Părinții față în față cu noile restricții anti-fumat: Mai puține locuri pentru fumat, mai puține tentații pentru copii
Cristina Ghermanschi
25 aprilie, 2025, 11:30
Vizualizări: 805
Țigaretele electronice au devenit în ultimii ani nu doar foarte accesibile la preț, dar și foarte răspândite printre adolescenți și tineri. În R.Moldova, cei mai mulți dintre adolescenții care consumă aceste produse este de 13-15 ani. Unii încep și de la 11, adică din clasa a 5-a.
Momeala industriei tutunului, care afirmă că țigaretele electronice sunt o alternativă celor clasice, pentru că ar fi mai puțin periculoase pentru sănătate, a funcționat. Nicotina, un drog ordinar care provoacă dependență, a fost combinată cu mii și mii de arome pentru a da senzația că este mai puțin dăunătoare, dacă nu e consumată împreună cu tutun. Așa că mulți dintre adolescenții s-au prins și nici măcar nu se mai ascund de ochii lumii. Fumează pe stradă, fumează la terasă, la poarta școlii, pe holul ei, la toaletă ori chiar în clasă, iar uneori împreună și cu părinții. Ei nu cred că nicotina și celelalte substanțe chimice din țigaretele elecotrnice le pot face vreun rău nici acum, nici altă dată. În așa fel, R.Moldova a devenit singura țară europeană, unde consumul de tutun și nicotină este în creștere.
Situația a determinat autoritățile să vină cu reglementări suplimentare la legea privind controlul tutunului, iar ca să descurajeze fumatul, au propus, între aletele, extinderea listei de locuri, unde acesta urmează să fie interzis. Dezabaterile sunt aprigi, mai ales în Parlament, unde unii deputați întreabă ce e mai bine - să interzici să se fumeze în anumite spații ori să faci mai multă educație și informare printre adolescenți și părinți. Noi am încercat să aflăm acest lucru, întrebând oamenii din Chișinău cum văd ei rezolvarea acestei probleme? Ce măsuri ar fi mai eficiente și din partea cui pentru a-i convinge pe tineri să adopte stiluri de viață sănătoase?
Era o duminică ploioasă în momentul când realizam acest sondaj de opinii, așa că primul care a acceptat să stea de vorbă cu noi a fost Dumitru, un cătățean originar din Ucraina, refugiat în R.Moldova, care își plimba gemenii prin parcul de lângă casă. Ne-a povestit că în fiecare zi vede copii fumând. Îl sperie mult această „priveliște” dezolnată mai ales că e tată de băieți. Recunoaște că e fumător, la fel ca părinții lui, și crede că tocmai această imagine l-a determinat să încerce țigara. Și-a promis însă că nu va fuma niciodată în prezența copiilor lui, ca să nu le dea un exemplu prost. Se gândește și să renunțe la fumat, dar e mai complicat după un stagiu lung de consumator de tutun și nicotină.
Dumitru: M-am impus să nu fumez în fața copiilor și îmi doresc foarte mult să renunț la acest viciu. Părinții mei au fost un exemplu pentru mine, și dacă nu ar fi fumat, poate nici eu nu aș fi încercat prima țigară. Încerc de doi ani să renunț la acest obicei nesănătos, dar circumstanțele au fost împotriva mea. Vin din Ucraina, iar stresul acumulat mă face să simt că fumatul mă liniștește. Știu că nu e adevărat, dar... Totuși, sper ca lucrurile să se schimbe în țara mea, să fie pace și stabilitate. Îmi promit mie și familiei mele că voi renunța la fumat.
Dumitru spune că e copleșit de tristețe atunci când vede adolescenți, unii chiar fiind copii – fumând. Crede că o soluție ar fi interzicerea fumatului în cât mai multe locuri și adoptarea unor legi mai stricte pentru fumători. De asemenea, autoritățile ar trebui să promoveze mai multe activități sportive pentru copii, astfel încât aceștia să își ocupe timpul cu activități sănătoase, și să nu fie tentați să încerce produse dăunătoare.
Dumitru: Susțin în totalitate orice măsură a autorităților pentru combaterea fumatului și a efectelor sale nocive. Mă deranjează când se fumează în apropierea mea și nu ezit să fac observații, mai ales dacă sunt cu familia. Nu accept să se fumeze în preajma copiilor mei și fac tot posibilul să-i protejez. De asemenea, sunt pentru ca să crească prețul țigărilor. Poate acest lucru ar fi un motiv în plus pentru unii să renunțe. Cât despre țigările electronice, sunt mult prea accesibile, inclusiv pentru minori, și asta nu este deloc în regulă. Autoritățile au obligația să ia măsuri în acest sens. Mulți dintre cei care le folosesc nici măcar nu știu exact ce conțin. Din câte am înțeles, au substanțe destul de periculoase. Eu fumez țigări clasice și nu sunt deloc tentat să încerc așa ceva, dar am văzut atâția copii fumând aceste țigări electronice. Organismul lor este în creștere, iar aceste substanțe îi afectează într-o măsură mai mare decât pe adulți. Cel mai groaznic este că copiii devin mai repede dependenți de nicotină decât un om matur. Eu doar sper să reușesc să renunț la fumat și să fiu un exemplu bun pentru copiii mei.
Elena Derminji este nefumătoare și spune că nimeni din familia ei nu fumează, considerând că acest lucru ține în mare parte de educație.
Elena: Noi ducem un stil de viață sănătos. Încercăm să mâncăm cât mai echilibrat, să facem plimbări zilnice. Într-o familie cu astfel de principii, nimeni nu va dori să-și facă rău prin fumat, nici măcar prin fumatul pasiv. De aceea, cred că atât în școală, cât și în familie trebuie promovat un stil de viață sănătos. Poate că tinerii vor încerca să fumeze din curiozitate, dar nu vor abuza și nu vor transforma acest gest într-un obicei, dacă au la bază educația corectă oferită de părinți și școală. Părinții nu pot duce singuri această luptă. Mama și tata le explică acasă despre efectele nocive ale fumatului, dar apoi copiii ies afară, văd colegi sau prieteni fumând. Cred că și școala trebuie să se implice mai mult.
Elena consideră că statul ar trebui să ia măsuri mai drastice pentru a reduce expunerea la fumul de țigară. „Dacă s-ar interzice fumatul lângă oficii poștale, pe plaje, lângă spitale, la școli și universități, ar fi un început bun. Există deja o lege în acest sens, dar nu am auzit să fi fost cineva amendat. Se fumează peste tot și ne mai întrebăm de ce atâția minori încep să fumeze? Pentru că ei asta văd pe stradă, asta văd la ușa cafenelei unde se întâlnesc cu colegii, la terenul de fotbal, în preajma terenurilor de joacă și chiar în spatele școlii, unde profesorii lor ies la o țigară. Asta după ce în clasă le vorbesc despre pericolele fumatului”, și-a explicat femeia punctul de vedere.
Elena se arată deranjată și de faptul că unii oameni își permit să fumeze în preajma și în prezența copiilor.
Elena: Fumatul pasiv este la fel de periculos și nu este corect ca nefumătorii să fie expuși. Avem o lege care interzice fumatul în anumite locuri, dar observ că nu prea funcționează. La policlinică, de exemplu, mereu este cineva care fumează afară, lângă ușă. Am auzit că se dorește extinderea interdicției de fumat în mai multe locuri publice și cred că este o decizie corectă și foarte bună.
Împreună cu extinderea locurilor unde fumatul să fie interzis, Elena susține că foarte importantă este informarea și educația despre daunele, pe care le pot provoca țigările sănătății:
Elena: Copiii trebuie să înțeleagă la ce riscuri se expun, atât ca fumători activi, cât și pasivi. Eu nu pot interzice nimănui să fumeze, pentru că este alegerea fiecăruia, dar fumatul pasiv este extrem de dăunător pentru sănătate. Odată, o domnișoară s-a așezat lângă mine în parc și m-a întrebat dacă mă deranjează că fumează. I-am spus că da, m-am ridicat și am plecat. Am citit că o picătură de nicotină poate omorî un cal. Asta spune multe despre cât de nocivă este această substanță.

Aliona are 46 de ani și a început să fumeze după moartea tatălui ei. Crede că fumatul a ajutat-o să treacă peste momentul dificil din viață. Recent a observat că obiceiul ei a fost preluat și de fiu, iar acest fapt a deranjat-o pe Aliona.
Aliona: Fiul meu mă vede rar fumând, pentru că nu fumez în fața lui. De curând am găsit țigări printre lucrurile lui și am realizat că fumează. Este în clasa a 8-a. Are doar 15 ani. Evident că am avut o discuție cu el, dar cel mai complicat este că acum e mai greu să-i prinzi pe copii fumând. Ei folosesc țigări electronice, care sunt foarte ușor de procurat. Deși legea interzice vânzarea lor minorilor, adolescenții găsesc persoane mai mari care le cumpără în schimbul a câțiva bani în plus.
Aliona consideră că devine tot mai greu să-i protejezi pe copii de fumat din cauza diversității și accesului lejer la aceste produse.
Aliona: Să admitem că vor da amenzi, inclusiv minorilor. Dar cine le va plăti? Părinții. Copilul nu lucrează, deci nu va simți consecințele. Totul ține de conștientizarea fiecărei persoane.
Aliona crede că adulții trebuie să fie conștienți de influența pe care o au asupra copiilor. Deși are 46 de ani și este fumătoare, iar fiul ei de 15 ani fumează la rândul său, consideră că internetul și anturajul au o influență mai mare decât exemplul personal al părinților.
Aliona: Oricât de bine ar fi crescut un copil, el tot va fi tentat să încerce lucruri interzise. Fumatul este răul cel mai mic, dacă putem spune așa, pentru că odată ce au încercat un viciu, unii adolescenții vor să încerce și alcool, și droguri, și alte substanțe nocive. Telefonul și internetul au o mare parte din vină, pentru că tinerii își iau multe exemplele de acolo.
În opinia ei, fumatul afectează sănătatea indiferent de vârstă, iar în cazul copiilor situația poate fi extrem de gravă și chiar iremediabilă.
Aliona: Substanțele toxice din țigări și țigările electronice le poate afecta dezvoltarea fizică, au de suferit organele și chiar creierul. Copiii nu înțeleg cum să reacționeze când cineva fumează lângă ei. Un adult poate decide dacă să facă sau nu o observație altui adult, dar pentru un copil acest lucru este imposibil. Ei sunt pur și simplu expuși fumului.
Aliona crede că restricțiile și lărgirea spațiilor în care fumatul este interzis îi face pe tineri să devină și mai tentați să încerce țigările.
Aliona: Înainte se fuma mai puțin. Acum, cu cât se interzice mai mult, cu atât mai mulți vor să încerce. Țigările electronice sunt chiar mai dăunătoare decât cele obișnuite. Sigur, i-am spus băiatului meu să nu le încerce, i-am vorbit despre efectele dăunătoare ale tutunului și nicotinei, dar el oricum le folosește. Țigările clasice nu sunt atractive pentru adolescenți și preadolescenți, pentru că au gust de tutun și nu sunt gustoase, dar aceste lichide aromate – da, pentru că au diferite arome și gusturi atractive.
Dumitru este tatăl a două fetițe și consideră că protejarea copiilor de fumat trebuie să fie o responsabilitate comună a părinților, școlii și autorităților.
Dumitru: Eu sunt împotriva fumatului în general și cred că statul ar trebui să facă mai mult pentru a proteja copiii – atât de efectele fumatului, cât și de fumătorii care le oferă un exemplu negativ. Poate o campanie de informare ar fi soluția.
Dumitru spune că tatăl său a fost fumător, dar personal nu a fost tentat să încerce. Totuși, este dificil pentru părinți să-și protejeze copiii de tentația fumatului, dar crede că dialogul ar putea face o diferență.
Dumitru: Poate că soluția este să discutăm mai mult despre efectele nocive ale fumatului, dar și efectelor asupra sănătății. Probabil că mulți părinți nu vorbesc suficient cu copiii lor despre pericolele din societate, inclusiv despre tutun și nicotină. Copiii sunt foarte influențați de cei din jur. Cred că dacă acasă s-ar vorbi mai mult despre riscurile expunerii la substanțele nocive din țigări, țigarete și toate câte au fost inventate în ultimul timp; dacă în societate s-ar interzice fumatul în cât mai multe locuri, copiii nu ar mai fi atât de expuși și, cel mai important, nu ar avea atâtea exemple negative și nu ar fi atât de tentați să încerce.

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.