Domnule Cantarji, de ce autoritățile fac referință la diverse cifre privind numărul populației în RM? Unele instituții operează cu cifre de 3,5 milioane de locuitori, altele de 2,9 milioane de locuitori, în timp ce Poliția de Frontieră anunță că numărul real ar fi de doar 2,6 milioane?

În general, sunt două surse de estimare a numărului populației. Este vorba de recensământul populației, care presupune recenzarea tuturor oamenilor dintr-o țară și statistica curentă, care duce evidența nașterilor, deceselor, migrației și emigrației. Așa cum noi am avut mari probleme cu efectuarea recensămintelor, constatam că recensământul estima o populație mult mai puțină decât o indica statistica curentă. 

Fără statistici în sănătate. De ce responsabilii nu mai publică acest raport care cuprinde date despre sănătate populației și activitatea instituțiilor medicale

Din 1989, când a fost făcut recensământul, până în 2004 nu s-a mai făcut altul, deși se recomandă cel puțin o dată la 10 ani. În toată această perioadă numărul populației era estimat în baza datelor recensământului plus statistica curentă de la an la an. 

Între timp s-au produs mai multe procese care au avut impact asupra populației, iar autoritățile nu au avut mecanisme să le estimeze. De exemplu, migrarea populației de pe un mal pe altul, mai ales după conflictul armat de pe Nistru.

Ulterior a început migrația forței de muncă, care la fel, până în ziua de astăzi pe segmentul transnistrean nu este înregistrată. La recensământul din 2004 s-a constatat că cifra reală a populației s-ar putea să fie mult mai mică decât cea estimată și publicată până atunci.

În 2014 recensământul a avut și mai mari probleme și a estimat o cifră a populației mult mai mică. Nu știu de ce s-a continuat însă cu prezentarea a două cifre a numărului populației Moldovei - cea care reieșea din recensământul din 1989 și care estima că țara are 4,5 milioane de locuitori, plus statistica curentă, iar din 2004, după recensământ, a fost luată o altă cifră de referință – 3.500 milioane de locuitori. 

Problemele nu s-au terminat acolo. A fost recensământul din 2014, la calitatea căruia au fost și mai multe întrebări. Biroul Național de Statistică, post-factum, a încercat să corecteze datele. Într-o anumită măsură i-a reușit. Au estimat atunci că Moldova are 2,9 milioane populație. Ulterior s-a făcut o nouă ajustare a numărului populației fiind luate în considerare datele furnizate de poliția de frontieră care și-a dezvoltat un sistem bun de evidență a traversărilor frontierei. 

Abia în 2018, în baza datelor furnizate de poliția de frontieră s-a mai făcut o ajustare a numărului populației și deja eram 2,6 milioane de locuitori.

Problema e că aceste date ale poliției de frontieră nu pot fi realizate pe regiuni. Și atunci lumea poate lua în calcul cifra furnizată privind populația generală, pe care au numit-o, populația stabilă, cu reședință în Moldova, dar această informație nu poate fi dezagregată pe regiuni. Și atunci oricare alte statistici generate de oricare alte entități, în cazul dat Ministerul Sănătății, care are nevoie să știe populația pe regiuni, nu poate să le producă, pentru că singura cifră dezagregată pe raioane nu este cea ajustată la datele poliției de frontieră, ci se referă la populația stabilă, cu reședință obișnuită, care a fost publicată până în 2018.

Și atunci estimările se fac pe niște date care deja sunt vechi de 4 ani. De exemplu, în sănătate există statisticile medicale pe regiuni, dar nu se știe care e populația reală a acestor regiuni și nu ai o cifră reală la care să faci referință.

Și atunci cât de corecți și adevărați sunt indicatorii, datele care ni se prezintă? Mă refer la domeniul sănătății.

Asta înseamnă că în realitate orice cifră raportată la populație trebuie majorată. De exemplu, în pandemia Covid-19, dacă ne uităm la valurile înregistrate la noi și în țările vecine, veți constata că România avea, în anumite regiuni, chiar o incidență dublă sau cel puțin cu 50% mai mare decât în RM. Și când începi să te întrebi de ce, răspunsul e simplu – acele statistici care raportau numărul de cazuri la 100 de mii populație luau în calcul populația RM conform recensământului din 1989, adică 4,5 milioane de oameni. Și atunci orice cifră absolută, dar și relativă raportată la acel număr de populație, se diminuează. Aceasta e cazul negativ când se subestima incidența cazurilor de Covid-19 în raport cu țările vecine. 

Mai sunt și situații pozitive. Dacă, de exemplu, am raporta PIB la populația reală care contribuie la acest produs intern brut, atunci nu ne-am considera cea mai săracă țară din Europa.

Tot acest haos în cifre încurcă la dezvoltarea domeniului, la elaborarea de politici publice, la managementul instituțiilor?

Sigur că da. Orice date, mai mult sau mai puțin eronate, duc și la luarea unor decizii eronate. De exemplu, formarea bugetului pe regiuni. În Chișinău numărul real al populației este mai mare decât ne oferă informație statistica oficială. 

Și autoritățile cum procedează atunci când trebuie să-și planifice ceva?

Rămân în urmă cu activitățile. Rămân în urma vieții reale. Se ghidează după istoricul datelor. Se uită ce a fost anul trecut și planifică bugetul pentru următorul an. Așa te pomenești că în unele regiuni, de exemplu, e deficit mare de locuri în grădinițe, iar în altă regiune o grădiniță funcționează pentru 10 copii.

Putem să spunem că, inclusiv din acest motiv, multe reforme din domeniul sănătății stagnează sau nu sunt realizate calitativ?

Politicile au de suferit și din această cauză. Sunt și alți factori care împiedică reformele.