat, Ministerul Justiției ca instituție cu inițiativă legislativă poate interveni cu un proiect de lege care ulterior va fi, într-un scenariu pozitiv, aprobat și votat de către Parlament.

Vreau să menționez unele progrese pozitive după ce excluderea articolului 89 din Codul Contravențional a fost pusă pe ordinea de zi a unor discuții pe marginea Planului național pentru asigurarea drepturilor omului pentru anii 2024-2027. Documentul încă nu este finalizat, el este încă în dezbatere, dar ne-am bucurat să vedem că unele aspecte și în special necesitatea decriminalizării muncii sexuale s-a regăsit în acest plan și sperăm foarte multă ca se va regăsi și în varianta adoptată. Deja rămâne să vedem cât de multă voință vor avea autoritățile pentru a duce până la capăt această inițiativă și a contribui astfel la realizarea drepturilor omului pentru lucrătoarele și și lucrătorii sexului.

Care este principalul impediment care ar sta în fața acestor schimbări la care vă referiți?

Recomandarea de a renunța la articolul 89 din Codul Contravențional a fost făcută încă în anul 2020. Avem deja câțiva ani de așteptare, dar organizațiile neguvernamentale care lucrează în domeniul drepturilor omului și sprijină persoanele lucrătoare ale sexului vorbesc despre această necesitate de foarte mult timp.

Aici rămâne să vorbim despre voința politică a Legislativului și cât de gata este să-și onoreze obligațiile sale internaționale și să urmeze recomandările venite din partea instituțiilor internaționale pentru drepturile omului. Sperăm la un dialog continuu și productiv cu autoritățile ca să înțelegem cum pot fi înlăturate obstacolele care stau în fața acestor decizii și cum poate societatea civilă să se implice în acest proces.

Care sunt riscurile unei schimbări în legislație care să ducă la decriminalizarea serviciilor sexuale fără o pregătire din partea autorităților și a societății?

Evident că simpla decriminalizare a acestei activități nu este suficientă și de fapt trebuie să avem o abordare holistică asupra acestui fenomen, inclusiv prin asigurarea înlăturării factorilor care duc la inițierea persoanelor în munca sexuală. Totodată este bine să fie asigurate drepturile persoanelor la un trai decent, la locuință și la posibilități alternative de angajare în câmpul muncii.

Trebuie puse în practică și programe de oferire a suportului pentru lucrătoarele sexului atât în timpul prestării acestei munci, cât și programe care să încurajeze încetarea acestei munci prin oferirea unui sprijin social și psihologic.

Există astăzi resurse financiare și umane pentru a pune în practică aceste programe?

Trebuie să conștientizăm faptul că acestea sunt o necesitatea care nu poate fi amânată la nesfârșit. Atingerea obiectivelor care vor asigura realizarea pe deplin a drepturilor lucrătorilor și lucrătoarelor sexului vor implica resurse financiare și umane la fel ca și orice altă acțiune necesară pentru atingerea oricărui alt obiectiv din programele statului.

Este important ca în procesul decizional să fie incluse și reprezentantele sau reprezentanții grupurilor despre care vorbim ca aceștia să spună de ce au nevoie și care este viziunea lor despre schimbare. Această implicare va duce la respectarea principiului „Nimic despre noi fără noi”.

Notă: Acest articol a fost realizat în cadrul Campaniei „Dincolo de Aparențe”, desfășurată de Centrul pentru Politici și Analize în Sănătate în parteneriat cu Fondul ONU pentru Populație (UNFPA) în Republica Moldova și Programul Comun al Națiunilor Unite privind HIV/SIDA (UNAIDS). Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă în mod special poziția UNFPA și UNAIDS.

Ion Dodon, director CNAM: „Cel mai mult vreau ca pacientul să fie consultat mai bine de către medic, să aibă un acces mai bun la medicamente și să nu stea pe sub ușile instituțiilor medicale”

Ce medicamente ar trebui să aibă în trusa medicală o familie care are copii alergici, explică Tatiana Gorelco, medic alergolog și șefă a secției alergologie la Institutul Mamei și Copilului

„Nouă din zece abuzatori sexuali asupra copiilor sunt persoane din familie sau apropiate acesteia”//Viorica Papuc-Pomană, psiholog

Tag: sex comercial, lucrătoare ale sexului, dezincriminare

Categoria: Interviuri

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.