Îngrijirile paliative în Republica Moldova, analizate de Ombudsman. Cum percep medicii de famile serviciile paliative în țara noastră
Irina Papuc
02 iulie, 2021, 09:56
Vizualizări: 3066
Deși îngrijirea paliativă presupune asigurarea îngrijirilor de bază, adică satisfacerea nevoilor individuale ale pacientului, oriunde ar fi acesta - la domiciliu sau în spital, medicii de familie din Republica Moldova sunt convinși că îngrijirile de acest gen nu există de facto la noi în țară, iar faptul că acestea au fost puse pe umerii lor a fost un pas greșit.
Acest lucru este menționat în raportul Ombudsmanului cu privire la „implementarea de către Republica Moldova a prevederilor rezoluției cu privire la consolidarea îngrijirilor paliative ca o componentă a tratamentelor integrate pe parcursul vieții (adoptată la cea de a 67-a Adunare Mondială a Sănătății din 24 mai 2014).
Conform recomandărilor internaționale, persoanele eligibile pentru îngrijirea paliativă trebuie să fie considerate următoarele grupuri de pacienți:
• persoane care traiesc cu boli cronice și leziuni care le amenință viața, rezultate în urma unor accidente sau traumatisme severe;
• copii sau adulți cu boli sau malformații congenitale grave, care duc la dependență de tratamente de susținere a vieții sau îngrijire de lungă durată pentru realizarea activității cotidiene uzuale;
• copii sau adulți cu dizabilități intelectuale sau de devoltare, care suferă de boli severe care le amenință viața;
• persoane de orice vârstă cu boală acută severă și care le amenință viața (ex.: traumatisme severe, leucemie acută, accident vascular etc.), unde vindecarea și reversibilitatea este un scop realist, dar unde boala în sine sau tratamentele asociate aduc cu sine o suferință semnificativă și o calitate scăzută a vieții;
• persoane care trăiesc cu boli cronice progresive (boala vasculară periferică, distrofii neuro-musculare, cancer, insuficiență renală sau hepatică, AVC cu deficit funcțional sever, boala cardiacă sau pulmonară avansată, fragilitate cauzată de vârsta avansată, dezordini neurodegenerative și diferite forme de demență);
• pacienți în faze terminale a unor maladii severe precum: demența, cancer, SIDA, accident vascular cu dizabilitate gravă, atunci când nu există șanse pentru recuperare sau stabilizare și pentru care îngrijirea paliativă intensivă este unicul obiectiv al asistenței oferite acestora.
Conform Asociaţiei Europene pentru Asistenţă Paliativă, există trei nivele de acordare a Îngrijirii Paliative:
• Abordare paliativă care poate fi asigurată la domiciliul pacientului de către medicii de familie sau de către medicii generalişti, care îşi desfăşoară activitatea în AMP sau în secţiile de spital sau centrele rezidenţiale.
• Suport specializat pentru Îngrijirea Paliativă este asigurat de echipe de voluntari, echipe de îngrijire la domiciliu, echipe mobile de spital.
• Îngrijire Paliativă de specialitate acordată la necesitate, în unităţile cu paturi, echipe de îngrijire la domiciliu, centre de zi.
În Republica Moldova asistența paliativă a fost organizata pentru prima dată în anul 2000, la nivel de servicii non-guvernamentale. Aproape cu 10 ani mai târziu aceasta este oferită prin sectorul public. Astfel, primul serviciu specializat de îngrijiri paliative în sectorul public – Echipa mobilă de îngrijiri paliative de spital – a fost creat în anul 2008 în cadrul Institutului Oncologic, cu suportul Fundației Soros-Moldova, fiind creat serviciul specializat de asistență paliativă, amintește Ombudsmanul.
Cu 2 ani mai devreme, cu susţinerea Fundaţiei Soros-Moldova, a fost efectuat un studiu care a avut drept scop evaluarea nevoilor de îngrijire paliativă în Republica Moldova. Rezultatele au arătat că 23.567 de pacienți pe an este un număr minim de luat în calcul la planificarea serviciilor de îngrijire paliativă la nivel național, cifra de 25.000 pacienți pe an fiind una mai realistă. De asemenea, peste 50 la sută din nevoile de îngrijire paliativă sunt concentrate în 2 municipii și 11 raioane. Acestea pot fi utilizate ca locuri de plecare pentru dezvoltarea serviciilor. În final, peste 60% dintre pacienții cu îngrijire paliativă sunt din mediul rural.
Prin Strategia de dezvoltare a sistemului de sănătate în perioada 2008-2017 statul și-a asumat obligația pozitivă de promovare a asistenței medicale integrate și de asigurare a continuității serviciilor medicale prin sporirea rolului și a autorității asistenței medicale primare în sistemul național de sănătate, inclusiv prin dezvoltarea serviciilor de îngrijiri comunitare și la domiciliu. Republica Moldova a integrat, totuşi, îngrijirea paliativă în sistemul de sănătate începând cu anul 2010, când, după un lung şir de dezbateri, a fost aprobat Standardul Naţional de Îngrijiri paliative. În raport, Ombudsmanul amintește că pe parcursul ultimilor 10 ani au fost aprobate un șir de acte normative, ghiduri şi protocoale în asistența paliativă, însă subliniază că „este necesar să menționăm că aceste protocoale au fost elaborate în anul 2011 și necesită să fie actualizate”.
Îngrijirea paliativă la nivel de asistență medicală primară
Conform OMS, asistența medicală primară constituie asistența medicală esențială, care este universal accesibilă pentru indiviziii și familiile din comunitate, se acordă prin metode acceptate de ei, cu participarea lor deplină, la un cost pe care comunitatea și țara poate să și-l permită. Astfel, aliniindu-se acestor principii, Republica Moldova a întreprins mai multe măsuri pentru a consolida asistența medicală primară. Un prim pas în acest sens a fost modificarea structurală și organizațională a sectorului primar de asistență medicală prin care s-a instituit funcția de medic de familie și s-a implimentat principiul liberei alegeri a medicului de familie. Conform Regulilor de organizare a asistenței medicale primare, s-au stabilit două tipuri de servicii: de bază și extinse. Acestea din urmă prevăd și îngrijirile la domiciliu, și îngrijirile paliative.
„Având în vedere că medicul de familie este primul nivel de contact al pacientului, acestuia i-a fost atribuit rolul de coordonator al echipei sale în procesul de îngrijiri paliative, astfel încât imediat după diagnosticarea și evaluarea persoanei, acesta să intervină pentru comunicarea diagnosticului și evoluției bolii, comunicarea cu familia și cei apropiați, clarificarea unor aspecte legate de obținerea drepturilor pentru persoanele cu diagnostic oncologic, sprijin în luarea deciziilor privind terapia recomandată și tratarea simptomelor cauzate de boală și tratament. Medicii de familie sunt obligați să informeze pacienții privind oportunitatea de prestare a serviciilor de îngrijiri paliative în instituțile medico-sanitare din teritoriul administrativ”, se mențioenază în raportul care citează ordinele Ministerului Sănătății nr. 1022 și 1570 din 2015, respectiv 2013.
Astfel, finanțarea serviciilor de îngrijiri paliative, potrivit Standardului Național de Îngrijiri paliative se face din Programul Unic, gestionat de CNAM, de Casa Națională de Asigurări Sociale; din Bugetul de Stat și al unităților administrativ-teritoriale, precum și din alte surse de finanțare în condițiile legii (împrumuturi nerambursabile naționale și internaționale, donații, granturi, sponsorizări etc.).
Atitudinea medicilor de familie față de prestarea serviciilor de îngrijire paliativă
Conform cercetărilor realizate de instituția Ombudsmanului Republicii Moldova, medicii de familie spun că volumul mare de atribuții la realizarea asistenței medicale primare face practic imposibilă abordarea holistică a pacienților în paliație. „Aceștia consideră că pacienții paliativi sunt o categorie specifică, care pe lângă tratamentul bolilor cronice au nevoie de mult mai multă atenție și supraveghere. Medicii de familie susțin că, în mare parte, actele ministeriale emise pentru serviciile medicale extinse se referă la îngrijirile și tratamentul cronic, pe când paliația este considerată ca „... Ceva mult mai complex, ei au nevoie de îngrijire zilnică, durată mai mare de îngrijire, iar tratamentul pentru bolile cronice nu este relevant paliației””, se menționează în raport.
De asemenea, în cadrul discuțiilor în focus-grupuri cu personalul medical și administrația din sectorul AMP, a fost determinat faptul că majoritatea dintre ei sunt convinși că îngrijirile de acest gen nu există de facto în Republica Moldova, iar faptul că acestea au fost puse pe umerii medicilor de familie a fost un pas greșit.
„De asemenea, mulți participanți la discuții au menționat că au preponderent în supraveghere pacienți bolnavi oncologici. În studiul cantitativ realizat am identificat că majoritatea medicilor de familie au indicat că au experienţă în prestarea serviciului de îngrijire paliativă. În mediul urban, şapte din zece medici au avut pacienţi cărora le-au oferit îngrijire paliativă, iar în mediul rural aproape toţi medicii au avut pacienţi în paliaţie în experiența lor de muncă. Medicii de familie au menționat că pe parcursul ultimilor 5 ani, au oferit serviciu de îngrijiri paliative, în mediu, la circa cinci pacienți aflaţi în fază terminală. Au predominat maladiile oncologice – 90,9% cazuri, boli ale sistemului nervos central – 64,3% cazuri şl boli ale sistemului endocrin – 43,8% cazuri, predominând complicaţiile diabetului zaharat”, arată raportul.
Totodată, Ombudsmanul precizează că în mai multe discuții autorităților le-au fost aduse exemple pentru a le demonstra că asistenta medicului de familie nu întotdeauna poate face față necesităților unui pacient paliatic. „O asistentă medicală ne-a explicat: „Am avut un pacient care avea nevoie de cateterizare a vezicii urinare. Eu nu mă apuc să fac așa ceva! În condiții de casă? Rudele nu vroiau să îl ducă la spital, că nu aveau cu ce… și îmi cereau mie să fac! Nu înțelegeau că eu nu pot face așa ceva!”
În cadrul cercetării cantitative, mai mult de jumătate din totalul de respondenți (74,3%) consideră că rolul medicului de familie în îngrijirea paliativă este doar de a prescrie medicaţia necesară, fără a oferi şi alte servicii de paliaţie. De această părere sunt majoritatea respondenţilor din mediul rural şi jumătate dintre respondenţii din mediul urban. Doar o treime din totalul de respondenţi (34,5%) consideră că medicul de familie, trebuie să fie principala persoană care să ofere asistență complexă, activă atât pacientului, cât şi familiilor lor”, se mai menționează în raport.
În ceea ce privește capacitatea de a satisface necesitățile pacientului luat în îngrijiri paliative: dacă majoritatea medicilor de familie pot asigura controlul simptomelor la pacienții aflați în paliaţie, atunci suportul psihologic este oferit doar de jumătate dintre medicii din mediul urban, iar în mediul rural doar un medic din zece poate oferi acest serviciu pacientului aflat în paliaţie, arată datele sondajului realizat de instituția Ombudsmanului.
De asemenea, acordă suport spiritual şi emoţional pacientului luat în îngrijire paliativă doar o treime dintre medicii de familie din mediu urban, pe când în mediul rural doar unul din zece medici pot satisface această necesitate. „Este evidentă disparitatea capacităţilor în oferirea serviciului de îngrijiri paliative dintre medicii de familie din mediul urban, în raport cu cei din mediul rural”, concluzionează autorii raportului.
În raport mai sunt oferite câteva dintre argumentele cu care operează medicii de familie care au indicat că nu oferă servicii de paliație. Aceștia au recunoscut următoarele cauze: „Nu îmi sunt clare serviciile pe care trebuie să le ofer familiei” (33,3%), „Simt că nu am competenţele necesare ca să asist un pacient în paliaţie” (33,3%) și „Nu am suficient timp” (66, 6%). De asemenea, printre multitudinea de bariere enumerate de medicii de familie se regăsește insuficiența de asistente medicale, inclusiv instruite în domeniul paliației. „În multe localități ne-a fost menționat că acoperirea cu asistente medicale este de 50-60%, fapt ce dublează munca personalului medical existent. Majoritatea au relatat că e foarte greu de găsit persoane care să dorească să efectuieze astfel de îngrijiri, deoarece, de obicei, în această profesie sunt femei și este „greu să lucrezi cu acești oameni, mulți sunt singuratici, nu au pe nimeni, sunt anxioși, uneori chiar agresivi.”, se menționează în document.
În ceea ce privește timpul mediu pe săptămână acordat unui pacient în paliație, un medic de familie oferă de la o oră până la două ore pe săptămână. „Este timpul mediu, indicat de către majoritatea medicilor de familie incluşi în cercetarea cantitativă. În mediul urban 59,6% dintre medici oferă acest timp, și mult mai mulți din mediul rural – 89,5%. Un medic din zece, oferă pacientului aflat în paliaţie, doar treizeci de minute pe săptămână. 2 – 3 ore, oferă 16,4% dintre medicii de familie din mediul urban, şi doar 1,1% din cel rural. Mai mult de trei ore pe săptămână oferă pacienţilor 11,1% medici din mediul urban, şi doar 1,2% din cel rural”.
În concluzie, în raport se subliniază că medicii de familie monitorizează pacienții luați în serviciu de îngrijire paliativă, însă timpul acordat unui pacient timp de o săptămână nu este suficient pentru a le satisface necesitățile, cu atât mai mult de a le acoperi pe toate simultan. „La fel, se observă o disparitate între timpul acordat unui pacient din mediul urban, vizavi de cei din mediul rural. Doar 2,3% dintre medicii de familie din mediul rural oferă pacientului aflat în paliaţie mai mult de două ore pe săptămână, pe când în mediul urban, ponderea e de 27,5%.
„Acordarea serviciilor în îngrijiri paliative la domiciliu este în strânsă legătură cu medicina primară, unde medicul de familie este coordonatorul echipelor specializate și promotorul serviciilor paliative. Însă, pe partea ce ține de resursele umane în prestarea serviciilor de îngrijiri la domiciliu, s-a constatat o insuficență acută de asistenți medicali, iar cu referire la domeniul paliației, numărul acestora este sub necesarul standardului.Predomină un deficit de cadre în rândul asistenților medicali, demotivați de remunerarea muncii raportată la activitatea realizată – îngrijirile paliative. Majoritatea asistenților medicali sunt femei și le este greu să îndeplinească servicii de nursing/brancardieri având în vedere raportul dintre numărul de pacienți la domiciliu și gravitatea stării acestora”, concluzionează Ombudsamnul Republicii Moldova.
Tag: ingrijiri paliative raport Ombudsman Republica Moldova medici de familie
Categoria: Știri Interne
Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.
Publicate în aceeași zi
Cele mai citite
Povestea unei moldovence care a plecat în America să câștige ...
04 octombrie, 2023, 17:01
Ce îi deranjează cel mai mult pe moldoveni atunci când caută ...
09 noiembrie, 2023, 11:59
EDITORIAL VIDEO. Mita în spitale: dacă este mulțumire, de ce ...
25 octombrie, 2023, 11:22
S-a stins din viață Constantin Spînu, profesor universitar, ...
16 octombrie, 2023, 11:04
Salariu mare și un loc de muncă aproape de casă. Ce-și mai d ...
13 decembrie, 2023, 16:20
Cele mai actuale
Vox Populi
Cât timp așteptați o consultație la un medic specialist?
O zi4,57 %