Mihail Pîsla: Cine a avut interesul ca acreditarea în sănătate să-și piardă independența?
Administrator
24 martie, 2018, 11:04
Vizualizări: 6768
Pe fundalul reformelor în Sănătatea Publică, mediatizate destul de larg în ultimul timp (din păcate mai mult datorită gafelor ce se comit), a trecut într-un fel pe neobservate că acestea au atins și un alt domeniu extrem de important și anume – Evaluarea și Acreditarea în Sănătate.
Să ne amintim despre componenta structurală a reformei
Sănătății Publice care constă în fuzionarea tuturor centrelor de sănătate
publică, Centrului de Management în Sănătate și a Consiliului Naţional de
Evaluare şi Acreditare în Sănătate într-o singură instituție - Agenția Națională
pentru Sănătate Publică. Pentru asigurarea bazei legislative a reformei,
Parlamentul a adoptat la 21iulie 2017 Legea nr.175, prin care au fost introduse
modificări și completări în 14 acte legislative, inclusiv în Legea nr. 552
privind evaluarea și acreditarea în sănătate.
Respectiva Lege definește acreditarea ca o procedură prin care autoritatea
responsabilă de evaluarea şi acreditarea în sănătate recunoaște, în mod
oficial, că o unitate medico-sanitară sau farmaceutică este competentă să
execute activitățile specifice profilului ei în conformitate cu standardele şi
prevederile legilor din domeniul medicinei şi farmaciei.
Până la modificare, Legea privind evaluarea și
acreditarea în sănătate stabilea că autoritatea responsabilă de evaluare şi
acreditare este Consiliul Naţional de Evaluare şi Acreditare în Sănătate
(CNEAS) care, conform Regulamentului acestuia aprobat de Guvern (HG nr.526 din
29.04.2002), reprezenta o instituţie de stat autonomă, înfiinţată pe lângă
Ministerul Sănătăţii, care funcţionează pe principii de autogestiune şi îşi
desfăşoară activitatea în domeniul evaluării şi acreditării în sănătate în
scopul îmbunătăţirii calităţii serviciilor acordate populaţiei. Organele de
administrare ale CNEAS erau următoarele:
- Prezidiul Consiliului (organul suprem de administrare cu dreptul de a aproba
structura, statele și bugetul CNEAS );
- Directorul executiv;
- Secretariatul Consiliului (organul executiv al Consiliului);
- Comisia de cenzori.
Prezidiul Consiliului era format din nouă membri şi includea câte doi
reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii, Companiei Naţionale de Asigurări în
Medicină, ai asociaţiilor profesioniştilor medicali, ai asociaţiilor de
pacienţi, precum şi directorul executiv. Activitatea Prezidiului era coordonată
de președintele acestuia (unul din viceminiștrii sănătăţii din oficiu).
Directorul executiv al Consiliului era numit prin ordinul Ministrului Sănătăţii
pe termen de patru ani.
Procedura de evaluare și acreditare era următoarea: CNEAS înfiinţa şi aproba
componenţa comisiilor de acreditare, care erau constituite din experţi din rândul
specialiştilor cu o înaltă calificare profesională din cadrul tuturor
instituțiilor medico-sanitare și farmaceutice din țară. Comisiile menţionate
efectuau în teren expertiza instituțiilor pasibile de acreditare, determinau
gradul de conformitate al acestora cu standardele de calitate şi prezintau
materialele corespunzătoare CNEAS, care primea decizia privind acreditarea sau
neacreditarea instituției evaluate. Faptul acreditării era confirmat prin
eliberarea unui certificat de acreditare valabil pe un termen de 5 ani.
Instituțiile care nu treceau acreditarea nu aveau dreptul să presteze servicii
medicale sau farmaceutice.
Acum, conform modificărilor operate de Parlament în Legea
nr. 552/2001 în scopul asigurării reformei Sănătății Publice, în calitate de
autoritate responsabilă de evaluare şi acreditare în sănătate a fost desemnată
Agenția Națională pentru Sănătate Publică, care a înlocuit CNEAS. Iar HG nr.526
din 29.04.2002 cu privire la Consiliul Naţional de Evaluare şi Acreditare în
Sănătate a fost abrogată.
S-ar părea că nimic deosebit, dar dacă analizăm atent aceste modificări,
ajungem la concluzia că o instituție specializată, independentă, care activa pe
lângă Ministerul Sănătății, având un sistem de administrare care, cel puțin
teoretic excludea posibilitatea influenței factorului administrativ asupra
deciziilor acesteia, a fost înlocuită de o autoritate administrativă nemijlocit
subordonată Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale și, prin
urmare, dependentă în mare măsură de acesta.
În această ordine de idei în primul rând a fost încălcat
unul din principiile fundamentale (stabilit prin lege) ale acreditării în
sănătate și anume :„reprezentarea intereselor publice şi independenţa faţă de
oricare alte interese”. În al doilea rând, modificările menționate deja creează
un șir de confuzii. De exemplu, ele prevăd că decizia privind acreditare sau
neacreditare este adoptată de către Agenție, însă nu este stabilit concret cum
și de către cine - directorul de unul singur, vreun organ colegial sau Direcția
autorizare și acreditare în sănătate, care intră în componența ANSP? Sau alt
exemplu - cum vor fi acreditate centrele de sănătate publică dacă ele sunt
parte componentă a Agenției? Mai există și alte întrebări.
De exemplu, conform legislației în vigoare, reorganizarea
persoanei juridice prin contopire (cazul ANSP) se consideră încheiată din
momentul înregistrării de stat a acesteia, iar persoanele juridice participante
la contopire îşi încetează existența şi se radiază din Registrul de Stat al
persoanelor juridice. ANSP a fost înregistrată în Registrul de Stat la
16.02.2018. Iar HG nr.526 cu privire la Consiliul Naţional de Evaluare şi
Acreditare în Sănătate a fost abrogată și mai înainte – la 18.12.2017. Prin
urmare CNEAS urma să-și stopeze activitatea. În pofida acestui fapt, acesta
continuă să activeze - evaluează, acreditează, eliberează certificate și percepe
de la instituțiile medico-sanitare taxe. Nu sunt jurist, dar mă îndoiesc în legalitatea
acestor activități.
Care a fost logica autorilor reformei când au decis să
substituie CNEAS cu ANSP este greu de spus. Conceptul a fost elaborat extrem de
netransparent, fără discuții largi cu societatea. În lipsă de alte argumente,
involuntar se impun două răspunsuri. Primul ține de existența unui interes,
manifestat prin dorința de a supune procedura de acreditare (în special
deciziile primite) controlului administrativ (să nu uităm că fără acreditare nu
este permisă activitatea instituțiilor medicale, inclusiv și a celor private,
precum și a farmaciilor). Al doilea răspuns ține de incompetență, care a dus la
faptul că în goana după reducerea numărului organelor de control a avut loc
confundarea acreditării cu controlul de stat al activității de întreprinzător,
care sunt în esența sa noțiuni absolut diferite (dar în acest caz de ce nu s-a
expus Prezidiumul CNEAS?).
Cel mai important acum este, și sunt convins de asta, să
se recunoască greșelile, iar apoi să fie reparate cât mai urgent. Și în acest
sens, în calitate de exemplu de bune practici, poate servi experiența României
care, să nu uităm, este membră a Uniunii Europene.
În Romania acreditarea este reglementată prin Legea nr.
185/2017 din 24 iulie 2017 privind asigurarea calităţii în sistemul de
sănătate. Conform acestei legi, acreditarea în sănătate se realizează de către
Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate sau ANMCS. ANMCS
este o instituţie publică cu personalitate juridică, organ de specialitate al
administraţiei publice centrale în domeniul managementului calităţii în
sănătate, funcţionează în subordinea Guvernului şi coordonarea
prim-ministrului.
Organele de conducere ale ANMCS sunt:
- Colegiul director;
- Biroul permanent al Colegiului director;
- Preşedintele ANMCS;
- Directorul general.
Colegiul director este un organ colectiv de conducere al
ANMCS, care are o reprezentativitate mai mult decât impunătoare, fiind format
din 25 de persoane, reprezentanţi ai Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului,
Ministerului Sănătăţii, Academiei Române și Academiei de Ştiinţe Medicale, ai Casei
Naţionale de Asigurări de Sănătate, ai Asociaţiei Universităţilor de Medicină
şi Farmacie, ai tuturor Colegiile (al Medicilor, al Farmaciştilor, al Medicilor
Dentişti, al Asistenţilor Medicali, etc.), ai Patronatului Furnizorilor de
Servicii Medicale Private, ai Şcolii Naţionale de Sănătate Publică,
reprezentanţi desemnaţi ai sindicatelor din sectorul sanitar, precum și
reprezentanţi desemnaţi ai asociaţiilor de pacienţi la nivel naţional. La
drepturile și atribuțiile ANMCS nici n-o să mă opresc, dar credeți-mă сă sunt
măsurabile cu reprezentativitatea.
În această ordine de idei, vedem că în timp ce Romania,
țară membră a Uniunii Europene, acordă importanță autorității responsabile de
evaluare şi acreditare în sănătate la nivel de Președinție și Guvern, Republică
Moldova, care tinde să adere la Uniunea Europeană, nu numai că o coboară la
nivel de autoritate administrativă subordonată Ministerului Sănătății, dar și o
lipsește de independență. Oare acesta a fost scopul reformei?
Tag: acreditare evaluare sanatate
Categoria: Opinii
Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.
Publicate în aceeași zi
Cele mai citite
Ce îi deranjează cel mai mult pe moldoveni atunci când caută ...
09 noiembrie, 2023, 11:59
Salariu mare și un loc de muncă aproape de casă. Ce-și mai d ...
13 decembrie, 2023, 16:20
EDITORIAL VIDEO. Mita în spitale: dacă este mulțumire, de ce ...
25 octombrie, 2023, 11:22
„Au scos-o moartă...Capul copilului ieșea și se ducea înapoi ...
27 decembrie, 2023, 18:32
„Felul în care îmi vorbesc medicii de la Anenii Noi, mă fac ...
22 noiembrie, 2023, 10:22
Cele mai actuale
Vox Populi
Cât timp așteptați o consultație la un medic specialist?
O zi4,42 %