După ce toată viața a fost considerat băiat, la 30 de ani și-a luat o păpușă. „Mi-am cumpărat-o când am început terapia hormonală”
Cristina Ghermanschi
15 septembrie, 2022, 17:13
Vizualizări: 3399
Stela-Roxana este o femeie transgender din Republica Moldova. Deși în acte încă e băiat, tânăra spune că se considera fetiță din copilărie și nici acum nu înțelege de ce toți o credeau băiat, când ea alegea să se joace mai mult cu păpușile și nu cu mașinuțele.
De altfel, păpușile îi plăceau foarte mult. Chiar a avut una, dar i-a luat-o cineva dintre rude spunându-i că „băieții nu se joacă cu păpușile.” Stela-Roxana are acum puțin peste 30 de ani, iar în urmă cu doi ani și-a cumpărat din Danemarca o păpușă care se aseamănă mult cu cea de care nu s-a putut bucura în copilărie. O cheamă Barbie și este singura care îi este acum alături. Ei îi împărtășește emoțiile, gândurile, trăirile, fricile și bucuriile. Mama Stelei-Roxana, deși o susține enorm și a acceptat noua ei identitate de gen, este plecată din țară. Frații, în schimb, nu s-au putut obișnui cu ideea și s-au dezis de ea.
Stela-Roxana nu-și ascunde noua ei identitate, chiar dacă
în Republica Moldova toleranța față de minoritățile sexuale și apartenența de
gen, este minimă. Sănătate INFO a întrebat-o pe Stela cum se descurcă într-o
societate intolerantă cu acest grup de oameni și cum se simte în noul ei corp.
Nu îi vom da numele de altă dată, întrucât femeia îl consideră un nume „mort”.
Stela-Roxana, când
ai înțeles că identitatea ta de gen este alta decât cea atribuită la naștere?
Am înțeles că sunt fetiță pe când aveam vreo 3 ani.
Adulții se comportau cu mine de parcă eram băiețel, și eu nu înțelegeam de ce. Mă
consideram fetiță. Ei îmi interziceau anumite lucruri, de exemplu să mă joc cu
păpușile, invocând că băieții nu se joacă cu ele. Îmi interziceau să fiu feminină,
etc. Am avut o situație pe care nu o voi uita niciodată. Am primit în dar o
păpușă și îmi plăcea foarte mult să mă joc cu ea, să o pieptăn, să îi schimb
hăinuțele. Într-o zi m-a văzut o mătușă că mă joc cu ea și mi-a lut-o din mână,
spunându-mi că „băieții nu se joacă cu păpușile”, iar peste câteva zile, mi-am
văzut păpușa la o prietenă din curte.
Cum au fost
pentru tine anii de școală?
La școală au început problemele cu băieții. Pe la 13 ani
mâncam bătaie oriunde mă duceam, pentru că eram mai feminină și nu mă încadram
în colectivele de băieți. Mai ales pe la 16 ani nu suportam să particip la
discuții perverse inițiate de colegii băieți, unde vorbeau despre fete.
Am observat pe
raft o păpușă. Este a ta?
Da, această păpușă am cumpărat-o la început de tranziție
din Danemarca. Am văzut-o în magazin, și m-am asociat cu ea, seamănă cu mine.
Crezi că ai
cumpărat-o din cauza că nu te-ai jucat cu păpușile la timpul potrivit?
Da, probabil că din această cauză...
Faptul că te-ai
născut băiat, îl consideri o greșeală/eroare a naturii?
Nu o consider greșeală. Nu contează cum te naști, ci cum te simți . Oamenii nu înțeleg că genul și sexul sunt lucruri total diferite, și nicidecum nu depind unul de altul. Din cauza că oamenii le asociază între ele am și fost numiți „greșeli ale naturii”, „bolnavi la cap” sau „perverși“.
Ce dificultăți
întâmpini în viața de zi cu zi , de când ai făcut coming out-ul?(n.r. recunoașterea,
acceptarea și mărturisirea faptului că ești homosexual, bisexual, lesbiană sau
persoană transgen)
Anul trecut , cand ieșeam în rochie, dar nu arătam nici băiat,
nici fată, auzeam comentarii urâte la adresa mea din partea femeilor. Au fost însă
și persoane (prestatoare de servicii) care văzîndu-mă venită la o procedură de
epilare, de exemplu, au reacționat destul de ok. Nu m-am simțit intimidată sau
tensionată pe parcursul procedurii. Anul acesta deja nu am mai întâmpinat
dificultăți de acest gen. Acum am un fizic de femeie și singura, dar și cea mai
mare problemă în acest moment sunt actele de identitate, care nu coincid cu
fizicul. Din cauza că actele nu sunt corespunzătoare, nu mă pot aranja la un
serviciu, nu îmi pot cumpăra de mâncare, nemaivorbind de tratamentul hormonal
pe care trebuie să-l iau fiind persoană transgen.”
Ești angajată
undeva? Ai întâmpinat dificultăți în momentul angajării?
Îmi este foarte dificil să îmi găsesc un serviciu. Am fost acceptată în mai multe locuri, dar când le spuneam că sunt persoană transgen și în acte sunt băiat, mă refuzau. Recent am lucrat o zi întreagă într-un magazin de haine. Ei au rămas mulțumiți de felul cum am lucrat și mie mi-a plăcut echipa mare de fete. A doua zi, când le-am spus că sunt persoană transgen, mi-au spus direct că nu mă angajează, argumentând că șeful este transfob (n.r. persoana care dezaprobă și manifestă o atitudine negativă față de persoanele transgen). Este foarte complicat să îți găsești un job, neavând actele corespunzătoare fizicului. Mai durează și foarte mult să obții permisiunea de a-ți schimba actele. Trebuie să fii la evidența psihiatrului doi ani, să treci comisia psihiatrică, apoi trei ani să treci prin diverse procese de judecată ca să-ți poți schimba actele. În total, ai nevoie de 5 ani pentru a obține un act care iți permite modificarea identității.
Când ai început
tranziția? La ce etapă ești acum?
În 2019 eram gata să plec de pe acest pământ. Nu eram
împăcată cu mine, nu mai vedeam rostul vieții, dar am descoperit terapia
hormonală și m-am documentat foarte mult la acest capitol. Atunci am înțeles că
este ceea de ce am nevoie. În acel moment mă aflam în Danemarca, așa că am mers
acolo la un consult medical pentru a începe terapia cu hormoni. Medicul cu care
am vorbit mi-a spus să discut cu persoanele apropiate înainte să administrez
hormonii, pentru că schimbările vor fi evidente și trebuie să am pe cineva care
să mă sprijine și să mă înțeleagă.
Cum ți-ai
anunțat familia că ești persoană transgen?
Mi-a fost foarte greu să îi spun mamei. Mi-am luat inima
în dinți, am sunat-o și i-am spus. Spre mirarea mea, mama a reacționat destul
de bine. Mi-a spus că dintotdeauna a știut că sunt mai feminină, mai sensibilă.
Mama este acea persoană care m-a susținut din momentul în care i-am spus că
simt că sunt transgen și până în prezent. Cu frații mei am rupt legătura,
pentru că ei nu mă acceptă. Au zis că nici nu vor să audă de mine.
Nu te-ai gândit
că au nevoie de mai mult timp pentru acceptare? Totuși au trăit peste 30 de ani
alături de un băiat?
Când voi fi bătrână, nu voi mai avea nevoie de nimeni. Acum
sunt tânără, vreau să mă văd cu lumea, să ies. Vreau să fiu acceptată acum.
Este dificil să
îți găsești un partener de viață/sex? Cum reacționează bărbații atunci când le
spui că ești transgen?
Nu este dificil să îți găsești un partener sexual, doar
că eu nu am nevoie de el. Vreau o relație normală cu un băiat. Să mă accepte,
să ieșim împreună. Din păcate, atunci când le spun bărbaților că sunt femeie
transgen, unii se sperie și dispar, iar alții vor să aibă o relație cu mine
doar pentru experiențe sexuale.
Ce mesaj ai avea
pentru oameni, inclusiv pentru cei care au alături persoane transgen?
Dacă societatea noastră ar fi mai tolerantă, persoanele
transgen ar trăi mult mai liber și mai ușor. Părinții ar trebui să atragă
atenția la preferințele și manifestările de gen ale copiilor, și în cazul în
care observă ceva diferit să inițieze cu ei o discuție. De multe ori, copiii nu
au curajul să o facă din proprie inițiativă. Ar fi bine ca părinții să își accepte
copiii așa cum sunt, să îi susțină. În caz contrar, acești copii riscă să devină
anxioși să se închidă în sine, apoi să treacă prin depresii, care în consecință
pot declanșa gânduri suicidale.”
Stela-Roxana,
îți mulțumesc pentru aceste mărturisiri.
Notă: Dacă
ești o persoană LGBT și ai nevoie de ajutor, te poți adresa specialiștilor din
Asociația Genderdoc-M. Dacă ai nevoie de suport psihologic contactează un
Centru Comunitar de sănătate mintală.
Tag: transgender, schimbare de sex, identitate sexuală
Categoria: Știri Interne
Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.
Publicate în aceeași zi
23 aprilie, 2018, 18:14
23 aprilie, 2018, 15:20
Cele mai citite
Ce îi deranjează cel mai mult pe moldoveni atunci când caută ...
09 noiembrie, 2023, 11:59
Salariu mare și un loc de muncă aproape de casă. Ce-și mai d ...
13 decembrie, 2023, 16:20
EDITORIAL VIDEO. Mita în spitale: dacă este mulțumire, de ce ...
25 octombrie, 2023, 11:22
„Au scos-o moartă...Capul copilului ieșea și se ducea înapoi ...
27 decembrie, 2023, 18:32
„Felul în care îmi vorbesc medicii de la Anenii Noi, mă fac ...
22 noiembrie, 2023, 10:22
Cele mai actuale
Vox Populi
Cât timp așteptați o consultație la un medic specialist?
O zi4,42 %