Astfel, se pune problema eficacității poliței de asigurare medicală care este obligatorie în Republica Moldova.

6 familii din 10 plăteau în anul 2008 din propriul buzunar pentru diverse servicii medicale (peste 65%). În 2016 procentul celor care scoteau din propriul buzunar banii pentru diverse servicii medicale a urcat la 72%. În 2016, 17% din gospodării înregistrau niveluri catastrofale de cheltuieli pentru sănătate. Este o cifră uriașă pentru un stat ca Republica Moldova. Nici măcar Albania (sub 12%), Georgia (sub 14%), Kîrgîzstan (12%) sau Ucraina (15%) nu au înregistrat asemenea valori. Datele arată că moldovenii plătesc cei mai mulți bani pentru medicamentele de care au nevoie în tratamentul ambulatoriu. Și dacă în 2008 aproximativ 62% din respondenți spuneau că au plătit medicamentele din banii lor, atunci în 2016 procentul a urcat la 74%, arată un raport al OMS privind gradul de protecție financiară în domeniul sănătății. Astfel, experții constată că Republica Moldova a extins serviciile medicale pentru cetățenii săi, dar i-a obligat să plătească pentru ele, iar cei mai săraci au fost afectați cel mai mult.

„Aceste tendințe reflectă modificările de politici privind extinderea accesului la serviciile medicale finanțate de stat, care au sporit adresarea persoanelor la servicii și, în același timp, le-au expus la plăți de buzunar. Plățile de buzunar au crescut stabil pe parcursul perioadei de referință, atât în termeni absoluți, cât și în termeni de cotă-parte a bugetelor gospodăriilor, cu cea mai mare creștere în cele mai sărace quintile”, se menționează în raport.

Pentru ce servicii sunt nevoiți să plătească moldovenii

Cele mai multe plăți din buzunar s-au înregistrat pentru medicamentele necesare în tratamentul ambulatoriu. Plățile făcute în timpul tratamentului într-un spital public reprezintă a doua cauză de plăți directe. Autorii studiului constată că unele tipuri de servicii medicale nu sunt acoperite de polița medicală, cum ar fi serviciile stomatologice pentru adulți. Acestea pot fi decontate numai pentru cazurile de urgență. Mai mult, majoritatea serviciilor de restaurare și ortodonție nu sunt acoperite. În consecință, moldovenii din categoriile  mai bogate plătesc din propriul buzunar aceste servicii, iar cei săraci pur și simplu nu au nicio șansă de a-și restaura dantura.

„Protecția financiară s-a deteriorat în timp; pe măsură ce accesul la serviciile de sănătate s-a îmbunătățit, sporind abilitatea persoanelor de a folosi serviciile de sănătate a sporit și expunerea acestora la plățile de buzunar. E posibil ca situația să se fi deteriorat în continuare din 2016 (sfârșitul perioadei de analiză), deoarece cheltuielile publice pentru sănătate nu au ținut pasul cu creșterea economică și, de fapt, au scăzut pe cap de locuitor în 2015 și 2016”, mai menționează autorii raportului.

80% din moldoveni dispun de o poliță. Atunci de ce mai plătim și din propriul buzunar?

CNAM afirmă că oficial 87,8% din moldoveni sunt asigurați medical. Asta ar însemna că, din punct de vedere legal, majoritatea covârșitoare a moldovenilor ar trebui să se folosească de polița medicală atunci când merg să se trateze. Și atunci de ce această majoritate covârșitoare este nevoită să plătească direct din buzunar pentru servicii? Potrivit studiului, lacunele politicilor în acest domeniu au generat acest paradox – deși există servicii gratuite în baza poliței, nu este clar pentru câte cazuri tratate ajung bani și care este de fapt raportul dintre cazuri soluționate și cazuri care necesită soluționare. De asemenea, lista medicamentelor compensate prea limitată și care implică o coplată destul de consistentă în cazul multor medicamente nu corespunde necesităților reale ale persoanelor asigurate.

Ce este de făcut?

Pentru ca sistemul de sănătate să fie performant, iar oamenii să nu mai fie nevoiți să plătească din propriul buzunar deși dețin o asigurare medicală, statul trebuie, în primul rând, să facă investiții serioase.

„Cheltuielile publice totale și cheltuielile publice pentru ocrotirea sănătății nu pot ține pasul cu creșterea economică. Eforturile de a consolida politica de acoperire, de a reduce plățile de buzunar și de a îmbunătăți accesul și protecția financiară vor necesita investiții publice adiționale, în particular ținând cont de declinul investițiilor în ultimii ani. Angajamentul de a aloca minim 12% din bugetul de stat pentru sănătate nu este efectiv când bugetul de stat nu înregistrează majorări substanțiale. Creșterea cheltuielilor publice pentru ocrotirea sănătății trebuie să vizeze nu doar corelarea cu creșterea economică, dar și majorări stabile de la an la an”.

De asemenea, CNAM ar trebui să-și revadă politicile de acoperire. Extinderea serviciilor nu înseamnă și un acces mai mare la aceste servicii. În plus, CNAM trebuie să-și revadă politica de coplăți.

„Politicile statului trebuie să pună accentul pe îmbunătățirea accesibilității medicamentelor pentru tratamentul în condiții de ambulatoriu. Politica de acoperire (compensare) poate fi consolidată prin: extinderea numărului medicamentelor compensate esențiale destinate tratamentului ambulatoriu, acoperite de CNAM, și, în același timp, introducând scutiri de la coplăți pentru gospodării sărace și utilizatorii sistematici de servicii de sănătate, inclusiv pentru persoanele mai în vârstă; introducerea unui plafon în baza venitului pentru toate coplățile; excluderea treptată a coplăților procentuale care expun persoanele la ineficiențele ce apar din prescrierea și eliberarea neadecvată, prețurile înalte sau fluctuante; și abordarea ineficiențelor în achiziția, stabilirea prețurilor și eliberarea medicamentelor pentru tratamentul în condiții de ambulatoriu, inclusiv sporirea utilizării alternativelor mai ieftine (generice)”.

Studiul „Noi dovezi privind gradul de protecție financiară în domeniul sănătății din Republica Moldova”, la care au participat și experți ai OMS din Republica Moldova, a fost publicat în anul 2020.