Aliona Serbulenco: „Pericolul care ne paște pe noi sunt cazurile de difterie confirmate în Ucraina. Este un mare pericol pentru Moldova, dacă infecția trece granița”
Elena Cioina
05 noiembrie, 2018, 17:20
Vizualizări: 6118
Din august până acum, în Moldova 312 copii și adulți s-au îmbolnăvit de rujeolă. Calculele Ministerului Sănătății arată că pentru tratamentul a jumătate dintre acești pacienți, sistemul de sănătate a cheltuit deja 500 de mii de lei. Ar fi putut să cheltuie doar 8 mii, dacă se vaccinau.
Specialiștii spun că acum, în perioada rece a anului, există riscul ca infecția
să revină din nou mai agresivă, întrucât ar avea condiții propice de răspândire. Autoritățile însă ne asigură că țin situația sub control
și că acum o altă infecție bate la poartă – difteria. 4 cazuri au fost confirmate
în Ucraina, iar în Moldova acoperirea vaccinală împotriva maladiei este mai
mică decât recomandările Organizației Mondiale a Sănătății – sub 90 la sută.
Mai simplu ar fi să zicem că nu avem, în multe regiuni, imunitate colectivă la
boală. Într-o altă ordine de idei, autoritățile ne spun că au cerut Procuraturii Generale să investigheze mai multe cazuri de posibile falsificări de a certificatelor de imunizare. Ce fac responsabilii, de ce nivelul de imunizare în Moldova este în
cădere liberă? Unde se rupe lanțul, astfel încât tot mai mulți părinți refuză
să-și vaccineze copiii? I-am adresat aceste și alte întrebări Secretarului de
Stat, Aliona Serbulenco, responsabilă de sănătatea publică. Am reușit să stăm
de vorbă în cadrul unui seminar pentru jurnaliști organizat de Institutul de
Vaccinuri SABIN.
Doamna Serbulenco,
rujeola a revenit în Republica Moldova, după o pauză de doi ani. Acum, deși numărul de cazuri a mai scăzut, vedem că ultimele date
actualizate de Agenția Națională de Sănătate Publică arată că focarele apar în
alte raioane decât cele din vară. Aveți o explicație, de ce?
Așa este. Și
aceste cazuri apar acum în populația de romi și acolo unde acoperirea este
joasă. Pot să vă spun că mi-e frică dacă rujeola ar intra în Chișinău și Bălți,
de aceea că de la raion la raion avem acoperire vaccinală diferită. Chiar și de
la o Asociație Medicală Teritorială la alta situația este diferită.
Și ce faceți
ca să nu admiteți extinderea rujeolei în Bălți și Chișinău?
Continuăm cu
aceleași măsuri de vigilență, dar problema că copilul trebuie să meargă la
școală, ne pune în gardă.
Păi ați
interzis copiilor nevaccinați să fie admiși în instituțiile școlare și
preșcolare. Acum ce date aveți? Avem mai mulți, mai puțini?
Numărul
copiilor nevaccinați este acum sub 3 mii. Este vorba de copii care frecventează
școala. Asta presupune că aproximativ 50% dintre cei nevaccinați deja sunt
imunizați. Mulți dintre ei, ținând cont și de faptul că intrăm în perioada rece
a anului și crește numărul infecțiilor respiratorii acute, au contraindicații
de moment și acest lucru împiedică vaccinarea împotriva rujeolei. Totuși, trebuie
să recunosc, în continuare avem o rezistență din partea unor părinți, care
refuză imunizarea.
Vreți să
spuneți că acești 3 mii de copii care au rămas nevaccinați nu frecventează
școala?
Nu aș spune
acest lucru. În pofida prevederilor legale, dar și din momentul în care am
trecut la Cod Galben de pericol, precum și în baza modificărilor efectuate la
ordinul Ministerului Sănătății și cel al Educației care interzicea admiterea
lor în școală, o bună parte dintre copii frecventează instituțiile de învățământ,
chiar dacă nu sunt vaccinați.
Cum le-ați
permis să revină? Ați condiționat părinții că, totuși, trebuie să-și vaccineze
copiii, altfel există riscul ca din nou să nu fie admiși la școală?
Când vorbim
despre condiționare, trebuie să avem acest lucru scris undeva sau să fie luată
o decizie între două părți. Nu am făcut-o. Condiția e pusă de lege și ea
prevede expres neadmiterea acestor copii în instituții atât timp cât este
pericol, iar pericolul este unul persistent. Și noi înregistrăm zilnic, nu
neapărat în număr foarte mare, dar totuși înregistrăm cazuri de rujeolă
suspecte. De asemenea, noi nu uităm ce se întâmplă în țările vecine, Ucraina și
România.
Vreau să vă spun însă că pericolul care ne paște pe
noi în general la capitolul vaccinare sunt cele 4 cazuri de difterie pe care
le-a declarat de curând Ucraina. Este un mare pericol pentru Moldova, dacă
infecția trece granița. Și difteria nu mai este la fel ca
rujeola, dacă ne referim la complexitatea complicațiilor și a deceselor, care
pot surveni în scurt timp.
Și ce
întreprindeți pentru a nu-i permite difteriei să treacă granița?
Putem să ne
salvăm doar prin vaccinare. Dacă nu vom avea o acoperire vaccinală de 95%, așa
cum recomandă Organizația Mondială a Sănătății, vom avea cazuri tragice.
Decese?
Da. Decese. Și
aici nu putem vorbi despre condiționare, dar despre conștientizare. Trebuie să
ne uităm ce se întâmplă în țările vecine. Criza rujeolei ne-a mobilizat la
maxim pe toate segmentele – serviciul de sănătate publică, asistența medicală
primară, cea specializată de ambulatoriu, staționar. Am făcut campanii de
informare cum am putut mai bine. Am avut strategii elaborate într-un timp
foarte scurt cu ajutorul UNICEF, OMS pentru ca mesajul cheie de a vaccina
copilul împotriva rujeolei, oreionului și rubeolei să aibă efect. N-aș fi vrut
ca mesajul despre faptul că imunizarea obligatorie ne salvează să fie înțeles
după ce vom avea cazuri de difterie sau poliomielită importate, despre care Moldova
a uitat, pentru că am avut o acoperire vaccinală bună de 95%-97% în 2009. De atunci
și până acum, noi nu am mai avut astfel de boli înregistrate pe teritoriul
țării, pentru că am reușit să obținem imunitate colectivă. În plus,
poliomielită, de exemplu, nu avem și pentru că în țările vecine nivelul de
imunizare împotriva acestei boli este înalt. Dacă însă nu vom vaccina copiii și
vom aștepta să stingem incendiul deja când arde, nu ar fi corect. Noi avem vaccinuri pentru a
preveni 13 maladii transmisibile, deci trebuie să facem tot posibilul să
atingem acele 95% de acoperire vaccinală.
Și dacă ați
pomenit că difteria e un pericol acum pentru Moldova, ce acoperire vaccinală
avem împotriva infecției?
Avem o
acoperire vaccinală mai mică de 90%. Pot să vă spun că avem acoperire vaccinală bună doar pentru
vaccinurile care se fac în maternitate – 97% avem acoperire pentru vaccinul
împotriva tuberculozei și prima doză de Hepatita B. Ulterior, mamele
revin la casele lor și cad pradă Google, mișcărilor anti-vaccinare și devin
necompleante sistemului de sănătate.
Și totuși cum
s-a întâmplat să avem o izbucnire atât de agresivă a rujeolei în Moldova, având
în vedere că doar cu doi ani în urmă am fost declarați liberi de această boală?
Sunt de-acord că mulți părinți sunt victime ale Google, dar noi avem multe
carențe și în sistemul de sănătate. Nu credeți că ceea ce s-a întâmplat în
această vară a fost, de fapt, o lipsă de reacție a sistemului și nu s-a făcut
suficient astfel că am ajuns în această situație?
Nu cred. Și spun
asta nu din cauză că sunt medic și aș face parte dreaptă sistemului de
sănătate. Voi vorbi în argumente. Noi nu am înregistrat în ultimii 10 ani
cazuri de rujeolă indigenă, care ar fi apărut pe teritoriul Moldovei. Am înregistrat
cazuri unice de import. În 2018, deși am fost declarați țară liberă de rujeolă,
am avut chiar de la început de an, în februarie, două cazuri de import de
rujeolă. Însă pentru o țară declarată liberă de rujeolă, înregistrarea fiecărui
caz înseamnă o urgență de sănătate publică. Ambele cazuri au fost înregistrate
în comunități unde imunitatea colectivă era una bună, adică în populația care
era vaccinată. Răspândirea nu s-a produs. Asta înseamnă că sistemul de sănătate
răspunde la necesitate în mare majoritate, chiar dacă avem o acoperire de 87%. Depinde
foarte mult de persoană și în ce comunitate se află ea – imunizată sau
neimunizată. Un medic de familie care își exercită atribuțiile de funcție sută
la sută și este persuasiv în ceea ce face, are cunoștințele și abilitățile
respective, are o acoperire vaccinală de 95% în teritoriul său deservit. Noi însă
avem și partea stângă a Nistrului care are o acoperire vaccinală mai mică de
50%. Dar și în partea dreaptă a Nistrului avem teritorii cu acoperire vaccinală
foarte mică. De exemplu, Municipiul Bălți, unele teritorii din Chișinău,
Taraclia, Vulcănești unde avem acoperire vaccinală proastă.
E legat acest
lucru de lipsa medicilor sau de nivelul lor de cunoștințe?
Da. Noi avem
medici de familie, și asta am observat la Comrat, care sunt anti-vacciniști și
ei chiar încurajează mamele să nu-și imunizeze copiii. Motivul invocat e cel
religios. Cred că un medic nu are dreptul să aibă o politică antistatală. Din momentul
în care lucrezi pentru stat și ai politica ta individuală, nu poți să propagi
altceva decât ceea ce și-a asumat statul – să asigure securitatea cetățenilor
săi, inclusiv securitatea sănătății. Iar în acest caz vorbim despre vaccinare.
Bun. Ați
depistat acești medici care au o altă părere despre eficiența imunizării decât
o are statul și care, din punctul dvs de vedere, nu este firească unui medic.
Ce ați făcut cu ei? În România, de exemplu, avem cazul unui doctor de familie,
care a rămas fără licență de activitate după ce a scris o carte împotriva
vaccinurilor. Noi ce măsuri luăm cu acești medici anti-vacciniști?
În acest
moment nu avem nicio pârghie ca să luăm vreo măsură de pedeapsă. Nu avem pârghii de constrângere
nici pentru părinții care decid să nu-și imunizeze copiii, iar aceștia
îmbolnăvesc alți copii pentru care ulterior tot statul cheltuie bani pentru
tratament. Niciun părinte care a admis ca copiii lor să se îmbolnăvească de
rujeolă nu a plătit un bănuț pentru tratament. Deci, nu avem acte normative
care să stabilească că medicul nu poate promova o altă politică decât cea a
Ministerului Sănătății. Or, Ministerul Sănătății se face responsabil de
politica de sănătate pentru populația din Republica Moldova.
Vă gândiți la
asemenea reglementări?
Ne gândim și
deja am convocat un grup de lucru intersectorial care lucrează la toate
componentele. Când vorbim de responsabilitatea sau iresponsabilitatea
părinților, trebuie să avem și partea a doua – pe lângă drepturi să existe și
responsabilități. Dacă ți-ai luat responsabilitatea să nu-ți vaccinezi copilul,
chiar dacă el este asigurat de către stat până la 18, înseamnă că trebuie să-ți
asumi că răspunzi de sănătatea lui, inclusiv de toate sechelele și
dizabilitățile și chiar decesul, dacă Doamne ferește se întâmplă acest lucru. Este
un angajament pe care ți-l asumi ca părinte. De asemenea, dacă copilul tău a fost
sursă de infecție și pentru alți copii, părinții acestora vor avea dreptul să
te atace în judecată, nu statul.
Vreți să
spuneți că acum elaborați niște prevederi prin care părinții vor fi pedepsiți
pentru că refuză vaccinarea și pun în pericol viața copiilor lor, dar și a
altor copii?
Încercăm să
elaborăm niște prevederi care vor prevedea răspundere pentru pacienți, lucrătorii
medicali, instituțiile medicale. Deocamdată e un draft. Pot să spun că mai mult
discutăm, decât punem pe hârtie. Încercăm să vedem care este experiența țărilor
din acest punct de vedere. De exemplu Franța, care are un sistem medical bine
pus la punct, dotat cu cele mai bune echipamente medicale și finanțat cum se cuvine,
are și ea măsuri punitive, inclusiv, pentru părinții care refuză să-și
vaccineze copiii. Aceștia pot fi privați de libertate până la doi ani. Eu nu
sunt pentru asemenea măsuri drastice, aș opta pentru informare.
Chiar și la
Comrat, unde s-au înregistrat cei mai mulți copii cu rujeolă, le spuneam
medicilor și părinților să se uite câți copii au decedat din cauza acestei boli
în România și Ucraina și îi întrebam dacă trebuie neapărat să avem mortul
nostru ca să conștientizăm că imunizarea e salvarea. Mai mult, am întâlnit
mămici care mi-au mărturisit că sunt prima persoană care le explică ce e cu
aceste vaccinuri și de ce trebuie ele administrate.
Este adevărat
că în sudul Moldovei avem o mulțime de sate care nu au medici de familie sau în
cel mai bun caz ajunge o dată pe săptămână. Dar în momentul în care ajunge
acolo are de consultat copii, gravide, bătrâni, pacienți cu maladii cronice și
nu-i ajunge timp să mai facă și muncă de educare.
Dar, doamna
Serbulenco, de multe ori auzim, inclusiv de la specialiștii din sănătatea
publică, că unii medici de familie, fiind de școală mai veche, nu știu multe
lucruri despre vaccinuri. Prin urmare nu ar avea suficiente argumente să le
aducă mamelor pentru a le convinge că imunizarea le salvează, de fapt, copiii. Și
înțelegem că ați constatat și Dumneavoastră acest lucru, acum când a trebuit să
faceți față rujeolei. Ce facem din punctul acesta de vedere? Poate că ar trebui
să fie reglementate anumite pedepse pentru cei care spun că vaccinurile nu-și
au rostul, dar poate e nevoie, totuși, de mai multă instruire, ca și ei să știe,
din surse de informare sigure, că vaccinurile nu fac rău copiilor, ci
dimpotrivă...
Nu cred că
doar vârsta e de vină, atunci când spunem că un doctor anume are mai puține
cunoștințe despre vaccinare. Instruirea și autoinstruirea personalului medical
este o prerogativă pe care noi ne-o propunem ca minister s-o facem. Astăzi cineva
a spus la acest seminar (n.r. seminar pe tema importanței imunizării organizat
de SABIN Vaccine Institute din SUA)) că au fost instruiți mii de lucrători
medicali în domeniul imunizărilor. Realitatea însă arată că ei nu sunt convingători
și nu știu să aducă argumente pro-vaccinare. Și atunci, dacă aceste instruiri
pe care le facem nu sunt eficiente, ne propunem să găsim alte modalități de
instruire. De exemplu, ar fi să le dăm chestionare în care să vedem ce știu
despre vaccinuri și vaccinare.
Ceea ce văd
eu ca cetățean, nu neapărat ca funcționar, este că medicului de familie i se
dau 15-20 de minute pentru examenul medical al pacientului. Nu aș fi vrut să
folosesc cuvântul lenevie, aș fi vrut să spun că medicul este axat mai mult pe
procesul curativ decât pe procesul de prevenție și a devenit cumva o tradiție
ca acesta să-i spună pacientului „nu vrei să te vaccinezi, eu mult timp n-o să
pierd cu tine ca să te conving. Scrie cerere de refuz”.
Iată ultimul atelier
pe care l-am avut cu medicii de familie a fost impus anume de această situație
pe care noi am descoperit-o, lucrând în teritoriile afectate de rujeolă. Și i-am întrebat de ce se mulțumesc cu acea
cerere de refuz, care, parcă ar fi o justificare pentru CNAM, care este
responsabilă de evaluarea calității prestării serviciilor în cauză. Este mai
simplu să atașezi la cartela personală a copilului acest refuz. Atunci când
începi a discuta cu mamele care au refuzat să-și vaccineze copiii, înțelegi că,
de fapt, cu ea nimeni nu a vorbit despre imunizare, calitatea vaccinurilor,
etc. Și pe cântar stă următoarea dilemă – ori medicul nu are timp pentru educarea
mamei sau noi trebuie să-l instruim mai mult ca să-i ajungă argumente și să fie
convingător când îi vorbește mamei despre vaccinare.
Mai trebuie
să recunoaștem, și ați mediatizat și dumneavoastră, despre vaccinarea cu pixul.
Ați descoperit
deja asemenea cazuri?
Am avut
cazuri în care mama a fost categoric împotriva vaccinării și la un moment dat
constatăm că copilul are toate vaccinurile. Însă, chiar în această săptămână am
avut câteva cazuri documentate și le-am înaintat la Procuratura Generală.
Sunt cazuri
depistate în raioanele problematice la imunizare?
Inclusiv. Nu am
putut demonstra că sunt anume de-acolo, de aceea am cerut implicare
Procuraturii. Am încercat să facem legătura dintre localitatea unde copilul era
la evidență și instituția care a emis un asemenea certificat. Ne-am oprit însă
aici și am lăsat procurorii să caute această legătură.
Vreți să
spuneți că sunt suspectați medici care au falsificat certificatele de
imunizare?
Da. E greu să
ceri procurorilor să ancheteze asemenea cazuri, dar nici nu le putem tolera. Pentru
mine este inadmisibil și agramat ca un medic, care nu are competențe și nu face
imunizare să elibereze un asemenea document. Vorbesc despre medici de profil
îngust, fie e pediatru, fie e neurolog, chiar și medic de familie. Îi întreb ce
au urmărit, recurgând la asemenea fapte? Există protocolul clinic național care
spune clar când există contraindicații pentru vaccinare și noi avem cazuri când
un simplu hemangiom este invocat ca diagnostic și e contraindicată imunizarea. Îi
întreb pe acești medici ce argumente științifice au avut când au stabilit că
acest hemangiom reprezintă un pericol pentru imunizare?
Ați discutat
cu medicii respectivi, le-ați adresat toate aceste întrebări?
Este mai
complicat să o facem, pentru că în procesul de documentare am depistat și niște
ștampile care au fost aplicate pe aceste certificate, iar așa medici nici nu
există în sistemul medical. Cu acei medici care amână imunizarea pe perioade
determinate sau nedeterminare sau născocesc diagnostice, și ele nu au nicio
legătură cu contraindicațiile adevărate, desigur că discutăm.
Acum când ați
restricționat accesul copiilor nevaccinați în instituțiile de învățământ, mulți
au spus că există riscul de falsificare a certificatelor de imunizare. În această
perioadă au fost tentative de falsificare a acestor certificate?
Da.
Aproximativ câte
au fost?
Nu aș putea
să vă dau o cifră, dar am fost sesizați de colegii noștri din raioane. Dacă la
Chișinău pacienții au mai multă libertate și se pot înscrie la medicul de
familie la care vor, atunci la sat pacienții, trebuie să recunoaștem, nu prea
au de unde alege. În cel mai bun caz oamenii se bucură când au medic de
familie. Iată de acești medici am fost sesizați. Ne-au spus că părinții vin cu
certificate și cu toate vaccinurile puse la Chișinău, deși în sat copilul nu a
fost vaccinat niciodată. Aceste nereguli se întâmplă mai mult în municipiile
mari. Am depistat, vă spuneam, niște ștampile dubioase. Probabil că există vreo
firmă în Chișinău care produce asemenea ștampile. Aceste ștampile sunt pentru
cabinete de vaccinuri, iar noi nu avem asemenea cabinete. Deci, sunt mai multe
lucruri dubioase în tot acest lanț, sperăm că Procuratura va reuși să afle
adevărul.
Ați luat
niște măsuri pentru a-i preveni pe medici despre aceste încălcări?
Am făcut
ateliere prin care i-am informat. Le-am vorbit și despre consecințele actelor
de corupție, dar și consecințe asupra imaginei lor. Noi cam des constatăm în
ultima vreme diverse nereguli în sistem care
afectează imaginea tuturor și din cauza asta avem toți de suferit. Nu doar i-am
sensibilizat, dar i-am și avertizat. Imunizarea nu înseamnă administrare de
paracetamol, ci o intervenție în soarta unui copil. Și, pe de o parte intervin
în soarta lui părinții, care fac acest lucru fără prea multe cunoștințe, și pe
de altă parte medicul - care are competențe și o face deliberat.
Doamna
Serbulenco, toate aceste lucruri, cel mai probabil, se întâmplă și pentru că multe
lucruri se fac cu pixul. Noi avem un sistem informațional pentru medicina de
familie, dar, din păcate, nu prea e funcțional. Se lucrează în continuare cu
pixul. Cum vreți să sistematizați toate aceste date despre imunizare, care sunt
foarte împrăștiate și de negăsit pentru muritorul de rând? Va exista vreun soft
pentru asemenea date? Le încorporați în cel existent pentru medicina primară?
Va exista un
soft.
Când?
Îmi vine greu
să spun, pentru că depindem de acel soft foarte lucrativ al asistenței medicale
primare. Vrem aici să încorporăm acest modul de imunizare. Am programat pentru
anul viitor și căutăm posibilități, inclusiv de finanțare, ca acest soft pe
dimensiunea de vaccinare să fie unul implementat în rețeaua sistemului
informațional ce aparține medicinei primare. De asta sunt la acest eveniment. Încercăm
să discutăm și cu Institutul de Vaccinuri SABIN să vedem ce opțiuni există. Facem
advocacy pe diverse dimensiuni de identificare a acestor resurse financiare. Noi
suntem o țară absolventă GAVI (n.r. organizație internațională Vaccine Aliance)
și ei au venit acum cu niște propuneri pentru a ne sprijini financiar. Noi am
aplicat și sperăm să avem un răspuns pozitiv.
Pe moment,
până va fi dezvoltat acel soft, vom schimba certificatul de imunizare. Va fi
unul de strictă evidență și va putea fi monitorizat mai strict. Ar putea să
apară într-o lună două.
În concluzie,
vreau să ne spuneți ce lecție ați învățat, mă refer la sistem, din această
criză cu rujeola?
Sunt mai
multe lecții, dar în primul rând că trebuie să muncim mult mai mult decât ne-am
fi dorit. Și asta pentru a fi persuasivi. Am mai învățat că să previi e mult
mai ieftin decât să tratezi. Avem nevoie de cadre, de politici atractive ca să
fim asigurați cu medici și trebuie să ne instruim continuu, ca să avem
abilitățile necesare de convingere a oamenilor în ceea ce privește importanța
imunizării și mai avem nevoie de campanii ca oamenii să fie informați corect
despre vaccinare.
Doamna
Serbulenco, vă mulțumim pentru acest interviu.
Tag: vaccinare, imunitate colectivă, responsabilitate
Categoria: Interviuri
Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.
Publicate în aceeași zi
Cele mai citite
Povestea unei moldovence care a plecat în America să câștige ...
04 octombrie, 2023, 17:01
Ce îi deranjează cel mai mult pe moldoveni atunci când caută ...
09 noiembrie, 2023, 11:59
EDITORIAL VIDEO. Mita în spitale: dacă este mulțumire, de ce ...
25 octombrie, 2023, 11:22
S-a stins din viață Constantin Spînu, profesor universitar, ...
16 octombrie, 2023, 11:04
Salariu mare și un loc de muncă aproape de casă. Ce-și mai d ...
13 decembrie, 2023, 16:20
Cele mai actuale
Vox Populi
Cât timp așteptați o consultație la un medic specialist?
O zi4,55 %