Domnule Bradu, despre necesitatea unui Centru Universitar de Îngrijiri Paliative se vorbește mult în ultima vreme. USMF „Nicolae Testemițanu” a organizat și un eveniment dedicat acestui subiect. Ce scop va îndeplini acest centru în sistemul de Sănătate și care sunt pașii întreprinși până acum?

Universitatea de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, prin ordinul rectorului a fost instituit un grup de experți din diferite domenii și instituții, de la IDIS „Viitorul”, de la Fundația Soros - cu scopul de a elabora o notă informativă privind necesitatea înființării unui Centru Universitar de Îngrijiri Paliative. Acest Centru Universitar reiese din necesități, iar aceste necesități care sunt în creștere. În Republica Moldova, în anul 2019 au decedat aproximativ de 37.000 de persoane. Dintre acestea, circa 24.500 ar putea avea nevoie de îngrijiri paliative.

Totodată, crearea acestui Centru Universitar de Îngrijiri Paliative în cadrul universității are ca obiectiv sporirea accesului la educație de calitate în domeniul îngrijirilor paliative. Cunoaștem că la moment în Universitate există un curs pentru studenți la Medicina de familie, există un curs pentru rezidenți, există cicluri de perfecționare, însă nu există un departament sau o Catedră care să presteze servicii educaționale în acest domeniu.

În general, înființarea acestui centru, pe lângă componenta de educație, care este una cheie, prevede și îmbunătățirea calității accesului pacientului la acest tip de serviciu, identificarea nevoilor cât mai precoce la acești pacienți, evaluarea corectă, stabilizarea tratamentului interdisciplinar, integrat cu abordarea problemelor fizice, psiho-sociale și spirituale. Cam asta e misiunea și ținta care se urmărește prin crearea acestui centru universitar.

Ce componente lipsesc acum la etapa de instruire? 

Cursurile despre care am menționat sunt suficiente pentru cunoștințele de bază. Noi dorim ca viitorii medici să cunoască mai aprofundat domeniul, să facă o diferență clară între criteriile de eligibilitate a pacienților care sunt recomandați pentru paliație, să știe să abordeze multidisciplinar un pacient care are nevoie de îngrijiri paliative și să se poată descurca la locul de muncă indiferent de specialitatea pe care o va avea: dacă e chirurg, să poată să abordeze un pacient paliativ din punct de vedere chirurgical, dacă e medic internist - să poată să abordeze un pacient paliativ din punct de vedere a medicului internist. Asta ne dorim noi. Să fie o conexiune și o intercalare.

Cunoștințele elementare sunt bune, dar nu suficiente pentru a aborda corect, conform criteriilor contemporane, un pacient care are nevoie de îngrijiri paliative.

Care sunt acțiunile actuale și ce care sunt măsurile ce urmează să fie luate în viitorul apropiat?

Există deja o notă analitică, adică o radiografie despre ce se întâmplă în domeniu, unde suntem, ce urmează să facem și unde ajungem. Bineînțeles, odată cu identificarea resurselor financiare pentru pornirea construcției acestui centru, urmează să se elaboreze o strategie, o curriculă adaptată în funcție de necesități și ținând cont de recomandările centrelor care sunt de excelență în domeniul paliației. Pas cu pas, pe lângă componenta de educație, trebuie să dezvoltăm obligatoriu partea clinică, unde se va include partea ambulatorie, centrul de zi și un compartiment separat cu paturi de îngrijiri paliative pentru copii.

De câți bani ar fi nevoie pentru construcția Centrului Universitar? 

Costurile sunt diferite. Eu consider că este nevoie de construcția unui centru de la zero. Cred că o clădire existentă renovată pentru a fi adaptată unor cerințe pentru un centru de îngrijiri paliative este inacceptabil, din cauza că avem un coridor pe stânga, un coridor pe centru și saloane pe stânga sau pe dreapta. În domeniul îngrijirilor paliative este inacceptabil. Eu optez pentru construirea unei clădiri de la zero, unde să fie incluse toate componentele pe care le-am menționat. Sunt bani mari, costurile sunt diferite pentru diferite țări cu posibilități economice. Dar proiectul unei clădiri multifuncționale noi, pentru îngrijiri paliative, adaptate necesităților concrete pe partea de paliație se ridică la 4,5 - 5 milioane de euro.

Care este nevoie de personal în acest domeniul acum? 

Există standarde de calitate la care se lucrează acum și la nivel de îngrijiri paliative la copii și adulți. Nevoile de personal sunt diferite pentru un staționar, pentru un centru de zi sau pentru partea de ambulatoriu. Aceste nevoi sunt adaptate după numărul de paturi care există și care vor exista, după capacitate, după fluxul de pacienți, după tot ce înseamnă infrastructură și dotare a acestui centru. 

Spre exemplu, în ambulatoriu este nevoie de un medic și doi asistenți medicali; pentru un staționar pentru Chișinău ideal ar fi 15-20 de paturi pentru adulți și maxim zece paturi pentru copii. Pentru adulți, conform recomandărilor, serviciile se pot face prin ture, trebuie să existe medic obligatoriu și nu numai unul. Medicul trebuie să fie asistat de personal medical, mediu și inferior. Și aici condiția este axată pe îngrijire și prestarea unui act medical de calitate. Dar standardele care sunt în vigoare și pe care noi urmează să le adaptăm prevăd necesități clare de personal după numărul de paturi care vor fi create în acest centru. Planificăm ca pentru pentru adulți să existe 15 paturi, iar pentru copii - până la zece paturi.

Este suficient pentru o zonă, dacă vorbim de exemplu de zona centru?

Bineînțeles că centrul creat nu va putea acoperi toată republica. Nici nu avem setat acest obiectiv. Scopul centrului este să fie creat un hub, ca noi să arătăm un model de excelență și calitate. În acest sens, Universitatea este unica instituție care are o credibilitate în această direcție, unde sunt oameni pregătiți foarte bine, care să devină un exemplu pentru alți colegi de-ai noștri, care să poată să preia experiența noastră și să o poată aplica la nivel de comunitate. Acesta este scopul cel mai important.

Aveți în calcul pregătirea unor campanii de conștientizare și sensibilizare a celor care ar putea să vă fie parteneri sau sponsori în realizarea acestui obiectiv? 

Trebuie să respectăm anumite etape. Acum, realizarea Notei analitice a fost printre primii pași. Acum, că este gata, urmează să fie prezentată structurilor cu factori de decizie, înaintată la foarte multă lume care va crede în ceea ce vrem să facem noi, care ar putea să ne ajute. Urmează programe sau proiecte promoționale în mass media, pe rețelele de socializare, înaintare la misiunile diplomatice acreditate în Republica Moldova, tuturor oamenilor care sunt gata să susțină această cauză a noastră.

Serviciile paliative s-au dezvoltat foarte mult în Republica Moldova datorită ONG-urilor care au început să implementeze aceste servicii. De ce acest model nu poate fi suficient? 

Într-adevăr, aportul acestor organizații nu poate fi neglijat. Am lucrat și eu în astfel de organizații timp de 10 ani. Aportul lor în domeniul îngrijirilor paliative este extrem de valoros. Până la  moment, marea majoritate a lor prestează servicii de îngrijiri paliative la domiciliu, au echipe mobile, cu excepția unei organizații - Fundația Hospice Angelus, care are un centru de îngrijiri paliative ca staționar.

Aportul acestor tipuri de organizații care există este important prin faptul că datorită lor s-au făcut pași extrem de importanți în promovarea, armonizarea și elaborarea legislației sau a documentației necesare pentru a spori vizibilitatea și a legaliza cumva aceste servicii în Republica Moldova. De ce n-au reușit ei să facă un Centru de studii sau un centru model? Din cauza că pentru a dezvolta o bază științifică, unde să aibă loc cercetare și calitate în educație este nevoie de o instituție care oferă o credibilitate și aceasta trebuie să fie una medicală care prestează servicii de educație medicală la toate nivelurile – la nivel de universitate, rezidențiat și instruire medicală continuă.

Dar ca să învățăm ceva teoretic, noi trebuie să avem pacienți, trebuie să avem unitate cu paturi, trebuie să avem partea științifică și trebuie să avem partea didactică. Aceste lucruri trebuie să meargă numai împreună. Fără asta nu există continuitate sau ceva palpabil de durată medie și lungă de timp.

Cum va fi asigurată finanțarea Centrului pe viitor?

Finanțarea va trebui să fie din programele naționale, dar în toate locurile unde am fost în lume, pe lângă subvenționarea statului, este nevoie și de specialiști în colectarea de fonduri, pe care să-i avem permanent, ca să mențină și să investească. Oricum, este nevoie de un suport financiar extern sau suplimentar pentru a ajuta ca aceste lucruri să devină realitate!