Natalia Carafizi: „Uneori, nenorocirea arată multe lacune la care noi nu ne gândim în situații ordinare”
Elena Cioina
22 iulie, 2022, 17:48
Vizualizări: 4124
Pacienții care se află la final de viață au fost printre cei mai defavorizați în perioada pandemiei Covid-19, în ceea ce privește accesul la servicii medicale. Cei mai mulți dintre ei au ajuns la doctor doar să-și ia rețeta și medicamentele pentru atenuarea și controlul durerii. Controalele ordinare sau investigațiile au fost lăsate pentru mai apoi.
Și deși
puținii specialiști care le poartă grijă spun că s-au străduit să le ofere tot
ajutorul, cred că autoritățile din Sănătate nu au conștientizat că aceștia sunt
oamenii și trebuie ajutați. Cu ce bariere s-au confruntat pacienții, dar și
lucrătorii acestui domeniu și ce soluții văd pentru a evita limitarea accesului
la servicii medicale, ne-a vorbit Natalia Carafizi, director executiv la
Fundația Hospice Angelus, într-un interviu pentru Sănătate INFO.
Doamna Carafizi, pacienții paliativi fac parte din grupurile de pacienți
vulnerabili, care au avut mai puțin acces la serviciile medicale în această
pandemie Covid-19, mai ales în perioada când erau restricții destul de
riguroase. Cât de complicat le-a fost să acceseze serviciile medicale, din
punctul Dumneavoastră de vedere?
Ar trebui să
facem, pentru început, o divizare a serviciilor – cele paliative, pe care le
prestăm noi, și cele medicale, care sunt de fapt servicii curative și au drept scop
tratarea și vindecarea pacientului. Cred că nu e un secret pentru nimeni că
pandemia a fost o „surpriză” bruscă și destul de mare și nu toți am avut viteza
să ne adaptăm psihologic și fizic la ea.
Dacă mă refer
la serviciile medicale, atunci pot să vă spun că noi întotdeauna conlucrăm cu
policlinica sau cu medicina de familie, dar în pandemie într-adevăr au fost unele
bariere. În primele două săptămâni noi tot nu înțelegeam ce să facem – să ne
oprim, să continuăm, să prestăm servicii în continuare, să oferim consultații
la telefon sau să ne deplasăm fizic la pacienți. Deci, da, le putem considera
situații complicate.
Ce riscuri
vedeați atunci pentru pacientul paliativ?
Nouă tuturor
ni s-a spus să stăm acasă, dar noi înțelegeam că nu putem spune: „Gata, stăm
acasă, nu mai mergem nicăieri”. Dacă ești medic sau asistent medical nu ai
încotro. Fie ești bolnav, fie sănătos, tu ai dat jurământul lui Hipocrate, deci
trebuie să mergi la pacient. De asta vă spun că aceste două săptămâni au fost o
perioadă de adaptare, dar noi am înțeles că chiar dacă fizic nu putem merge la
pacient, trebuie să consultam la telefon. Bineînțeles, trebuia să-i explici
pacientului de ce nu poți veni fizic la el și îl vei consulta doar la telefon. Ne
lua mai mult timp, dar ne-a ajutat să ne dezvoltăm și abilitățile de comunicare
cu oamenii, de a le explica unele lucruri verbal, pentru că nu întotdeauna e
nevoie de manipulații strict medicale.
Obținerea
medicamentelor opioide a fost la început o problemă. Și oamenii din sistemul de
sănătate s-au speriat de pandemie, chiar dacă tot ce trebuiau să facă, de exemplu, era să prescrie rețete ca
pacientul să poată obține aceste medicamente. Cred că barierele care au existat
au fost legate mai mult de factorul uman, nu de sistem.
Această
situație despre care vorbiți Dvs a înrăutățit starea de sănătate a pacienților?
Când vorbim
despre pacienții paliativi trebuie să vorbim despre controlul simptomelor. Noi
înțelegem că mai bine decât este, nu va fi. Din start noi știm că boala
progresează. Nu aș putea spune că s-a înrăutățit. Din punct de vedere
psihologic, evident că da, fiindcă tu și așa ești izolat și ești nevoit să stai
acasă, dar când nici la telefon nu îți răspunde sau îți spune că nu îți
prestează serviciile de care ai nevoie, pentru că e pandemie, atunci psihologic
acest lucru te influențează. Noi toți știm că, dacă psihologic nu te simți
bine, această stare o poate influența pe cea fizică.
Atunci era o
mare problemă să ai acces la consumabile, la echipamente de protecție, etc. Cei
care trebuiau să meargă fizic la pacienții care aveau nevoie de îngrijiri
medicale, bănuiesc, se gândeau la toate lucrurile astea. Cum v-ați descurcat cu
lipsa de consumabile, echipamente?
Din punctul
meu de vedere, e bine că s-a întâmplat această pandemie, deoarece uneori nenorocirea arată multe
lacune la care noi nu ne gândim în situații ordinare. Pandemia, în cazul
nostru, a arătat că există sectorul neguvernamental, care prestează servicii
paliative anume la domiciliu, care activează, dar care nu a fost aprovizionat
cu acest echipament elementar și a fost nevoit să-l caute altundeva. Pe de o
parte, acestea nu erau în vânzare, dar pe de alta, când au început să vină
ajutoarele umanitare, noi nici nu eram percepuți ca prestatori de servicii,
inclusiv medicale.
Sigur că am
avut unele deficiențe privind aprovizionarea cu echipamente de protecție. Nu am
avut suficiente, dar am făcut o planificare rațională, pentru că nu puteam să ne
ducem cu o pereche de mănuși la 10 pacienți, dar nici nu le puteam schimba
foarte des, pentru că am fi rămas fără nimic. Acești pacienții deja sufereau de
o boală care le-a perturbat imunitatea și puteau ușor să se infecteze. De
aceea, unii ne-au spus să nu venim ca să nu fie supuși riscului.
În aceste
situații am consultat maximal la telefon, dar de multe ori a fost nevoie să
vedem pacientul. Altfel nu se putea, pentru că tratamentul trebuie
individualizat. Ceea ce îi merge unei persoane în vârstă de 70 de ani, nu merge
uneia de 50.
Un studiu
realizat de Keystone privind accesul pacienților vulnerabili la serviciile de
sănătate a arătat că jumătate dintre cei intervievați au spus că nu au apelat
la medici în perioada pandemiei din cauză că nu au încredere în sistemul de
sănătate. Ați spunea să ne spuneți, din experiența Dvs, ce ar fi putut avea în
vedere pacienții când au spus că nu au încredere în sistemul de sănătate? Se
temeau să nu se infecteze sau alte sunt temerile lor?
Majoritatea
pacienților noștri sunt țintuiți la pat și aici singurele persoane care pot
vizita policlinica sunt rudele. De obicei, rudele merg după rețetă și după
medicamente. Pandemia a scos în evidență acel aspect, când oamenii veneau la
policlinică așa, pur și simplu, luând din timpul prețios al medicului, deși
pacientul ar fi putut face multe lucruri acasă. Deci, depinde ce fel de
servicii căuta persoana.
Sunt de-acord
că pacientul trebuia să vină să-și ia medicația. Dacă însă instituția medicală
l-a întrebat „ce căuta acolo”, iar pacientul venea după rețetă, asta înseamnă
limitare. Deci, e important să ne gândim la priorități, dar trebuie să ne
gândim și la necesități. Dacă persoana are nevoie de tine, nu înseamnă că ea a
venit pur și simplu să-ți vorbească despre ceva. Ea a venit, pentru că are
nevoie de consultul tău.
O altă
barieră despre vorbesc pacienții se referă la biletele de trimitere pentru
investigații. De multe ori pacienții vor să fie chiar mai deștepți decât
medicii și le cer bilete pentru investigații, pe care le consideră ei necesare.
Foarte multe investigații, pe care pacientul crede că trebuie să le facă, în
realitate nu sunt necesare și nu trebuie să cheltui nici timp, nici resurse. De
aceea, când vorbim de acces la servicii medicale trebuie să ne gândim ce fel de
servicii voia persoana să obțină.
Din punctul
Dvs de vedere, care au fost cele mai mari bariere cu care s-au confruntat
pacienții în perioada pandemică?
Aș spune că a
fost lipsa de comunicare și chiar lipsa unei comunicări adecvate. Uneori,
persoanele au avut nevoie de alte persoane de încredere ca să poată vorbi
despre problemele lor. În pandemie, de multe ori comunicarea s-a făcut sporadic.
Atunci când are loc o astfel de comunicare, se pierde legătura cu familia și
pacientul. Din cauza acestei comunicări haotice, pacientul nu înțelege ce pași
trebuie să mai facă.
Doamna Carafizi,
din nou, nu e secret că în Moldova nu există suficiente servicii paliative care
să acopere necesitățile tuturor pacienților paliativi. Acest studiu spune că
bolnavilor le-a fost greu să acceseze servicii paliative din cauză că ele nu
există în localitățile lor. A fost sau nu o barieră lipsa serviciilor paliative
pentru acești pacienți sau nu?
Cred că da.
De exemplu, noi suntem în Chișinău, dar deservim Municipiul pe o rază de 30 de
km. Cum spuneam, primul consult trebuie să-l faci la fața locului. Dacă
distanța este destul de mare, atunci înțelegi că vei putea consulta doar un
pacient în zi, fiindcă primar pacientul nu este consultat timp de cinci minute,
ci timp de o oră, o oră și jumătate, în funcție de manipulările medicale care
trebuie făcute. E foarte bine dacă zilnic tu poți deservi calitativ 3-4
pacienți. În perioada pandemiei acest lucru a fost mai dificil, pentru că unii
pacienți, uneori, ne sunau pentru întrebări foarte simple, la care putea să răspundă
și medicul de familie.
Dar noi
suntem organizație neguvernamentală care prestează îngrijiri paliative
profesioniste și o variantă ideală ar fi să lucrăm într-un „triunghi de succes”
– ONG-ul prestator de servicii, pacientul și medicul de familie.
Ați avut
senzația că s-a întrerup acest lanț de colaborare cu medicina de familie în
acea perioadă complicată?
În medicină
există așa un termen care îmi place, se cheamă consultația colegială, unde nu
se caută vinovatul sau cum ar fi trebuit să se facă. Atât pentru mine ca
specialist în paliație, cât și pentru medicul de familie e important să fie
liniște și pace nu doar în sufletul pacientului, dar și în sufletele noastre.
Astfel evităm, în primul rând, tensiunea psihologică.
Din punctul
Dvs de vedere, care au fost lacunele sistemice în această perioadă? Ce ar fi
putut face autoritățile din sănătate și nu au făcut pentru această categorie de
pacienți?
Cred că nu au
conștientizat că sunt oamenii care nu au acces direct la servicii de sănătate.
Cred că anume acest moment le-a scăpat, pentru că să consulți la telefon în
situația mai ușoare e ok, în situații mai grave, când pacientul nu se poate
mișca, nu e ok și trebuie să te duci fizic la el. Probabil nu s-au gândit că e
vorba de oameni care trebuie ajutați la domiciliu.
Doamna Carafizi,
puțini pacienți paliativi s-au vaccinat împotriva Covid-19. Problema e în
frică, în necunoaștere ori s-a comunicat puțin cu ei, li s-a explicat prea
puțin de ce e important să se vaccineze?
Vedeți că noi
din start nu am știut multe lucruri despre acest virus, iar în momentul în care
am ajuns să vorbim despre vaccinare multe lucruri au fost influențate de unii
medici care au vorbit despre virus nu neapărat în baza dovezilor. Vaccinarea, în general, trebuie
propusă, dar nu insistată. Dar nici nu trebuie devalorizată. Am auzit cazuri când medicul
îi spunea pacientului „pentru ce îți trebuie? Tu și așa ai cancer” sau „dacă o
să te vaccinezi, vei muri mai repede”. Medicul are obligația să-i ofere
pacientului informație maximă, iar pacientul trebuie să ia decizia singur sau
împreună cu familia. Medicul nu trebuie să-l descurajeze pe pacient să se
vaccineze sau să-i influențeze decizia, pentru că nu aceasta este misiunea lui.
Cred că atunci, la
început, mulți medici aveau această dilemă cum să facă mai bine ca să nu fie
mai rău. E un subiect de discutat.
Acum suntem
pe un val în creștere a numărului de cazuri. Nu avem restricțiile de acum doi
ani, dar se revine din nou la mască de protecție. Nu știm ce va fi în toamnă.
Ce credeți că ar trebui să întreprindă autoritățile ca să evite „acest lăsat la
coadă” a pacienților paliativi?
Mă gândesc că
pandemia ar fi trebuit să ne învețe elementar cultura spălatului pe mâini. Ar
mai fi trebuit să ne învețe că purtatul măștii nu înseamnă neapărat protejarea
mea personală, dar înseamnă respectul față de altă persoană. Cred că noi ar
trebui să ne educăm în primul rând, să nu așteptăm să întreprindă ceva
autoritățile.
Doamna Carafizi, mulțumesc pentru interviu!
Studiul „Accesul la sănătate a grupurilor vulnerabile în perioada pandemică” a fost realizat în perioada aprilie-iunie 2021, pe un eșantion de 1805 respondenți, inclusiv 1205-populație generală, 207 -persoane cu dizabilități, 216-persoane cu diabet zaharat, 206-persoane în îngrijire paliativă. Raportul integral poate fi accesat AICI:
Acest studiu a fost realizat de organizația Keystone Moldova din sursele financiare ale Fundației Soros Moldova/Departamentul Sănătate Publică. Cercetarea cantitativă în teren a fost efectuată de Compania sociologică IData – Date Inteligente. Autorii poartă responsabilitate integrală pentru conținutul acestui raport. Raportul nu întotdeauna reflectă opiniile Keystone Moldova și ale Fundației Soros Moldova.
Tag: natalia carafizi, pacienti paliativi, paliatie
Categoria: Interviuri
Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.
Publicate în aceeași zi
13 noiembrie, 2018, 17:22
13 noiembrie, 2019, 14:18
13 noiembrie, 2016, 21:29
Cele mai citite
Medic stomatolog originar din Moldova, ucis în cabinetul său ...
17 iulie, 2024, 10:34
Medicul Adrian Hotineanu vrea scuze publice de la familia Va ...
16 august, 2024, 17:01
Incendiu la bordul unui avion. O țigaretă electronică a expl ...
20 septembrie, 2024, 13:59
(P) Cum să creezi o masă elegantă pentru orice ocazie: sfatu ...
20 septembrie, 2024, 16:46
Justiția tocmai a „ucis” un medic. Decriminalizați malpraxis ...
08 noiembrie, 2024, 21:01
Cele mai actuale
Vox Populi
Cât timp așteptați o consultație la un medic specialist?
O zi16,56 %