REPORTAJ//Ispita unei lumi interzise

Sursa Foto: Elena Covalenco// Sănătate INFO

Violeta Colesnic / Foto: Elena Covalenco

30 octombrie, 2022, 21:02

Vizualizări: 6944

În Chișinău avem o cifră estimativă de 4400 de lucrătoare ale sexului, o mare parte dintre ele așteptându-și clienții de-a lungul străzii „Calea Basarabiei” din Chișinău, care trece prin zona industrială de-a lungul malului drept al râului Bâc și este cunoscută anume pentru numărul mare de prostituate care pot fi văzute la fiecare câteva sute de metri.

Unele stau în grupuri, altele singure, sprijinite de vreun copac sau stând cu o mână în șold privind spre fiecare șofer, potențial client, care trece pe alături.

Unii le claxonează, alții doar le privesc.

Unii nici nu le observă, alții opresc și le cumpără serviciile și corpul.

Își vând corpul ca pe o marfă, negociind cu clientul suma pentru serviciul prestat, cel mai solicitat fiind sexul oral, prețul variind între 200 (aproximativ 10 euro) și 500 de lei (25 euro). Multe dintre ele se droghează, așa că se întâmplă să accepte mai mulți clienți, dar pentru sume mizere, doar ca să adune mai repede banii pentru o doză de drog. Nemulțumite pe colegele care micșorează prețul și le fură clienții, uneori au loc conflicte și chiar încăierări între ele.

Cele care activează în breaslă de peste 20 de ani își au locurile lor speciale, considerate cele mai bune de pe traseu. Notorietatea acestor locuri face aproape imposibilă intrarea pe acest segment de drum a unei fete nou-venite în breaslă, ea fiind acceptată cu mare greu, de cele mai multe ori fiind fugărită.

Noi am intrat în lumea lor și vom fi alături de ele în următoarele săptămâni atât ziua cât și noaptea, aflându-le poveștile și motivele care le-au determinat să practice această meserie.

GEORGIANA

Cu haine mulate pe corp, mișcându-și senzual corpul, îmi face din ochi și își saltă sânii cu ambele mâini, făcându-mi, parcă, o invitație.

Georgiana (nume schimbat) are 30 de ani, 10 din care i-a petrecut pe această stradă, prostituându-se. Stă sprijinită de un gard metalic, îmbrăcată în pantaloni negri, plini de praf. Ne spune că nu obișnuiește să stea în acest loc, unde am găsit-o acum, pentru că este prea murdar.

În spatele nostru curge râul Bâc, iar printre copacii care cresc haotic sunt munți de gunoaie, așa că pentru a ajunge lângă ea pășim peste grămezi de mucuri de țigară amestecate cu praf și reviste cu paginile îndoite.

Georgiana: Nu știu unde am putea să stăm să discutăm, pentru ca să nu creadă clienții că sunteți prostituate și să înceapă să vă pună întrebări. Haideți mai bine să stăm la voi în mașină.

Se așază pe bancheta din față a mașinii și își pune gentuța albă pe brațe, jucându-se cu fermoarul.

- Fetele de aici au între 15 și 60 de ani și pe cap treaz nu poți să lucrezi în acest domeniu. Îți spun realitatea care este aici. Fetele stau pe droguri… Eu tot îl iau și chiar acum sunt sub influența lui. O doză minimală costă 200 de lei, iar eu am nevoie de două-trei doze pe zi.

Georgiana ne spune că a început să se drogheze în 2014. Prima doză i-a oferit-o un șofer de taxi care vindea acest drog. De atunci a încercat să renunțe de trei ori, ultima dată tratamentul la Centrul de Reabilitare fiind plătit de părinții ei.

- Drogul mă face să uit cine sunt. Sub influența lui mi-e indiferent de toți și uit de responsabilitate, de familie, uit chiar și că am copii.

Este îmbrăcată într-un tricou alb, vechi, dar curat, machiată îngrijit, cu sprâncenele pensate și buzele rujate. Cât vorbește își frământă mâinile.

- Mie mi-e rușine să mă duc acasă în așa stare.... (pauză). În așa stare să mă duc la copii mi-e rușine...(pauză).

O întreb ce vârstă au copiii și începe să plângă, lacrimi mari brăzdându-i obrajii, rostogolindu-se pe bărbie, spălând fondul de ten din calea lor. Și le șterge cu palmele, aproape agresiv, supărată parcă pe ea că și-a arătat slăbiciunea.

- Copiii bănuiesc ceva? Înțeleg că ei nu sunt cu tine la Chișinău...

- Nuuu, doamne ferește. Știu că printre noi sunt femei care nu ascund față de copiii lor că folosesc droguri și mi se ridică părul dâbom (măciucă) știind că niște copii inofensivi văd asta la mama lor. Nu... nu, copiii nu trebuie să știe, nu...nu...nu...

- Cât de des ieși pe centură?

- În fiecare zi, fără pauză. Eu nu socot (consider) că aici vin fetele doar pentru că nu au bani acasă sau nu știu ce acolo. Drogurile le aduc aici. Eu aș vrea tare mult ca Ministerul Afacerilor Interne să se implice cumva, pentru că am văzut fetițe de 13 ani, băieți de 14 ani consumând acest drog. Pe zi pot să fac în jur de 1000 de lei. Iau vreo doi-trei clienți și mă duc și-mi cumpăr o doză. O vrei...o vrei...o vrei...o vrei doza asta... șoptește ea.

Georgiana ne spune care este numele ei adevărat, dar că nu-l folosește niciodată atunci când lucrează. Pe clienți nu îi interesează cum o cheamă. Pe ei îi interesează doar ceea ce face și cum.

- Cine sunt clienții tăi?

- De care vrei, de toate vârstele, dar trebuie să-i alegi. Eu, de exemplu, nu mă duc cu toți.

- Cum refuzi un client care nu-ți place?

- Îi spun că aștept alt client. Dacă nu-mi place clientul nici nu mă duc cu el. Fu. Nu. Nu. Nu. Nu pot face ... când mi-e greață de omul cela. Ia uitați-vă ce mașânică, ne zice ea la un moment dat.

În spatele nostru oprește un Volvo negru. Mașina lucește de curățenie, la fel și jantele în care se oglindesc miile de mucuri de țigară de pe marginea drumului. Clientul are în jur de 40 de ani. Are o barbă neagră stilată, conturată perfect și verighetă pe deget.

- Vedeți ce mașină are, dar ce [cuvânt obscen] alege. Mă scuzați că spun așa. Ia uitați-vă. O vedeți ce-i de strașnică fata pe care o ia cu el?

Privim cum una dintre fetele din grup urcă în mașina tipului și în câteva secunde dispare din vedere, mașina cotind pe aceeași străduță adiacentă ca și celelalte mașini care au staționat aici și în care a urcat o fată.

- Toate percepeți aceeași taxă?

- Nu, depinde de aspectul fetei. Iaca vedeți fata ceea, îi strașnică ca viața mea. Câte o dată, dacă nu arăți chiar bine, poți să iei și 250 de lei. Iaca mie astăzi mi-a apărut un herpes pe buză, așa că pot să mai cedez din preț.

Se estimează că în Republica Moldova aproximativ 15.800 de persoane practică sexul comercial. Studiul realizat de AFI (Act for Involvment) demonstrează cât de puternică este legătura dintre substratul psihologic, social, financiar în luarea deciziei de a practica sexul plătit. Un conglomerat de factori, cum ar fi abuzul fizic și sexual, lipsa de educație, lipsa de suport din partea familiei, lipsa de suport social, împing femeile către această decizie, în pofida percepției destul de înrădăcinate că sexul comercial e o alegere liberă de constrângeri și are la bază interesul mercantil de a câștiga bani mulți „fără efort”.

La 27 de ani Georgiana a suferit un atac cerebral. Ne spune că a fost provocat de drogul pe care îl folosește și că se miră că încă mai trăiește, dar că nici acel accident nu a convins-o să renunțe la prostituție și să-și refacă viața. Are doi copii, unul merge la școală și altul la grădiniță.

- Iată vedeți fata aceea, cam ce vârstă îi dați? ne întreabă ea.

Privim spre cea pe care ne-o arată. Remarcăm că are un corp frumos, îmbrăcată în blugi mulați și într-un body negru. Arată de vreo 50 de ani.

- Șinzăăăăăăși? Ha-ha-ha, are puțin peste 30 de ani, îi cam de-o vârstă cu mine. Asta tot din cauza drogului. Iată vedeți fata ceea în tricou alb?

Privim spre altă fată care iese de printre ZIL-urile parcate pe marginea drumului. Pășește rar și vine clătinându-se, încet, spre noi.

- Niciodată nu m-am gândit că ea o să ajungă pe centură. Ni-cio-da-tă. A pus-o cineva pe drog și iată... O cunosc de mai demult și știu ce fată era cândva…

Blondă, slabă, îmbrăcată cu pantaloni scurți, minusculi și un tricou cu un imprimeu cu prințese, fata se apropie de noi. Ochii albaștri sunt încețoșați, clipește lent, cu mișcări încetinite, la fel ca și mersul ei. Când merge ridică fiecare picior sus de tot, de parcă ar urca niște trepte, parcă ar evita niște obstacole pe care le tot pășește. Pielea de pe picioarele ei drepte și slabe este lăsată, încrețită, îmbătrânită, cu vânătăi mici pe alocuri. Pe mâinile ei scheletice se văd câteva tatuaje. Când ajunge în dreptul mașinii noastre Georgiana deschide ușa, ieșind în întâmpinarea ei.

- Aliona, interviu nu vrei să dai?

- Ce să dau? întreabă ea lungind fiecare literă, clipind rar din ochi.

- Interviu, fa.

- Nu, că i-am dat numai ce la unu din departament. De acolo taman vin.

- Da? Eu la un procuror i-am făcut min'et (sex oral).

Cele două se despart și blonda trece pe lângă mașina noastră, cu același mers lent, abia mișcându-și picioarele.

Georgiana îmi spune că are o tehnică de a „citi” clientul. Atunci când oprește vreo mașină în dreptul ei, se sprijină de ușă și, în timp ce discută, se apleacă doar puțin peste fereastră, băgându-și capul în mașină și adulmecă aerul. Dacă simte vreun miros neplăcut se întoarce și spune că așteaptă alt client.

- Seara avem cei mai mulți clienți. Vin bărbați cu niște mașini parcă scoase din salon. Dacă suntem îmbrăcate bine, pe tocuri, facem mult mai mulți bani. Lucrăm și până la 4 dimineața.

- Unde faceți sex?

- Aici, pe loc. Urc în mașină la ei. Unii vor sex oral din mers în timp ce conduc.

- În viața ta este un bărbat? Ai un partener?

- Nu. Eu socot că nu-i corect să stai pe centură și totodată să ai un partener.

- Dar copiii tăi? Au un tată?...

- De la un client. Am zaletit (rămas însărcinată).

- Știi de la care client anume?

- Nu. Adică știu, dar nu am încercat să mă bag la dânsul, că are familie. Nici nu i-am zis. Fata îi de la un client, iar băiatul l-am făcut cu un narcoman.

MALAIA

„Malaia” (micuța) se prostituează de la 16 ani. Micuță de ani și de statură, porecla i s-a lipit imediat devenind ca un al doilea nume. A fost mai degrabă un nume de botez în activitatea sa, pentru că așa au început să-i spună toți clienții, așa o numea proxenetul care a racolat-o, iar ulterior și polițiștii care o tot ridicau de la „locul de muncă” și o duceau la secția de poliție.

Malaia „lucra” în preajma gării feroviare, o zonă care, până nu demult, era destul de populară printre prostituate. Pentru că avea doar 16 ani numărul clienților era destul de mare, doar că proxenetul îi lua toți banii. Astăzi Malaia își așteaptă clienții stând lângă un sens giratoriu în preajma râului Bâc, alături de un morman de gunoi. Este tot micuță de statură, iar peste 2 zile va împlini 42 de ani.

- Sunt mică și nu știu nimic, spune ea vesel și cochet, apucându-și poalele rochiei mulate pe corp cu ambele mâini și mimând un dans copilăresc.

Vorbește greu, parcă pe silabe, limba încâlcindu-i-se printre dinți. Aveam să aflu ulterior că se droghează.

Sunt 26 de ani de când își vinde corpul pe minute, ore sau zile. O întreb de ce. Întoarce capul și privește în depărtare. Scrutează orizontul și trecutul ei.

- Am fost violată la 12 ani. Nu am spus nimănui, pentru că mi-a fost prea rușine și frică. Cel care m-a violat, soțul profesoarei mele, a spus că mă omoară dacă suflu cuiva măcar o vorbă. Nu am spus, pentru că îmi era prea frică. Și iată așa am ajuns la asta…am început să mă culc cu bărbații pentru bani.

Studiul „Evaluarea nivelului de pregătire a lucrătoarelor sexului din Chișinău” scoate la iveală faptul că 30% din cele 355 femei respondente chestionate care practică prostituția, au fost violate până la vârsta de 14 ani de cineva din afara familiei.

Copiii care sunt abuzați sexual în copilărie sau adolescență devin vulnerabili pentru această muncă. De asemenea, aceștia ar putea deveni victimele consumului de droguri sau fuga de acasă. Pentru că nu au bani pentru trai sau pentru droguri, mulți dintre ei ajung, într-un final, la munca sexuală.

- Sunt clienți care ne iau la ei acasă sau la vilă pentru câteva zile. Din banii acumulați plătesc chiria, cumpăr produse și plătesc facturile.

Pe lângă noi trece o mașină care transportă gunoiul, iar pasagerul, un bărbat de vreo 30 de ani, ne arată gesturi obscene, râzând. Malaia începe să țipe în gura mare, dezlănțuită, folosind un vocabular vulgar, cu toate cuvintele obscene pe care le cunoaște, arătându-i pumnul și gesticulând chiar și după ce pasagerul nu o mai vede. O deranjează că cei care trec pe alături o desconsideră și o umilesc.

- Iaca, dracii, spune ea, arătând spre o mașină a poliției care tocmai trece pe lângă noi. S-au uitat la voi, acuș o să vină înapoi și o să vă amendeze, ne spune ea amuzată.

Peste două zile Malaia își va sărbători ziua de naștere. Începe să ne povestească ce va face și cu cine o va petrece când, la câțiva metri de noi, oprește un Audi cu ferestrele tonate. Malaia privește spre mașină, dar nu face niciun pas spre ea.

- Cito takoe? Dalișe (Ce este? Mai departe), le spune ea fluturând cu palma și dându-le de înțeles să plece. Eu cu trei odată nu vreau să lucrez, ne explică ea întorcându-le spatele. Șoferul a demarat stârnind un nor de colb care ne-a învăluit și ne-a lăsat aproape fără aer. Și imediat alături a oprit o altă mașină. De data aceasta clientul este interesat…de noi, de mine și Elena, fotografa.

- Fetele nu lucrează, așa că nici nu te gândi. Mergi mai departe, îi spune Malaia, întorcându-i spatele. Vreau să am copii. Am fost însărcinată, dar … Ezită, se gândește, se uită prin părți și mai repetă o dată, tot pe șoptite, parcă fiindu-i frică.... Mama m-a dus de două ori la medic și mi-a pus sterilet, pentru ca să nu prind sarcina. Vreau copii, dar nu pot să am… Și un apartament propriu vreau.

Malaia zâmbește permanent, privind spre mașinile care trec pe lângă ea, cochetând cu șoferii și mișcându-și fesele în ritm de dans.

Când de ea se apropie o altă prostituată, gravidă, cu o burtă proeminentă și, fără să îi zică ceva îi întinde un tub cu lubrifiant, Malaia schimonosește un zâmbet trist și jalnic.

- Dar mie pentru ce…? întreabă ea.

Îl pune însă în gentuță și se îndreaptă spre mașina care a oprit puțin mai încolo, așteptând-o.

IRINA, gravidă în opt luni

Irina a născut primul copil la vârsta de 14 ani, iar pe cel de-al doilea la 15 ani. La 18 ani a săvârșit un omor, a primit 15 ani de detenție din care a executat doar cinci. Acum are 29 de ani și este însărcinată cu cel de-al treilea copil. De trei ori a fost la limita dintre viață și moarte fiind resuscitată și readusă la viață din cauza supradozei cu droguri. Când a ieșit din pușcărie și-a început „cariera” de prostituată în hotelele de lux din centrul capitalei unde, pentru o partidă de sex percepea 300 de euro. Astăzi este pe stradă, iar pentru o partidă de sex oral percepe o taxă de 500 de lei moldovenești (aproximativ 25 euro).

Înaltă, cu părul prins coadă și ochelari pe ochii, s-a așezat pe bara de metal, picior peste picior, acoperindu-și genunchii tumefiați cu palmele, puse una peste alta. Unghiile ei false sunt lungi și ascuțite, iar pe câte două de la fiecare mână are imprimate mesaje obscene, scrise caligrafic.

Irina [nume schimbat] poartă pantaloni scurți, negri și un tricou care îi acoperă burta proeminentă. Gravidă în opt luni, femeia încearcă să-și ascundă sarcina, dar pe clienți nu-i deranjează faptul că ea poartă un copil.

- Eu îmbrac haine largi care să ascundă burta. Dacă sunt clienți pe care îi cunosc accept să fac sex, dar cu cei pe care nu-i cunosc - doar sex oral.

- Sunt mulți din acei care vor sex cu o gravidă?

- Da, dar eu știu că nu prea se poate

Scoate o țigară, o aprinde și începe să fumeze, eliberând rotocoale de fum la doi pași de noi. Ne întreabă dacă nu ne deranjează. Îi spun că nu, dar că este periculos pentru copilul ei.

- Am fumat în toate cele trei sarcini și tot normal, mă asigură ea. Am consumat și heroină, și mac... Am fost închisă cinci ani pentru omor. Cel pe care l-am omorât l-a jignit pe tatăl meu. L-am zavalit (omorât) și mi-au dat 15 ani. Acum ar fi trebuit să fiu încă la închisoare dacă nu m-ar fi eliberat condiționat. Soțul meu se află …, începe ea să povestească, când la câțiva metri de noi frânează o mașină.

Irina se apropie de fereastra deschisă mergând încet, legănându-și burta dintr-o parte în alta. Când ajunge în dreptul ferestrei se sprijină cu coatele pe ușă, își fixează greutatea corpului pe un picior și discută cu bărbatul din mașină. Revine la noi zâmbind.

- Pe voi vă vrea, ne spune ea.

Irina are o atitudine sfidătoare față de clienții care o abordează. Poate fi agresivă, vulgară sau indiferentă, refuzând și să se apropie de fereastra deschisă a unei mașini parcate lângă ea. Un bărbat de vreo 50 de ani, la volanul unui minivan oprește lângă ea, coboară fereastra și fără să-i adreseze un cuvânt o cheamă spre el cu un simplu gest, cu degetul arătător. Ea continuă să stea pe bara metalică, ignorându-l total și vorbindu-ne mai departe. El fluieră de două ori scurt, încercând să-i atragă atenția. În zadar. Atunci el deschide gura.

- Alooo…

- Hai, fu**-o, ăi, și caută-ți de treabă, se răstește ea la bărbatul care ne examinează pe fiecare în parte. Nu vezi că-s ocupată?

Irina spune că își alege clienții. Motivele refuzului pot fi mai multe, ori mașina este murdară, ori clientul este prea bătrân etc.

- Au fost cazuri când fete de aici, prestatoare de servicii sexuale, au fost omorâte. Le găseau în râul Bâc. Infectau pe cineva cu HIV sau altă boală și clienții se răzbunau. Dacă cineva m-ar infecta eu tot l-aș omorî.

- De ce nu te angajezi undeva?

- Da nu vreau eu să lucrez pentru 3-4 mii de lei pe lună când banii iștea îi fac aici în două zile.

- Câți ani are cea mai în vârstă femeie care prestează servicii sexuale pe acest traseu?

- Ooooh, [cuvânt obscen] peste 50 de ani, chiar și de 60. Ele fac tot, chiar și ceea ce nu facem noi.

Peste un minut Irina urcă în mașina unui client și dispare după colț lăsându-ne singure pe o stradă unde, dacă ești femeie, vei fi abordată la fiecare câteva minute de câte-un bărbat care te va întreba scurt: „Cât?”. Am refuzat respectuos câțiva bărbați, unul fiind destul de insistent.

Peste 20 de minute o vedem pe Irina că iese din magazinul de vizavi cu o plăcintă într-o mână și o sticlă cu apă în cealaltă și traversează strada, îndreptându-se spre noi.

- Vin bărbați de toate vârstele, de la tinerei la bătrâni. Cu poliția știi ce-i interesant? Ei încearcă să ne prindă cu clientul, pentru că în astfel de cazuri ei nu ne duc la oficiu, dar le bașlim (plătim, mituim) pe loc. De asta și umblă și ne pândesc. Doar la sectorul de poliție de la Botanică am peste 200 de amenzi.

Vorbește și mușcă câte o bucată de plăcintă, fărâmiturile căzându-i pe burta mare. Despre faptul că este gravidă și prestează servicii sexuale nu vrea să vorbească. Schimbă subiectul de fiecare dată când o întreb ceva despre sarcină sau despre copil. Pe mână are tatuat cu litere mari, caligrafice, chirilice, numele soțului ei.

- Soțul meu se află într-un loc în care n-ar trebui să se afle. Este iarăși la pușcărie, cu o lună în urmă l-au prins cu două kilograme de droguri. El e pe mult timp, de la 7 la 15 ani, așa că eu singură trebuie să am grijă de copii.

Irina a urcat într-o altă mașină abia aburcându-și burta mare. Mi-a făcut plăcere să discut cu voi, sper că nu ne vedem ultima dată, ni se adresează ea înainte de a trânti ușa și a dispare după colț lăsând în urma ei un nor de colb.

Și a avut dreptate. Am întâlnit-o noaptea, pe același traseu plin de praf și mașini.

Odată cu asfințitul soarelui, la poarta Pieței Angro Agroalimentare de pe Calea Basarabiei traficul de mașini se micșorează. Cumpărătorii sunt tot mai puțini, iar vânzătorii își pregătesc marfa pentru schimbul de noapte. Unul din vânzători și-a adus câteva sticle cu apă și se spală chiar lângă ușa microbuzului. Nu se sinchisește deloc de cei care trec pe lângă el, așa că la un moment dat își acoperă mijlocul cu un ștergar și își schimbă chiloții chiar acolo, în drum.

Hamalii se adună aproape de poartă și scot o sticlă cu votcă și niște pungi cu gustări pe care le au prin buzunare.

Unii vânzători și-au aranjat sacii cu ardei, cutiile cu roșii și restul mărfii în fața mașinii, iar ei se culcă alături, pe o cuvertură. Atunci când se apropie vreun client interesat de marfă ei doar deschid ochii, le spun care este prețul legumelor și dorm mai departe.

Piața angro agroalimentară lucrează atât ziua, cât și noaptea, iar producătorii agricoli din toată țara vin aici să-și vândă marfa.

Și fix peste drum de poarta pieței, printre microbuzele parcate în rând, în întuneric beznă, câteva femei își vând corpul pe minute.

MARIA

La ora 21.00 încep să apară primele fete care practică prostituția.

- 400 minetul, 500 săxul, 600 cOmplexul (cu accentul pe „o”), pe loc, în spatele bus-ului, protejat! repetă câte una din ele atunci când în dreptul lor oprește o mașină.

Maria stă așezată pe bara de metal al unui microbuz. Mănâncă semințe prăjite și bea bere dintr-o sticlă pe care o ține la picioarele ei, în colbul amestecat cu mucuri de țigară. Are părul vopsit blond și este coafată. Ne spune că este invalid de grupa 2, paralizată pe jumătate de corp. Lucrează doar noaptea, probabil pentru a-și masca problema de sănătate. În jurul taliei are legată o vestă care îi acoperă picioarele de la jumătate în jos. Profitând de întunericul nopții ea își ascunde atât de bine „defectul” încât atunci când urcă în mașina clientului, târându-și piciorul din urmă, acest detaliu rămâne neobservat de cel care stă în fața volanului. Când a început să practice prostituția Maria avea 24 de ani, iar fiica ei tocmai împlinise 1 an.

- De atunci au trecut 15 ani, fata mea a crescut mare, iar anul viitor merge la Colegiu.

- Fiica ta știe cu ce te ocupi?

- Avea 10 ani când a aflat… I-a spus cumnata mea. La început a plâns, dar pe urmă a înțeles că altă posibilitate de a face bani nu am, i-am spus că suntem doar noi două în lumea întreagă și nu are cine să ne ajute.

Periodic, fetele cu care discut dispar ba în spatele microbuzului albastru cu câte vreun client, ba urcă în vreo mașină. Revin fiecare peste aproximativ 10 minute, ocupă fix același loc unde stăteau până atunci și așteaptă următorul client.

- Unde vă spălați aici?

- Noi de acasă venim spălate.

- Dar după raportul sexual cu clientul?

- Aaaa, noi aici lucrăm cu prezervativ și ne spălăm acasă deja.

- Ai încercat, totuși, să-ți găsești ceva de lucru?

- Nu pooot, eu îs paralizată pe jumătate de corp.

- Dar cum prestezi servicii sexuale având această problemă medicală?

- Aaaaa, așa pot, dar...ia uite la mâna, vezi?

Întinde mâna în fața și îmi arată degetele ei care sunt fixate parcă în poziție de semi-pumn. Mișcă puțin din degete și îmi dau seama că mâna ei aproape că nu este funcțională. Piciorul fix așa, explică ea. Șchiopătez.

- Clienții nu au nimic împotriva „defectelor” tale?

- Nu, că eu mă descurc, doar că uneori se încleaștă mâna exact în timp ce lucrez și trebuie să dezdoi degetele încleștate cu cealaltă mână.

Pe băiatul cu păr lung îl văd de departe cum se apropie de noi cu pași mici, având și un rucsac mare în spate.

- Bună seara. Cât? întreabă el fără să se adreseze cuiva anume din grupul de fete, vreo 7 la număr cu tot cu noi.

- 400 minet, 500 săx, 600 complex. 10 minute, pe loc, în mașină sau după bus, cu prezervativ, spune Maria, ca pe o poezie aceeași frază pe care am auzit-o în seara aceasta de vreo 30 de ori.

Următorul client care oprește nu află nici măcar prețurile și nici nu reușește să se salute sau să întrebe „cât”, pentru că Maria îi și strigă că este ocupată.
După ce mașina demarează ea îmi zice:

- Ai văzut ce față agresivă avea? Eu cu de aiștea nu mă duc. Clienții în vârstă tot nu-i iau. Pe cei care-i văd că vin de la prășit direct aici, nespălați, tot îi refuz.

Încercând să acopere gălăgia mașinilor care tot trec pe stradă, una dintre fete o strigă pe alta care stă rezemată de portbagajul mașinii.

- Aneaaaa, prezichi nada? Voooot daiut! (Îți trebuie prezervative? Iată, ne dau).

Periodic, un ONG din capitală vine și le aduce cutii întregi cu prezervative, lubrifiante, dar și îndreptări la medic unde pot face gratuit mai multe investigații medicale. Pe rând, fiecare dintre ele se apropie de acel microbuz luându-și câte un mănunchi de prezervative. Le împăturesc și le bagă în gentuțele mici pe care le poartă pe umăr, alături de șervețelele umede, tubul cu lubrifiant, fondul de ten, un ruj și câteva bancnote mototolite.

Se împrăștie apoi toate pe o porțiune de drum de vreo 50 de metri, lasă ceva distanță între ele și încep să strige.

- Haideți, maliciki (băieți), la f*tuuut, la f*tuuut! strigă una din ele, lungind litera U.

- S*geeeem, strigă alta.

- Dăm de liiiins! continuă a treia.

În așteptarea clienților, strigând fraze deocheate, fetele râd zgomotos și vorbesc tare, încercând să acopere zgomotul făcut de mașini, iar când în dreptul lor oprește o mașină, una din ele răspunde pentru toate.

- 400 minetul, 500 săxul, 600 complex. 10 minute, pe loc, în mașină sau după bus, cu prezervativ. Vrei?

LILIA

Stă singură, departe de grupul de prostituate, într-un întuneric beznă. În preajma locului unde își așteaptă clienții nu este nicio sursă de lumină și îi vedem fața doar la lumina farurilor mașinilor care trec pe lângă noi.

Lilia a fost violată când avea 17 ani. Nu a făcut niciun fel de consiliere. Nici atunci, nici acum. Violatorul a ajuns la pușcărie, iar ea în stradă. Fata are acum 20 de ani și a început să se prostitueze peste un an după viol.

Dialogul nostru decurge greoi, Lilia fiind o fire închisă, complexată și timidă.

- A fost greu la început, apoi m-am obișnuit.

- Ce faci cu banii?

- Achit creditele. Am trăit cu un bărbat care m-a impus să iau credite pe numele meu. De fapt, de asta și am ajuns aici. Nu știu pe unde este el acum, dar eu încă am de achitat creditele lui. Îmi este foarte greu să mă descurc financiar, am de plătit și chirie, și facturi...

- Fetele stau acolo în grup, la lumină, fiind mai în siguranță. Nu te temi să stai singură?

- Eu lucrez alături, în pădure. Aici este locul meu.

- Dacă vreun client devine agresiv?

- Ies din pădure și alerg în drum. Pe aici trec mașini multe.

- Tu ești cea mai tânără din toate fetele cu care am discutat până acum…

- Sunt și mai tinere, de 16 ani, probabil nu au ieșit încă la lucru.

- Ai încercat să te angajezi, să-ți găsești vreun post de muncă legal?

- Nu

- Totuși, ce ți-ar place să faci?

- Orice, numai să nu stau aici.

- Ai prietene? Ai cu cine bea o cafea, ieși la un film?

- Nu.

- Ai plâns vreodată din cauza unui client.

- Da, de multe ori.

Potrivit studiului „Evaluarea nivelului de pregătire a lucrătoarelor sexului comercial din Chișinău în mobilizarea comunitară, inclusiv implicarea în măsurile de control pentru infecția HIV”, realizat de asociația AFI (Act for Involvment), cu suportul UNAIDSJ, jumătate dintre femeile care practică azi sexul comercial în Municipiul Chișinău au fost abuzate fizic, inclusiv de la vârste mai mici de 9 ani.

Fiecare a treia femeie (33,3%) a spus că a fost abuzată sexual. Întrebate când s-a întâmplat asta pentru prima dată, majoritatea au spus că în intervalul vârstei de 15 și 24 de ani.

În medie, aceste femei au experimentat destul de devreme primul contact sexual - la 12 ani - iar primul act sexual contra unei recompense - la 14 ani.

Meseria lor actuală nu le protejează de riscul unui abuz, din contra sunt expuse bătăilor și violurilor din partea clienților sau a partenerului – fiecare a patra femeie a spus că a fost abuzată fizic în ultimele 12 luni, iar fiecare a treia a trecut printr-un abuz sexual.

INA

La câțiva metri mai încolo, tot într-un întuneric beznă, găsim o altă fată care stă periculos de aproape de drumul principal, pentru a fi vizibilă pentru șoferii care trec pe alături, potențiali clienți.

Ina lucrează pe centură din luna august, anul trecut. Rămasă cu un copil și fără niciun ban pentru întreținere, spune că s-a pomenit într-o situație imposibilă, iar singura ieșire din situație a văzut-o în prostituție.

- Știam de mai demult despre acest loc, dar am început să lucrez din august. Când ai copil mic și nu ai ieșire din situație faci și asta.

- Ai încercat să găsești un post de muncă?

- Da, dar salariul este mic.

- Cât faci aici lunar?

- N-am calculat, dar pentru dădacă, pentru copil și pentru mine îmi ajunge. Nimeni nu știe cu ce mă ocup. Cu copilul merg regulat la spital, iar când ies noaptea la lucru copilul rămâne cu bona.

Majoritatea clienților care apelează la prostituatele de pe traseu sunt bărbați tineri, cu vârste cuprinse între 25 și 45 de ani. Cel puțin în intervalul orelor 21.00- 03.00 din noaptea aceasta pe care am petrecut-o alături de fete. Unul dintre ei a fost de acord să discute cu noi.

- De ce apelezi la serviciile acestor fete?

- Să mă raslaghesc (relaxez).

- Cum alegi fata?

- Aleg una pe care o simt că îi mai compatibilă cu mine, să fie așa, mai drăguță, mai simpatică.

- Din toate care sunt aici, care-i cea mai pe gustul tău?

- Nici una. Râde apăsat și își mai plimbă o dată privirea peste chipurile și corpurile celor cinci fete care stau în semicerc la câțiva metri de noi. Niciuna dintre ele, repetă el.

- Și totuși ești decis să alegi una.

- Ei, nu-i neapărat.

- Văd foarte mulți băieți, bărbați tineri care vin aici. De ce aici? De ce cu ele?

- Avem o viață agitată, lucrăm mult și nu avem timp de relații.

LARISA

Larisa lucrează prostituată deja de 26 de ani. Poartă pantaloni scurți, minusculi și o bluză vaporoasă care îi ascunde burta și talia puțin îngroșată. Stă pe marginea drumului cu picioarele depărtate, periculos de aproape de mașinile care trec pe lângă ea și o claxonează. Are picioarele drepte, umerii mici, iar de la distanță pare o puștoaică. Larisa are 47 de ani, a devenit bunică și își câștigă existența vânzându-și corpul pe strada Calea Basarabiei.

- Ai încercat să-ți găsești un alt loc de muncă?

- Am lucrat, dar salariul era prea mic pentru necesitățile mele. Am câte 3-5 clienți pe noapte și banii pe care îi fac îmi ajung pentru un trai decent.

Larisa spune că fetele se ajută între ele, transmițând informațiile despre clienții agresivi sau despre cei care, din mai multe motive, mai bine să îi evite și să îi refuze.

- În zilele mai friguroase se poate întâmpla să nu avem niciun client. În plus, toți vor cât mai ieftin.

- Dacă vreun client devine agresiv unde fugi? Cine te ajută?

- În general suntem fiecare pe cont propriu, dar în caz de ceva fetele se pot ajuta între ele.

- Pe ce cheltui banii?

- Pe aur, îmi place aurul. Voi mai lucra încă trei ani și gata, mă las.

- De ce ai stabilit acest termen, anume de trei ani?

- Voi împlini 50 de ani. În plus, vreau să termin reparația în casă. Vreau ca la bătrânețe să trăiesc ca o regină.

Larisa spune că dacă i-ar oferi cineva un salariu de 1000 de euro ar pleca de aici imediat, s-ar lăsa de această meserie.

- Tinerelul ista-i grubian (bădăran), nu vă duceți cu el, le șoptește ea fetelor de alături, când vede că spre ele se îndreaptă doi bărbați. Numai ce am fost cu tinerelul cela. I-am întors banii, pentru că era prea brutal, mă apuca de păr și mă plesnea.

Cei doi au în jur de 25 de ani și sunt în stare de ebrietate. Când încep să vorbească fetele îi ignoră spunându-le că sunt ocupate.

- Cum ocupate dacă stați degeaba?

Nici una dintre fete nu a dorit să discute cu ei, așa că se întorc și pleacă aruncând în urma lor cuvinte obscene.

- Cum vă tratează bărbații? Ce sunteți voi pentru ei?

- Nu știu cum ne percep ei pe noi, dar ne spun cuvinte ofensatoare.

- Vă afectează tare atitudinea asta a lor?

- Nu, ne-am obișnuit deja.

Larisa este cea mai în vârstă dintre fetele cu care m-am întâlnit în această noapte. Pe mulți din clienții care vin îi cunoaște deja, discutând cu ei destul de amical. Deși este micuță, are o atitudine bătăioasă, iar atunci când vreun client devine insistent sau arogant, în ea se declanșează un fel de instinct de autoapărare, făcând un pas în fața clientului, sfidându-l și strigând.

- Femeia asta nu lucrează, ce-i cu voi? Ea ne ia interviu, strigă ea la un grup de trei bărbați care au traversat drumul dinspre piața angro și care insistau să merg cu ei. Eu lucrez, dacă vrei, 500 de lei, 10 minute, cu prezervativ, le vorbește ea deja puțin mai calm.

- Da’ pe-o oră?

- 1500. Hai pe loc, 500 lei, repejor. Vrei?

- Dap’ parcă era 300...

- Cine v-a spus că 300?! Ap ce, mergi cu 400? insistă Larisa.

- Nuuu, 400 este prea scump.

- 400 este scump, întreabă ea mirată? Dar cu cât vrei?

- Hai cu 300. Mă mai plimb pe aici să vad și mă mai gândesc. Concurența-i mare la voi, poate găsesc ceva mai tânăr și mai ieftin.

- Ei hai, du-te și caută.

Această discuție dintre „vânzător” și „cumpărător” care negociază prețul ca pentru un obiect de vânzare, ca pe o marfă care stă pe raft este ceva obișnuit pentru aceste femei. Își vând corpul pe minute.

500 (25 euro) de lei 10 minute.

1500 (75 euro) de lei pentru 60 de minute.

- Unele fete au acasă soți, parteneri. Cum privesc ei această ocupație a soțiilor lor?

- Normal. Lor le trebuie bani. Fata lucrează și îl întreține și pe el.

- Această meserie îți aduce măcar ceva satisfacție, plăcere?

- Singura plăcere sunt banii pe care îi încasăm de la clienți. Atât.

- Ai fi de acord ca prostituția să fie legalizată?

- Da. Noi am plăti impozitul la stat și totodată am avea și niște beneficii, dar așa, noi oricum contribuim la stat cu banii pe care îi dăm pentru amenzi, dar beneficii nu avem deloc. Da, eu aș fi de acord și cred că și celelalte fete ar fi de acord să plătească impozit, pentru că dacă ar fi legalizată prostituția, nici poliția nu ne-ar vâna cu lanternele prin tufari.

Un grup de patru adolescenți se tot plimbă de-a lungul străzii trecând pe lângă noi încolo și încoace de vreo trei ori deja. Împreună cu ei este și o fată de vreo 13 ani și un băiat de 10 ani. La un moment dat parcă prind curaj și se opresc lângă grupul de fete care își așteptă clienții.

- Unde-i Aliona? Ne-am înțeles cu ea de preț, cu câteva minute în urmă, și nu mai este.

- Mergeți mai încolo, unde-i locul ei, și așteptați-o. Ea lucrează în tufari, acuș vine.

Grupul de adolescenți pornește spre capătul parcării, mergând pe marginea drumului. O întreb pe Larisa dacă printre clienții ei sunt și minori.

- Nuuuu, dacă ne prind, pentru asta ne dau statia (răspundere penală).

În fiecare noapte Larisa vine pe această stradă și lucrează până spre dimineață, cam până la ora 3, în funcție de numărul clienților.

- Azi îi ziua Ritei, fetelor. Știți?

- Da ce dată-i azi?, întreabă una dintre ele și, fără să-i răspundă cineva, continuă tot ea... A, dap îi mâine, nu azi.

- Ap amuș îi mâine, cât acolo o mai rămas?

- Îi oara 11 (23.00), spune una dintre fete, uitându-se la ecranul telefonului pe care îl bagă înapoi în geantă.

- Vezi? Amuș îi ziua ei.

- Ritaaaaaa, strigă una dintre ele atât de tare că o aud și cei din piața angro de vizavi, care întorc privirea spre noi. Pui un coniaaaac?

De departe, Rita le face cu mâna în semn că le-a auzit, dar continuă să discute cu un bărbat cu care dispare apoi după un microbuz.

Rita, omagiata din această noapte, are, fără câteva zeci de minute, 36 de ani. Încălțată cu pantofi negri cu tocuri, cu o rochie scurtă cu trenă din stofă transparentă, se apropie de noi. Vorbește tare și le îmbrățișează pe celelalte fete.

- Feteloooor, peste 22 de minute este ziua mea, spune ea atunci când ajunge lângă noi, făcând și o piruetă neîndemânatică.

- Ian pune, fa, câte un coniac, dacă îi ziua ta, îi zice Maria, care stă cu sticla de bere în mână.

- Am rămas numai cu 20 de lei în geantă. Iaca amuș îmi ridic țâțele și fac niște bani de un coniac.

Apoi face vreo doi pași mai aproape de torentul de mașini care trec pe lângă ea și se întoarce cu fața spre farurile aprinse care o învăluie în lumină, și care tot trec pe lângă ea, ignorând-o. Își apucă mai întâi sânii cu ambele mâini și îi ridică amuzată, apoi apucă de trena rochiei transparente și o ridică, dezgolindu-și picioarele până mai sus de genunchi. Câțiva șoferi care trec pe alături o claxonează.

- Prin multe a trecut Rita în Turcia, îmi spune o altă fată. Despre fetele care ajung în Turcia să se prostitueze poți spune că trec prin toate chinurile iadului. Și ea a trecut prin acel iad. Acolo nu-i că îți poți alege clientul sau că poți să iei doi-trei clienți și te poți duce acasă. Nu…acolo poți să ai și 10…și 20 de clienți pe zi... asta-i strașnic, îmi spune ea aproape pe șoptite.

Zona în care ele „lucrează” este destul de activă noaptea. Și atractivă pentru alte fete din breaslă.

- Locul aceste, de vizavi de piață, se consideră cel mai bun. Niște fete tinerele au venit zilele trecute pe locul nostru. Una-i de 17 ani și cealaltă de 19. Noi toate suntem bătrâne, ei…cum bătrâne…36, 46 ani și, evident, cei care vin aici pentru sex le-ar fi ales pe ele, așa că noi le-am fugărit, îmi spune una dintre fete.

Poveștile fetelor sunt întrerupte la un moment dat de Rita, care se apropie de noi ținându-se de fiecare microbuz pe lângă care trece.

- Rita, ai lucrat? Ai făcut bani? o întreabă imediat fetele

- M-am îmbătat... M-am îmbătat... Îs beată... Cât e ora? Deja este ziua mea? Eu deja-s beată. Cât îi ora? întreabă ea, abia bâiguind fiecare cuvânt.

- Îi 12. La mulți aaaaani! strigă cea de lângă ea.

- Vină, fa, măcar să te pup, să te felicit…

Fetele se ridică fiecare de pe la locurile lor, ies de pe după microbuze și se apropie de Rita, îmbrățișând-o și sărutând-o pe obraji.

- Fetelor, dar voi ce beți? Deam îi trecut de miezul nopții. Este ziua mea! Hai, Lena, pe urmă o să fotografiezi tu tot debilismul ista, îi zice Rita fotografei și o împinge cu fața spre piața de peste drum. Haideți să vă servesc cu ceva de ziua mea. Am bani.

Fără să stea mult pe gânduri ne înșfacă de subsuori și, spre șocul nostru, ne împinge în plin trafic să traversăm strada printre mașinile care merg în ambele direcții.

Ajunsă pe partea cealaltă de stradă, Rita ne eliberează din strânsoare și își întinde mâinile în părți de parcă își deschide aripile pornind în fața noastră, conducându-ne spre barul din interiorul pieței. Fetele fac glume, se distrează, râd în gura mare și se poartă de parcă tot universul și piața angro le aparține. Deși este trecut de miezul nopții, barul din interiorul pieței este aglomerat, iar cei vreo cinci oameni care stau în rând le privesc pe fete, examinându-le în liniște.

Fetele ocupă o masă în exterior și ciocnesc paharele din plastic, pe jumătate cu coniac, cântându-i Ritei „La mulți ani”. În acest timp, toate privirile vânzătorilor și cumpărătorilor, care sunt la această oră în piață, sunt îndreptate asupra acestui grup gălăgios de fete.

- Să fii fericită și iubită…

- O plăcintă cu carne aș mânca...

- Mie azi mi se poate tot…

- Uoi, fetele, eu anul trecut de ziua mea…

- Da azi o fost la mine unul și-mi zice...

- Eu am dus băieții în sat…

La ora asta, în piața angro este încă aglomerație, microbuze încărcate cu marfă venind la piață pentru a-și aranja marfa pentru a doua zi. Mulți din bărbații de aici știu cine sunt ele și fac glume deocheate. Apoi tot în pas vesel, distrându-se, fetele traversează strada și își ocupă locurile.

Aproape de ora 2.00, grupului de fete li se alătură încă o fată. Ne vede și ne recunoaște de la interviurile precedente. Este femeia gravidă, Irina.

- Oooooo, fetele, priveeeet (salut). Iaca și ne-am întâlnit, ne zice ea nouă.

Celelalte fete se adună în jurul ei.

- Da noi credeam că tu ai născut.

- Da, noi te-am sunat și tu nu ai răspuns. Am zis că precis ai născut.

- Cum tu?

În timp ce ele sporovăiesc tot întrebând-o pe Irina despre sarcină, în dreptul lor oprește un taxi cu ferestrele coborâte și muzica dată la volum maxim. De cum coboară taximetristul din mașină și se apropie de grupul de fete, începe un conflict cu îmbrânceli și țipete.

- El i-a adus un client de la care a luat 100 de euro. Ea l-a deservit pe client, iar taximetristul așa și nu i-a dat ei niciun ban din acei 100 de euro. Iese că fata s-a [expresie obscenă] degeaba, îmi explică în șoaptă una din fete, privind dintr-o parte conflictul. Uof, îi ora două, dar eu nu am strâns suficienți bani. Îmi trebuie măcar 2000 încă, continuă tot ea, fără să-i pese de scandalul iscat între taximetrist și fetele care au sărit în apărarea celei care se certa cu taximetristul.

- Fetelor, aveți vreo pastilă de cap? Nu știu de ce a început să mă doară, zice una din ele.

- Poate mergi la medic, îi sugerez eu.

- La medic? Pentru ce? Nu mă duc eu la medici. Când mă doare ceva beau o pastilă și îmi trece, îmi răspunde ea revoltată.

- Fetele se tem să meargă la control la medic de frica a ceea ce ar afla, îmi explică Larisa în șoaptă.

Serviciile medicale de care pot beneficia aceste femei sunt extrem de limitate și se rezumă la teste de sarcină, de identificare a statutului HIV sau a altor maladii cu transmitere sexuală. De asemenea, ele sunt incluse în programe de reducere a riscurilor. Totodată, ele au nevoie de controale ginecologice, de screening-uri pentru depistarea precoce a diverselor maladii, dar și de suport psihologic.

- Feteloooor, strigă una dintre ele după ce primește un apel telefonic, la fetele de la „cărare” (un alt teritoriu al prostituatelor) a venit echipajul de poliție.

Celelalte se opresc din vorbit, spun câteva cuvinte obscene, dar nu se mișcă nimeni din loc. Este aproape ora 3.00.

- Cred că eu gata, mă duc acasă.

- Eu tot…

- Și eu, fetelor.

Își cheamă fiecare câte un taxi, iar cât așteaptă să vină mașina se așază pe aceeași bară metalică a microbuzului. Maria dă cu piciorul sticlei goale de bere care se rostogolește undeva în spatele microbuzului, acolo unde, în noaptea asta, fiecare dintre ele s-a izolat pentru câteva minute într-o beznă totală, cu câte un client care le-a întins cele câteva bancnote mototolite pe care ele le numără la lumina telefonului.

Rita este prima care pleacă acasă. Fiind în stare avansată de ebrietate, fetele o urcă în primul taxi care vine, îi acoperă genunchii cu poalele rochiei, apoi îi pun poșeta în brațe și îi spun șoferului adresa la care s-o ducă.

La puțin peste ora 3.00 fetele își încheie programul de „muncă”. Rând pe rând pleacă acasă lăsând în urma lor sticle goale de bere, șervețele umede murdare, mucuri de țigară și prezervative folosite.

Să găsești o femeie care practică prostituția este destul de ușor. Trebuie doar să intri pe site-urile de anunțuri și să-ți alegi din multitudinea de oferte: blonde, slabe, grase, bătrâne, dominante, pline de tatuaje etc.

Femeile care prestează servicii sexuale în stradă, contra plată, sunt plasate pe treapta cea mai de jos în ierarhia prostituției. Multe dintre ele sunt dependente de stupefiante, prostituția fiind singura lor sursă de venit. Majoritatea își cresc singure copiii, iar taxele pe care le percep pentru sex sunt mai mici decât ale celor care lucrează în apartamente și care sunt cunoscute și ca „prostituate de apartament”.

Printre lucrătoarele sexului care prestează servicii sexuale, contra plată, la domiciliul lor sau al clientului pot fi studente sau femei cu studii superioare, femei care au job-uri, familii, asigurare medicală și duc o viață socială obișnuită. Familia și apropiații nici măcar nu bănuiesc despre viața lor paralelă.

În unele anunțuri fetele postează pozele lor reale, dar în majoritatea sunt ori cu fețele ascunse, ori cu poze simbol.

Prostituția fiind ilegală în țara noastră, aceste servicii sunt mascate sub anunțuri cu prestări servicii de masaj, însoțite de poze erotice cu femei cărora li se vede doar o anumită parte a corpului - în special decolteul, buzele întredeschise sau picioarele goale, fața fiind ascunsă. Sunt sute astfel de mesaje și zilnic se tot actualizează, iar unele astfel de anunțuri au și peste o sută de mii de vizualizări.

Oficial, aceste anunțuri nu încalcă legea, pentru că nu este interzis să faci cunoștință cu „domni darnici” și nici să te deplasezi la domiciliul bărbatului pentru un „masaj cu relaxare totală”.

Oficial, aceste fete nu încalcă nicio lege.

INA și DIANA

Cele două prostituate care au acceptat să discute cu noi sunt prietene. Îmi spun că preferă să deservească doar clienții permanenți și că noii clienți pe care îi acceptă trebuie să vină prin recomandarea unui alt client. Au introdus această regulă după ce un grup de bărbați au tăbărât peste ele și le-au violat.

Ina: De fapt, meseria asta este foarte periculoasă, pentru că niciodată nu știi cine este clientul și în ce stare va veni la tine. Poate fi beat, drogat sau în stare de afect psihologic.

Diana: Fetele care stau pe centură și urcă în mașina clientului nu știu ce li se poate întâmpla, unde le pot duce și dacă vor rămâne vii. Eu știu fete care lucrau acolo și au fost omorâte. Pe unele le-au bătut până la moarte, pe altele le-au strangulat. Nu am acceptat niciodată sexul violent, pentru că auzeam despre fetele de pe centură că erau aduse în stare gravă, cu hemoragii puternice… distrus totul în ele. Uneori ele vor să câștige câteva sute de lei, dar își pierd viața. În apartament este altceva, ne simțim mai în siguranță, pentru că el, clientul, este pe teritoriul nostru. Știm ce și unde se află și, în caz de vreo situație neplăcută și trebuie să fugim, știm unde duce și în ce direcție se deschide fiecare fereastră sau ușă.

Diana îmi spune că avea 16 ani când a devenit mamă. Avea nevoie de bani și, spune ea, s-a lăsat „vândută” pentru prostituție. Benevol.

Diana: Mai întâi am fost vândută în Cipru, apoi revândută în Turcia. Abia împlinisem 17 ani, iar pentru ca să traversez granița și să ajung acolo aveam nevoie de acte. Cel care m-a vândut s-a ocupat de documente și de plecarea mea. Da, eu știam că sunt vândută. Mai întâi m-a dus în Cipru. Când și-a răscumpărat banii m-a vândut altui proxenet din Ciprul turcesc, iar după un timp am fost revândută altui proxenet din Istanbul, iar apoi altuia în Izmir.

Sănătateinfo.md: Diana, eu totuși nu înțeleg cum poate fi vândută o persoană liberă...nu înțeleg cum are loc această tranzacție, dacă putem să o numim așa, de vânzare a unui om…

Diana: Ce-i aici de neînțeles? Iată tu te duci la magazin și cumperi o pâine. Dai banii, iei pâinea și în acel moment marfa aceea îți aparține. Vrei, o mănânci, vrei - o dai la câine sau unui boschetar. Faci ce vrei cu ea pentru că îți aparține. Fix așa și cu fetele care sunt vândute. După ce proxenetul cumpără fata - ea îi aparține. După ce își recuperează banii dați pentru ea o poate vinde mai departe.

Ina: Când ești cumpărată - ești obligată să lucrezi până când proxenetul își recuperează banii, pentru că el a plătit pentru tine o anumită sumă de bani. Dacă fugi și ești prinsă - poți fi omorâtă.

Diana: În Turcia îmi căutam singură clienții, iar cea mai mare parte a banilor îi dădeam proxenetului. Când am întors toți banii pe care i-a dat pentru mine, el mi-a întors pașaportul, m-a eliberat. Adică eram liberă. Așa că am început să lucrez pe cont propriu. În Turcia este greu să lucrezi fără proxenet, pentru că turcii sunt foarte agresivi și poți fi bătută, iar proxeneții le oferă fetelor un fel de protecție. Numărul clienților pe care trebuia să-i deservesc era foarte mare. Încercam să nu iau mai mult de 10 pe zi. Am rezistat acolo patru ani, apoi am venit acasă. Tocmai împlinisem 21 de ani. Am lucrat și vânzătoare, și barmaniță, și chelneriță, dar cu un salariu de 3500 de lei nu poți să trăiești, așa că am început iarăși să mă prostituez.

Diana este căsătorită și are doi copii. Are un loc de muncă stabil și este angajată oficial.

Sanatateinfo.md: Ați fost amendate pentru prostituție?

Diana: Oficial nu am nicio amendă, dar polițiștii vin la noi o dată în lună și le plătim.

Sanatateinfo.md: Mită…?

Diana: Da. Asta este ceva absolut normal în ziua de azi. Ei știu apartamentele care se dau în chirie pentru prostituție și vin acolo.

Ina: Eu știu că ceea ce facem noi este considerată prostituție, dar eu nu mă consider prostituată și…fetelor, eu înțeleg că voi aveți multe întrebări, dar timpul nostru costă, așa că o să plecăm la muncă…

JASMIN, ESCORTA DE LUX

Pentru interviul cu ea am parcurs un drum de 200 de km.

Când am ajuns ea deja ne aștepta, așezată comod pe o canapea moale, ținând picior peste picior și sorbind câte un gât mic de cafea dintr-un pahar de plastic.

Când am întrebat-o cum o cheamă doar mi-a zâmbit și a făcut o pauză lungă, mușcându-și buzele, dându-ne de înțeles că putem folosi un pseudonim, așa că…

Să o numim Jasmin.

Fostă escortă de lux, a călătorit alături de clienții ei coborând dintr-un avion și urcând în altul, a comandat cele mai scumpe bucate din cele mai fițoase restaurante, a purtat haine de marcă și bijuterii scumpe, iar printre clienții ei erau oameni de afaceri, primari, pretori și demnitari cu funcții importante în instituțiile statului.

Jasmin: Am început să practic prostituția din anul trei de facultate. Sunt așa clienți care vor nu doar sex de la o fată, ci și să întrețină o discuție. Acești bărbați căutau fete culte și inteligente, iar la Universitate erau multe studente care aveau nevoie de bani. Când o fată din anul 5 mi-a propus să însoțesc un om de afaceri din Italia am fost de acord.

Bărbatul, care era trecut de 60 de ani avea o afacere cu lenjerie intimă în Moldova și România.

- Cum te plătea?

- Pe noapte. Dimineața, când mă trezeam să merg la ore el ori îmi dădea banii în mână, ori îi punea pe masă. Uneori eram cu el o săptămână, alteori trei. Luam câte 100 de dolari pe zi. Eu puteam să întrețin o discuție pe orice temă, inclusiv politică. Vorbeam cult, mâncam frumos și în societate mă purtam ca o doamnă, nu ca o prostituată. Am terminat școala cu medalie de aur și am intrat la Facultatea de Medicină. Eram și foarte frumoasă, or, pentru ca să fii escorta trebuie să fii dezvoltată din toate punctele de vedere, pentru ca celor pe care îi însoțești să le fie interesant cu tine nu doar în pat.

Clienții străini le cereau certificate de sănătate, inclusiv confirmarea că nu sunt infectate cu boli sexual transmisibile. Totuși, când afacerea italienilor în Moldova s-a încheiat definitiv și ea a rămas fără clienții ei stabili, începuse să deservească și clienți moldoveni. Și nu oarecare, ci persoane cu funcții înalte în stat.

- Cine au fost clienții tăi?

- Întâi au fost străinii care aveau afaceri la noi în țară. Apoi cinovniki (oficiali din cadrul instituțiilor de stat) care își invitau partenerii de afaceri la vânătoare în România. Ziua eram la vânătoare, seara în hotel, iar noaptea în cluburi. Puteam să-i însoțim și câte o lună de zile. Uneori veneau la Universitate, plăteau cui trebuie și ne luau cu ei la mare pentru încă o lună.

- Câți clienți puteai să ai pe seară?

- Noi nu eram pe oră, ci pe noapte. Eram cu un singur client. Când însă mergeam peste hotare cu un grup de oameni de afaceri puteam să fiu cu maximum trei pe seară. Probabil ei se săturaseră de unele și aceleași fete și voiau fete noi, așa că la un moment dat încetaseră să ne mai cheme.

Jasmin spune că a absolvit Institutul de Medicină (acum USMF) grație banilor obținuți din prostituție. Din păcate, spune ea, așa nu a putut să profeseze în calitate de medic, pentru că a fost depistată pozitivă la HIV.

Nu știe de la cine s-a infectat.

- Înțeleg că, atunci când ai fost depistată pozitiv, „cariera” ta de escortă de lux s-a încheiat…

- Nu, dar deja foloseam întotdeauna prezervativ. Într-un final, despre asta s-a aflat în unele cercuri și nu mă mai telefona niciun bărbat. Unul dintre clienți chiar și-a notat datele din pașaportul meu și a zis că se duce să dea analiza și, dacă este HIV pozitiv, o să mă găsească. Mă gândeam că cei pe care i-am infectat nu ar avea de unde să știe de la cine a luat boala, pentru că ei chemau și alte fete, nu doar pe mine. Când numărul clienților s-a micșorat și nu mai eram întrebată, veniseră timpuri grele pentru mine, așa că m-am mutat la Bălți, unde chiria era mai ieftină. Îmi găsisem de lucru la un moșneguț care vindea de acasă legume. Aranjam marfa pe rafturi, căram sacii cu legume din beci, făceam curat. El vindea și vin și… am început să beau. Azi un pahar, mâine două și așa am devenit alcoolică. Mă străduiam să mai agăț pe cineva, să abordez vreun bărbat. Și în sat s-a mai primit de câteva ori, veneau bărbații și îmi aduceau brânză sau cartofi. Tocmai îmi venea să râd de mine, ce viață am avut și la ce viață am ajuns… De vreo șase ani nu mai încerc să acostez bărbații, pentru că au apărut complexele că aș fi bătrână. Am 45 de ani, iar ultimul bărbat cu care m-am culcat a fost Slavic. A plecat la muncă în Anglia și gata. Da…el a fost ultimul.

De mai mulți ani, în Republica Moldova sunt dezvoltate servicii de reducere a riscurilor, de protecție împotriva HIV/SIDA, de asistență contra violenței fizice și sexuale, contra traficului de ființe umane - toate dezvoltate de organizații non-guvernamentale. În Republica Moldova se estimează că sunt, potrivit datelor din anul 2018, 15 mii 800 de lucrători ai sexului comercial. Dintre aceștia, aproximativ 2,7% au și statut de persoane care trăiesc cu HIV/SIDA. Statisticile mai arată că respingerea și discriminarea acestei comunități de către populație este covârșitoare. 88% dintre oameni nu ar vrea să trăiască în preajmă cu persoane care practică sexul comercial.

- Locuiești în sat acum?

- Acum da. Toată viața am trăit la oraș, iar când nu am mai putut să mă întrețin din prostituție și m-am mutat cu traiul în sat a fost foarte greu. A trebuit să încalț galoșii, iar de manichiură, pedichiuri și coafură a trebuit să uit. Acolo femeile își strâng părul cu un elastic și gata. Pentru cine să te faci frumoasă? Cui să te arăți?

- Voi, fetele, care la un moment dat renunțați să vă mai prostituați, de ce ați avea nevoie pentru a duce o viață obișnuită? De ce fel de ajutor ați avea nevoie și din partea cui?

- Nimeni cu nimic nu ne este dator, pentru că nimeni nu ne-a impus să ne ocupăm cu asta. Organizațiile non-guvernamentale ne ajută cu ce pot. În situația în care mă aflu acum, aș vrea, de exemplu, să fiu ajutată să-mi găsesc un apartament de închiriat. Aș vrea să încep să fac ceva, să am o activitate. Chiar dacă m-am ocupat cu ce m-am ocupat, am studii superioare și aș putea să fiu utilă.

- Ce regreți cel mai mult în viață?

- Regret că am născut primul copil într-un moment când nu eram deloc pregătită să fiu mamă. În rest, nu regret nimic, chiar și dacă m-am infectat cu HIV.

- Ți-au rămas ceva lucruri de atunci? Rochii elegante, lenjerie, bijuterii…?

- Nu mi-a rămas nimic. Într-o zi am găsit acasă o fotografie din prima seară când m-am prostituat, de atunci când am fost la hotelul Cosmos cu italianul. Tocmai mă trezisem și ieșisem la balconul hotelului. Atunci și am făcut acea poză. Este unica amintire rămasă din trecutul meu. Tot ce mi-a oferit prostituția este această fotografie și virusul HIV.

În Republica Moldova, practicarea prostituției este sancționată cu amenzi cuprinse între 1800 de lei (88 euro) și 2.400 de lei (118 euro).

Majoritatea lucrătoarelor sexului cu care am discutat au spus că prostituția a fost singura soluție pe care au găsit-o atunci când s-au pomenit fără bani, fără studii și fără susținerea cuiva, dar cu un copil în brațe pe care trebuiau să-l crească și să îi „pună o bucată de pâine în mână”. Doar 20% din numărul lucrătoarelor sexului încearcă să renunțe la acest cerc vicios, căutând alte soluții.

Notă: Acest reportaj a fost realizat în cadrul Campaniei „Dincolo de Aparențe”, desfășurată de Centrul pentru Politici și Analize în Sănătate în parteneriat cu Fondul ONU pentru Populație (UNFPA) în Republica Moldova și Programul Comun al Națiunilor Unite privind HIV/SIDA (UNAIDS). Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă în mod special poziția UNFPA și UNAIDS.

Istoria unei lucrătoare a sexului, care a devenit apoi proxenetă

REPORTAJ//Lucrătoarele sexului în Moldova. Marina: „Clienții sunt de prin satele din apropiere. Unii vin direct de pe deal, le dăm șervețele și o sticlă cu apă să se spele”

REPORTAJ//Lucrătoarele sexului în Moldova. „Pe Mariana au spânzurat-o, pe Natașa au înecat-o, pe Tanea au bătut-o până la moarte și au aruncat-o pe acostament”

Tag: #Dincolodeaparente

Categoria: Campanii

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.