REPORTAJ//Lucrătoarele sexului în Moldova. Ziua în care Rodica s-a frânt din nou. S-a simțit exact ca în momentul în care și-a înmormântat fetița

Sursa Foto: www.hindustantimes.com//poză simbol

Violeta Colesnic

19 decembrie, 2022, 20:18

Vizualizări: 5096

Decesul fiicei ei de doar doi ani și patru luni a frânt-o. Rodica (n.r. nume schimbat) a încercat să-și ducă durerea, să „meargă mai departe”, cum îi ziceau apropiații, să continue să trăiască, să… Dar n-a putut.

Peste o lună după ce și-a înmormântat fetița a început declinul ei. Mai întâi a început să bea, să bea mult cât să-i ajungă să-și înece durerea. Doar că alcoolul nu a ajutat-o.

Viața ei era o luptă continuă între a lăsa trecutul în urmă și a merge mai departe, între a uita durerea pierderii unui copil și a conceperii altuia.

Și n-a putut. Nici una, nici alta.

Așa că a început să folosească droguri, apoi și… să se prostitueze. Când soțul ei a aflat, a părăsit-o.

Cel de-al doilea soț avea un copil din căsătoria anterioară și de cum a intrat în casa ei l-a îndrăgit, s-a atașat de el și și-a asumat pe deplin rolul de mamă. Doar că evenimentele frumoase veniseră prea repede și Rodica nu reușise să se rupă deplin de trecutul ei. Într-o zi soțul a aflat că ea continuă să se prostitueze, așa că și-a luat copilul și duși au fost.

În ziua aceea Rodica iarăși s-a frânt. S-a simțit exact ca-n ziua în care și-a înmormântat fetița, pentru că a simțit că a mai pierdut un copil.

A urmat o perioadă lungă de suferință, apoi l-a cunoscut pe cel de-al treilea ei soț și tatăl celor doi copii ai lor. Așa și nu a putut rupe legătura cu trecutul ei, prostituându-se ocazional și păstrând în mare secret activitatea ei.

Rodica a acceptat să discute cu noi, doar că ne-a zis să venim seara, când termină munca. Parcurgem 150 de kilometri și ajungem în orașul ei noaptea, rătăcind pe întuneric printre blocuri, pe niște străduțe accidentate, căutând blocul în care locuiește. Ne spune că ajunge în 10 minute, iar cât o așteptăm în mașină, ne uităm la femeile care trec prin fața noastră încercând să ghicim care este ea.

Înfofolită într-un palton gros, cu căciulă, fular și mănuși se oprește în fața mașinii și ne face cu mâna.

„Copiilor le este tare dor de mine, pentru că nu m-au văzut de aseară. Dimineață, când am plecată la muncă, ei încă dormeau. Așa că sigur se vor lipi de mine și nu știu dacă vom putea discuta mult. Ei așteaptă toată ziua să vin acasă și să mă joc cu ei, pentru că știu că mâine dimineață când se vor trezi iarăși nu mă vor găsi”, ne-a explicat din mers femeia.

Rodica este spălătoreasă. Spală vasele într-o cantină, iar pentru o zi de muncă este plătită cu 100 de lei. Uneori, când are mai mult de lucru poate câștiga și 150 de lei într-o zi. Lucrează la negru. Mulți patroni preferă anume așa să își plătească angajații.

Ajunsă într-un coridoraș micuț, întunecos aprinde lanterna de la telefon și scotocește în geanta ei, căutând cheile. În mână are o pungă din care se văd niște banate, un tetrapak cu lapte și o pâine.

Când bagă cheia în broască din spatele ușii se aud niște pași tropăind și chiote de copil. Ușa se deschide și coridorașul se umple cu lumina din apartament. În fața noastră stau doi copii, un băiețel de aproximativ un an și o fetiță de trei ani, care țopăie vesel din picioare, când o vede pe Rodica.

„Saluuuut, puiul mamei”, spune ea și se așază într-un genunchi în fața fetiței, dându-i după ureche câteva șuvițe blonde, cârlionțate. „Mamica nu-i singură, sunt niște tanti cu mine”.

Fetița ne examinează pe rând fără să spună nimic, apoi face un pas înapoi și se lipește de ușa întredeschisă, de unde iese o femeie în vârstă.

„Tu stai un pic cu bunica, apoi după ce pleacă oaspeții noi o să ne jucăm. Bine?”

Cei doi copii o urmează pe bunica în camera de alături, aruncându-ne câte o ocheadă până când ușa se închide în urma lor.

În bucătăria micuță abia de încap două persoane. Pe masă a rămas un pachet cu unt, câteva fărâmituri de pâine și o jucărie pe care Rodica o ia și o pune pe brațe. Recunoaște că se simte rușinată să discute cu mine despre clienții și activitatea ei și că este prima dată când vorbește cuiva despre ocupația ei.

„Mă prostituez de 6 ani. A fost un moment crucial în care am clacat și nu am putut face față tragediei din viața mea. Fetița mea…avea doi ani și patru luni când… i s-a oprit inima... Am umblat cu ea pe la doctorii de la Chișinău, am încercat să o tratez, să o salvez, să… dar…s-a dus. După o perioadă m-a părăsit soțul, iar asta a fost prea mult pentru mine. Așa că am căzut în depresie și nu era nimeni alături de mine care să mă ajute să mă ridic. Inițial mă culcam cu bărbații doar pentru a-i demonstra soțului care mă părăsise sau poate mie, că încă mai trebuiesc cuiva. Apoi o prietenă mi-a sugerat s-o fac pe bani”.

Rodica recunoaște că decizia ei a fost una negândită, ca de altfel multe alte decizii pe care le-a luat în acea vreme, dar nu sesiza acest lucru, fiind foarte îndurerată și traumată de tragedia prin care trecuse.

„Toate deciziile mele din acea perioadă au fost negândite, pentru că trăiam într-o stare de stres continuu, de auto-distrugere și nu mă gândeam la propria viață, ci doar la viața fetiței mele care s-a frânt. Eram scufundată în gândurile mele, eram în depresie. Nu gândeam lucid și făceam doar greșeli. Abia acum analizez lucrurile și îmi dau seama că acele acțiuni nu erau altceva decât metoda mea de a cere ajutorul cuiva. Aveam nevoie de ajutor și susținere ca să pot trece peste tragedie”.

Și tocmai când i-a fost foarte greu, nimeni nu-i era alături.

„Nimeni nu mi-a fost alături. Dacă măcar cineva m-ar fi susținut, dacă m-ar fi ajutat să trec de acea tragedie, nu aș fi încercat drogurile, nu aș fi început să beau, nu m-aș fi ocupat cu ceea cu ce mă ocup. Prostituția tot e un fel de drog. Odată ce te bagi în această breaslă este aproape imposibil să ieși. Te absoarbe cu totul”.

Rodica recunoaște că nu are nicio plăcere fizică din această activitate. O percepe ca pe un job, care îi aduce venituri suplimentare în casă, care îi dă siguranță că va avea cu ce-și hrăni și îmbrăca copiii. Ne spune că a fost nevoită să se angajeze spălătoreasă, pentru că banii pe care-i câștigă soțul nu sunt suficienți pentru întreținerea familiei.

O întreb cum reușește să nu dea nimic de bănuit, atunci când revine după ce a fost cu un alt bărbat?

„Mă dau cu parfumul soțului și nu va simți nimic. Mă port absolut normal, iar când suntem în pat simt plăcere. Nu e o plăcere jucată și nici nu suntem împreună, pentru că așa trebuie, dar folosesc întotdeauna prezervativ, motivând că nu mai vreau copii”.

Rodica e sigură că dacă soțul ei ar afla despre ocupația ei, i-ar cere divorțul. Spune că deși ar vrea să renunțe, prostituția îi dă siguranță în ziua de mâine.

„S-ar putea ca soțul meu să-și găsească o altă femeie și să mă lase cu doi copii sau ar putea să-și găsească o amantă. Păstrând acești clienți eu am siguranța că o să am câțiva bani în buzunar. Iată eu azi am spălat vasele toată ziua pentru 100 de lei, dar s-ar putea mâine să fiu demisă. Da, 300 de lei pentru o partidă de sex sunt copeici. Da, 100 de lei pentru o zi de spălat vasele sunt copeici, dar asta înseamnă că seara copiii mei vor avea o bucată de pâine pe care să le-o pun în mână. Nu am renunțat la clienții mei nici măcar în perioada gravidității. În prima sarcină am lucrat până la șapte luni de graviditate. În schimb, în cea de-a doua saarcină, dar și cinci lună după ce am născut, am făcut pauză”.

Rodica a renunțat la alcool și droguri. Spune că a înțeles că nu are nevoie de așa ceva și că o distrugeau. Nu a renunțat să presteze servicii sexuale, iar acum are patru bărbați cu care se vede constant. Cu fiecare dintre ei are o înțelegere prealabilă în privința timpului și se văd în special în weekend.

„Sunt niște înțelegeri în care și eu, și clienții obținem ceea de ce avem nevoie - ei plăcere, eu bani. Pentru o oră iau 300 de lei, dar dacă dorește și servicii suplimentare, atunci 500 de lei.”

Activitatea Rodicăi e un mare secret.Cel puțin ea se străduiește foarte mult ca nimeni să nu știe despre munca ei. Din cauza fricii nici nu se mai vede cu alți bărbați, iar cu cei cu care se vede are o înțelegere.

„Am stabilit cu ei să nu dea numărul meu de telefon nici cunoscuților, nici rudelor sau amicilor, pentru că alți clienți nu-i iau.

Sanatateinfo.md: Pe ei i-ai întrebat de ce aplează la serviciile tale?

Da. Unul a spus că soția lui este plecată peste hotare pentru tratamentul copilului lor care are cancer, iar el merge la ei maxim de două ori pe an. Altul spune că soția nu-l satisface în pat. O iubește, locuiesc împreună, au trei copii, dar…”

Își face griji pentru copiii ei, se gândește ce ar putea să le spună, dacă vor afla într-o zi ce ocupație a avut mama lor. E convinsă însă că le va oferi tot ce e mai bun, educație, sănătate și îi va susține orice li s-ar întâmpla. Vrea ca ei să știe că îi iubește enorm și că le va fi alături mereu.

„Vreau să le ofer o educație care să-i protejeze de alegerile greșite, să le fiu alături, să le ofer siguranța că cineva îi iubește”.

Am întrebat-o ce frici mai are legate de familia ei.

„Uneori, când vin spre casă mă gândesc dacă soțul meu a venit azi mai devreme de la lucru? Dacă el a aflat? Dacă cineva i-a spus? Știu că într-o clipă totul s-ar destrăma, iar copiii vor rămâne fără tată. Ei îl iubesc la nebunie, el la fel este topit după copiii lui. Și poate cel mai mult mi-e frică să-i infectez cu ceva pe copii”.

Rodica mă asigura că aproape toți banii câștigați îi cheltuie pentru necesitățile copiilor. Pentru ea își cumpără doar necesarul – un șampon, o cremă.

„Cel mai mult ce pot să fac pentru sufletul meu, pentru mine, e să-mi umplu o cadă cu apă și să fac o baie în liniște. Atât. Am copii. Sunt mamă. Încerc să le ofer ceea ce nu am avut eu. La mine nu mă gândesc”.

Deși crede că le oferă suficientă dragoste, spune că va ști dacă a fost o mamă bună pentru copiii ei abia când ei vor crește mari.

„Până atunci fac totul posibilul să aibă o copilărie obișnuită, fericită. Le citesc seara povești, ne jucăm împreună, îi țin în brațe, le acord atenție, îi culc lângă mine și le ofer toată dragostea mea. Ei sunt viața mea. Sunt cosmosul meu și ei simt și știu asta. Mă port cu ei așa cum aș fi vrut să se poarte mama mea cu mine”.

Dacă s-a gândit ce le va spune, dacă vor afla despre faptul că s-a prostituat, afirmă că niciodată nu le va spune că a făcut acest lucru pentru ei, pentru a-i putea crește.

„Nuuuu, categoric nu, pentru că așa ar prelua asupra lor o parte din vină. Am o prietenă care lucrează prostituată în Turcia, iar cineva de aici i-a spus fiicei ei despre activitatea mamei. Fetița a încetat să mai vorbească cu mama ei. Nu mai ține legătura cu ea. Asta-i cel mai strașnic, de asta mă tem cel mai tare, că atunci când vor afla mă vor părăsi, îmi vor întoarce spatele. Deseori meditez cam ce răspuns îi voi da fiicei mele, ce cuvinte voi folosi, dacă cineva îi va spune că mama ei este prostituată. Chiar dacă la un moment dat voi renunța la prostituție, oricum va rămâne o urmă pentru toată viața; undeva, cineva, oricum ar putea să țină minte și să-i spună. Nu am nicio garanție că partea asta din viața mea va rămâne secretă. Evident, nu intenționez să mă prostituez toată viața, depinde cum vor evolua lucrurile în viața mea. Dacă totul va fi bine, voi renunța. Dacă îmi voi găsit un loc de muncă stabil și voi ști că la sfârșit de lună voi primi salariu, că micuții mei vor avea ce mânca, iar eu voi putea să achit facturile pentru ca ei să trăiască în cald, voi renunța la clienți și la activitatea mea. Dar până atunci...”

Rodica spune că deși a fost un copil la părinți, nu a avut parte de afecțiune, mai ales de la mama. „Nu am fost „cosmosul” nimănui”, mărturisește ea.

„Mama își trăia viața și își urma visele. Eu nu am fost bătută, dar nici iubită nu am fost. Am crescut mai mult cu bunieii, deși am fost singurul copil la părinți. Nu am discutat niciodată tema asta, de ce mama m-a lăsat la bunici și își căuta de viața ei, deși justifica asta că pleca des în deplasări de lucru. Nici măcar acum nu discut cu mama mea pe teme din astea mai sufletești, mai intime. Nu suntem așa de apropiate. Nu avem acel contact care ar trebui să fie între mamă și fiică. Deși locuim în același oraș, cea care mă ajută cu creșterea copiilor este soacra mea, nu mama. Eu nu vreau să fiu pentru copiii mei o mamă cum a fost ea. Așa cum sunt eu, așa cum am făcut o sumedenie de greșeli și am luat o groază de decizii greșite, dar copiii mei simt dragoste, simt că sunt înconjurați de dragoste maternă”.

Mărturisește că și-ar fi dorit să treacă peste decesul fiicei sale, plângând pe umărul mamei. Darmama nu a jelit-o, nu a venit la înmormântare, nu a putut să-i povestească despre frământările ei, despre greșelile ei.

„Niciodată nu m-a întrebat cum mă simt. Când a murit fetița mea, nu era în țară. Nici la înmormântare nu a venit. Când a venit în țară a urmat o lungă pauză în care nu am discutat despre durerea mea, despre probleme, despre frământările sau greșelile mele. Nu știe prin ce am trecut, cu ce m-am ocupat și cu ce mă ocup. Nici nu-i voi spune, pentru că știu, ceea ce îi voi spune va folosi tot împotriva mea, deși sunt singurul ei copil…

Am vrut să știm de ce în momentele critice, unele femei decid să practice prostituția? De ce văd în ea o soluție de viață?

„Pentru că sunt mai slabe de caracter… Pentru că nu pot face față stresului la fel de bine ca bărbații. Nu toate femeile pot trece peste un divorț sau peste decesul copilului... Iată eu nu am putut. Da, eu am cedat, am clacat, am pășit pe un drum de pe care mi-e tare greu să ies. Mai am nevoie de puțin timp. Și o să ies”.

Notă: Acest reportaj a fost realizat în cadrul Campaniei „Dincolo de Aparențe”, desfășurată de Centrul pentru Politici și Analize în Sănătate în parteneriat cu Fondul ONU pentru Populație (UNFPA) în Republica Moldova și Programul Comun al Națiunilor Unite privind HIV/SIDA (UNAIDS). Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă în mod special poziția UNFPA și UNAIDS.

Istoria unei lucrătoare a sexului, care a devenit apoi proxenetă

REPORTAJ//Lucrătoarele sexului în Moldova. Marina: „Clienții sunt de prin satele din apropiere. Unii vin direct de pe deal, le dăm șervețele și o sticlă cu apă să se spele”

REPORTAJ//Lucrătoarele sexului în Moldova. „Pe Mariana au spânzurat-o, pe Natașa au înecat-o, pe Tanea au bătut-o până la moarte și au aruncat-o pe acostament”

Tag: #Dincolodeaparente

Categoria: Campanii

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.